Martie II (2019), cu Alina Bzhezhinska, Sokratis Sinopoulos, Nils Landgren (4-tet), Sarah Tandy, Dwight Trible, Jerry Granelli (+), Jay Clayton, etc....

* Alban Darche – Stringed (BMC, 2004)
* Alban Darche Trio – Trickster (Yolk Records, 2006)
* Alban Darche, Gadó Gábor, Sébastien Boisseau – Budapest Concerts (BMC, 2010)
* Jean-Christophe Cholet, Alban Darche, Mathias Ruegg et Grande Ensemble – Le Tombeau de Poulenc (Yolk Records, 2018)
* Le Gros Cube (Big Band) vs. Katerine – Le Pax (Yolk Records, 2007)

.....În mod normal aceste 5 albume amintite în postarea precedentă ca suport la ultimul opus al saxofonistului francez abordat, ar trebui minimal parcurse pentru a vedea „ce și cum?”...dar pentru că zeci de alte titluri așteaptă măcar amintite, las altora curiozitatea descoperirii și eventuala plăcere a aprofundării, mie părându-mi-se destul de aplatizat-convenționale ca tip de jazz în ciuda varietății componențelor.

Așadar, pentru episodul „Martie II”„tonul la cântec, și”:

* Youn Sun Nah (South Korea/France) – Immersion (ARTS Music/Warner Music Group, 2019)
* Daniel Herskedal (tuba, b-trumpet) – Voyage (Edition, 2019)
* Oddgeir Berg Trio (Norway) – In the End of the Night (Ozella Music, 2019)
* Alina Bzhezhinska (harp, Poland/Ukraine/UK) – Inspiration (Ubuntu Music, 2018)
* Sokratis Sinopoulos (lyra) Quartet (Greece) – Metamodal (ECM, 2019)
* (Nils) Landgren, (Michael) Wollny, (Lars) Danielsson, (Wolfgang) Haffner – 4 WD (Wheel Drive) (ACT Music, 2019)....piese originale ale celor 4 + covers-uri Paul McCartney, Billy Joel, Phil Collins și Sting. Minunată vocea, adaptările și aranjamentele lui Michael Wollny la „Just the Way You Are” și mai ales la „She's Always a Woman”, ambele ale lui Billy Joel!
* Dave McMurray (sax) – Music Is Life (Blue Note, 2018)
* Jarod Bufe (t-sax) – New Spaces (OA2 Records, 2018)

* Kokoroko – Kokoroko -EP- (Brownswood Recordings, 2019)
* Sarah Tandy (p-no, keybs) – Infection in the Sentence (Jazz Re:freshed, 2019)
Suport:
  - Ezra Collective – Juan Pablo: The Philosopher -EP- (Enter The Jungle Records, 2017)
  - Ezra Collective – Chapter 7 -EP- (Self-Released, 2016)
  - Nérija (Nubya Garcia) – Nérija -EP/CD- (Self-Released, 2016)

* The Comet Is Coming – Trust in the Lifeforce of the Deep Mystery (Impulse!, 2019)
* The Cinematic Orchestra – To Believe (Ninja Tune/Domino, 2019)
* Snarky Puppy – Immigrance (GroundUP Music, 2019)
* The Flying Luttenbachers (Weasel Walter: dr) – Shattered Dimension (ugEXPLODE, 2019)
....grup reformat de „experimental, free jazz, post-punk” al bateristului, cu primul album din 2007 încoace. 
* Gebhard Ullmann Basement Research – Impromptus and Other Short Works  (WhyPlayJazz, 2019)
.....G.U.: t-sax & b-clar, Steve Swell: tb, Julian Arguelles: b-sax, Pascal Niggenkemper: bass & Gerald Cleaver: dr
* Larry Ochs, Nels Cline, Gerald Cleaver – What Is to Be Done (Clean Feed, 2019)
* Tom Rainey Trio with Mary Halvorson & Ingrid Laubrock – Combobulated -live- (Intakt, 2019)

Puține lucruri de adăugat la cele circa 18 ore de muzică din calupul de mai sus, în contextul acestui blog în care m-am ocupat deja de mulți dintre cei implicați cu ocazii datorate unor albume anterioare: am dat acum o ceva mai mare atenție acolo de unde-ar fi putut apărea surprizele plăcute: instrumentelor mai rar auzite în jazz (tuba, harfa și lira), muzicienilor puțin cunoscuți proveniți din țări mai mici. Sud-coreanca Youn Sun Nah se „afundă” în Immersion întro direcție mai pop conform canoanelor mega-companiei Warner (pe mine nu mă impresionase oricum nici înainte la ACT Music), pianista Sarah Tandy (42 ani), cu ajutoare din Binker and Moses, Kokoroko, Nérija sau Ezra Collective, face un mix gradual de clasic și modern pigