* Magela Herrera (fl & voc / Cuba) – Explicaciones (Brontosaurus Records, 2019)
....B.M. (sax), with Joey Calderazzo (p-no), Eric Revis (bass) & Justin Faulkner (dr)
* Joey DeFrancesco (organ, keyb & tr) – In the Key of the Universe (Mack Avenue, 2019)
* Joe Fiedler (tb) – Open Sesame (Multiphonics Music, 2019)
* Amos Hoffman (gtr & oud) & Noam Lemish (p-no) – Pardes (Self-produced, 2018)
....Originari din Israel dar stabiliți în Statele Unite (Hoffman), respectiv Canada (Lemish), cei 2 și ajutoarele lor expun 10 teme ale unor compozitori israelieni. Curios, citeam o cronică americană a discului ce releva că oud-ul tradițional armenesc e „virtual necunoscut în jazz” ceea ce mă face să cred că marii maeștrii ai acestui instrument n-au prea avut mediatizare peste ocean, ceea ce nu s-a întâmplat și în Europa unde exponenți ca libanezul Rabih Abou-Khalil sau tunisienii Anouar Brahem și Dhafer Youssef au mulți fani, inclusiv pe la noi.
* Jake Leckie (bass) – The Abode (Outside in Music, 2019)
Titlul, împrumutat de la Alice Coltrane („The Supreme Abode”), e folosit de basist pentru un album dedicat „emigrației, înțelegerii și empatiei” și recomandat fanilor clasicilor basiști Charles Mingus și Charlie Haden. Se remarcă dintre acompaniatori, Kenny Warren (trompetă) și Tomoko Omura (vioară).
* Howe Gelb (Giant Sand) – Gathered (Fire Records, 2019)
* Adam Baldych Quartet – Sacrum Profanum (ACT Music, 2019)
....titlurile și adnotările din paranteze (vezi în poză, inclusiv componența cu instrumentația) spun totul despre intențiile acestui album cu teme medievale dar și câteva compoziții proprii ale polonezului, în același spirit „sacru profan”.
* Dominic Miller (gtrs) – Absinthe (ECM, 2019)....with Manu Katché (dr)
Parcă-l identificasem pe vreo 3 discuri recente data trecută pe percuționistul francez de 60 ani împliniți anul trecut în octombrie, iată-l aici prezent și pe-al 4-lea, unul al colegului său din formula celebrului Sting, chitaristului argentinian D.M. stabilit în sudul Franței și fascinat, după debutul la ECM cu Silent Light, de curentul Impresionism din pictură, mai exact de realizările în stările de mahmureală ale artiștilor prieteni în exces cu Bachus, ale căror trăsături definitorii ale tablourilor („cerurile gri, fețele albastre, perspectiva distorsionată”) încearcă să le transpună în muzică. Dominic Miller împlinește 59 ani pe 24 martie.
* (Dave) Liebman, (Adam) Rudolph & (Hamid) Drake – Chi -live at The Stone- (RareNoise Records, 2019)
Adam Rudolph explică în booklet: “Chi” este ceea ce taoiștii o descriu ca energia vitală... Chi animează toate frecvențele vibrației, de la o piatră la un gând, de la activitatea subatomică la spirala galaxiilor. E propria noastră respirație, sângele și electricitatea”.
O țintă multidimensională în sunet, spațiu și timp pare-se atinsă și muzical de trioul ce etalează următorul arsenal:
„Personnel: Dave Liebman (72): soprano & tenor saxophones, piano, wooden recorder; Adam Rudolph (63): handrumset (kongos, djembe, tarija), piano (“Becoming”), sintir, multi-phonic vocal, percussion, electronic processing; Hamid Drake (63): drumset, vocal, frame drum, percussion”.
* Hamid Drake, Ralph M. Jones, Adam Rudolph – Karuna ("Compassion") (Meta Records, 2018)
Un alt termen din aceeași zonă ca și „Chi” dă numele acestui album, Karuna însemnând în tibetană „compasiune”.
Cei 3 muzicieni sunt activi și interconectați de aproape 5 decade, după stagii cu somități ca Fred Anderson, Don Cherry, Yusef Lateef și Pharoah Sanders, Jones și Rudolph fuzionând muzici vest-africane și americane cu Foday Musa Suso în formula Mandingo Griot Society. “Ancient, Future, Now”, de exemplu, ne poartă pe hartă mai întâi în Africa, apoi prin Australia, înainte de popasul în Amazon. „Totul e foarte exotic, încă familiar: sunetul unei umanități împărtășite”.
Pentru compararea sau nu cu albumul dinainte, iată instrumentația:
„Personnel: Hamid Drake: drumset, udu drums, gourd drum, percussion; Ralph M. Jones: soprano saxophone, tenor saxophone, hulusli, ney, bamboo flutes, sipsi, c and alto flutes, bass clarinet, spoken word; Adam Rudolph: handrumset (kongos, djembe, tarija), electronic keyboards and samples, cajon, udu drums, thumb pianos, marimbula, sintir, mouth bow, selya overtone flute, gongs, dusun’goni, percussion”.
Ambele albume au fost onorant precedate de:
* Adam Rudolph’s Moving Pictures: Glare of the Tiger (Meta Records, 2017)
* Adam Rudolph’s Moving Pictures: Glare of the Tiger (Meta Records, 2017)
* Trondheim Jazz Orchestra & Ole Morten Vågan – Happy Endlings (Odin, 2018)
Referințele basistului Ole, de data aceasta lider al Big Band-ului cu geometrie variabilă, sunt Frank Zappa, György Ligeti, Art Ensemble of Chicago, Carla Bley și Charlie Haden...dar cu toate acestea n-aș acorda superlative albumului, am avut senzația lui „déjà vu”.
„Perlele coroanei” postării de azi, abia acum urmează:
* David Torn, Tim Berne, Ches Smith – Sun of Goldfinger (ECM, 2019)
....anticipat de „On Air BBC3, London/The Vortex”- 01.23.2017
Dau cuvântul amicului M.K./Germania:
„Cine știe...poate albumul anului 2019? Din nou un CD minunat al lui David Torn cu trei compoziții/improvizații (?) epice de marcă atingând mai toate genurile de jazz de avangardă actual! Mi-ai facut o mare bucurie cu muzica aceasta, am trecut de trei ori prin album și nu cred ca am auzit încă tot ce se petrece acolo, este la fel și cu albumul Prezens care și acum mai dezvăluie câte ceva din straturile acustice cunoscute de mine de vreo 10 ani! Și e bine așa, este felul de muzică ce nu se epuizează și eu iubesc aspectul asta, la fiecare ascultare îți faci mereu un nou film imaginar pe aceeași coloană sonoră, muzica are o puternică componentă optică (sau aici lucrează numai imaginația mea propulsată de sonoritățile ei?). Oricum nu contează, mă hrănesc pur și simplu din muzica asta!”
* Vula Viel (Bex Burch trio) – Do Not Be Afraid (Self-produced, 2019)
„Vula Viel” în dialectul african daagare vorbit în Ghana și Burkina Faso înseamnă „good is good”, (aprox.) „binele este bun”. Tot de acolo din Ghana de unde-a luat lecții Bex Burch l-a adus și pe Gyil, marele xilofon central din lemn sacru cu care adaptează propriilor compoziții, acum cu al ei „forward-thinking UK trio”, sistemul și formele muzicale africane de o atât de interesantă manieră încât de la lansare nu se mai potolește entuziasmul cronicilor de specialitate (ce-i drept, deocamdată din UK), mai toate urcând spre maximal și prin steluțele cotațiilor. „Minimalismului ghana-ian” i s-a găsit câte ceva și din muzicile unor Steve Reich, Bill Laswell și Arthur Russell, nefiind departe acest „Gyil sound” nici de indonezianul gamelan al liderei la care se adaugă contribuțiile ritmice tobe/bas ale partenerilor, între care basistul Ruth Goller vine deja cu contribuții în Acoustic Ladyland, Melt Yourself Down sau Rokia Traore. Aș mai pune și eu o bornă onorantă acestu-i „Nu vă fie frică” ce mi-a amintit de un album pe cât de bun pe cam tot atât de scurt, cu puțin peste 30 minute:
* Ginger Baker: Horses & Trees (Celluloid, 1986)
* Alban Darche (a, s & b-saxes) & L'OrphiCube (France) – The Atomic Flonflons (Yolk Records, 2018)
Melanj atractiv retro de operă bufă, cabaret, comedie muzicală, dramă din Berna, amuzament ludic, expresionism berlinez antebelic, jazz musette, decadență Paul Verlaine-iană...altfel spus, o muzică plină de ingrediente pe axa Roma-Berna-Paris-Berlin, cu vocalista „Miss” Chloé Cailleton pe post de Marlene Dietrich modernă.
Echipa completă:
- Alban Darche: alto, soprano and baritone saxophones; Chloé Cailleton: voice; Nathalie Darche: piano; Didier Ithursarry: accordion; Stéphane Payen: alto saxophone; Olivier Laisney: trumpet; Christophe Lavergne: drums; Sébastien Boisseu: contrabass.
Suport:
* Alban Darche – Stringed (BMC, 2004)
* Alban Darche Trio – Trickster (Yolk Records, 2006)
* Alban Darche, Gadó Gábor, Sébastien Boisseau – Budapest Concerts (BMC, 2010)
* Jean-Christophe Cholet, Alban Darche, Mathias Ruegg et Grande Ensemble – Le Tombeau de Poulenc (Yolk Records, 2018)
* Le Gros Cube Vs. Katerine (Big Band) – Le Pax (Yolk Records, 2007)
* Marilyn Mazur (10-tet) – Shamania (RareNoise, 2019)
Album recomandabil oricui tentat să zică, pe moment sau cu convingeri de termen lung, că jazzul european e o „afacere” prea dominant masculină: avem aici 10 „jazzwomen”-ițe scandinave din generații diferite, de la baterista Anna Lund de 28 ani până la lidera de 64, toate extrem de talentate, bine motivate și orientate de percuționista daneză pentru poate cel mai interesant și complex proiect al ei...„ever”, în fine materializat și în studio după câțiva ani de puc în practică în turnee „live”. Ascultând și reascultând, mă întrebam dacă nu cumva era posibil și în vechime ca un șaman să fie și femeie, așa cum această formulă și prin titlu dar și prin calitățile muzicale o poate impune azi într-un fel de arc peste timp la 4 (!) decade distanță de primul grup feminin a lui M.M. numit Primi Band cu muzică pentru teatru (din care se mai regăsește și saxofonista Lotte Anker) și din al cărui repertoriu sunt preluate și actualizate acum câteva teme („CHAAS”, „Old Melody”). „Time Ritual” de la mijlocul albumului experimenteză cu răsuflarea umană, „Surrealistic Adventure” cu vocalizele aceleeași Josefine Cronholm, iar teme dansante cum e „Shabalasa”, expunând balafonul din Mali în prim plan și percuția tribală a „lumii a 4-a”, exprimă bucuria de a cânta cu reflexe de la Weather Report, primordialul „urkraft” („primeval power” sau “primitive force”).
- jazzahead! 2017 – Marilyn Mazur's Shamania:
https://www.youtube.com/watch?v=uPMU8SAIv70
* EKG (Austria) – A Word to the Sufficient (Cracked AnEgg, 2011)
http://www.crackedanegg.com/en/projekte/
„Un (singur) cuvânt” despre primul meu contact cu catalogul interesantei case austriece expusă și la magazinul Andante/București, deocamdată „suficient” ca să mă convingă să mai caut albume ale label-ului.
Recomandări (partea I-a) prea puțin parcurse de mine dar care trebuie luate în seamă din moment ce ele vin din partea stimabililor domni:
Puiu Wagner/Germania:
* Andy Emler feat. Ducret Marc, Claude Tchamitchian & Eric Echampard – Running Backwards (La Buissonne, 2017)....cu "dueluri" de mare calibru între pianistul titular și chitaristul Marc Ducret.
* Frequency (Nicole Mitchell, Ed Wilkerson, Harrison Bankhead & Avreeayl Ra) (Canada) – Frequency (S/T) (Thrill Jockey, 2006)
* Christophe Berthet (sax, clar), Vinz Vonlanthen (gtr) , Cyril Bondi (dr, perc) (Swiss) – Silo (Leo Records, 2012)
* Spontaneous Music Ensemble – Withdrawal (rec. 1966-7, rel. Emanem, 1997/2016)
....John Stevens: dr, cymb, perc; Trevor Watts: oboe, a-sax, fl, voice, perc; Evan Parker: s & t-saxes, perc; Kenny Wheeler: tr, flghorn, perc; Paul Rutherford: tr, perc; Derek Bailey: ampl. gtr; Barry Guy: d-bass, p-no
* Spontaneous Music Ensemble – Karyobin (Are the Imaginary Birds Said to Live in Paradise) (Island, 1968/Emanem, 2017)
„Crème de la crème” a muzicienilor free-jazz-ului britanic din anii '60-'70 pe cele 2 albume consecutive.
* Hugues Dufourt (Ensemble Recherche) – L'Afrique et L'Asie d'après Tiepolo (WDR 3/Kairos, 2010)....inspirat de picturile clasicului maestru al stilului „rococo” Giovanni Battista Tiepolo.
* Jürg Frey (clar) & Magnus Granberg (celesta, h-ca & stones) / Ensemble Grizzana – Early to Late (Another Timbre, 2018)
Alte albume, reeditări, compilații:
* Biliana Voutchkova (vln) – Modus of Raw (Evil Rabbit Records, 2016)
* (Biliana) Voutchkova, (Michael) Thieke, (Roy) Carroll (Germany) – As Found (Sound Anatomy, 2017)
* Ed Bickert (gtr, Canada) – The Guitar Mastery of Ed Bickert -2 CD Compilation- (DSM, 1979)....R.I.P. Ed Bickert (1932-28.02.2019)
* David Sancious – Forest of Feelings (Legacy Recordings, 1975)....„fusion” de mare intensitate în genul Spectrum al lui Billy Cobham (care e producătorul albumului), titularul interpretând la „Guitar, Percussion, Piano, Guitar (Electric), Keyboards, Organ (Hammond), Piano (Electric), Vocals, Clavinet, Moog Synthesizer”.
* Infinite Spirit Music (Soji Ade & Kahil El Zabar) – Live Without Fear (1980, reissue 2014, remastered Jazzman, 2019)....album din trendul actual „Spiritual Jazz revival”.
Modus of Raw
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu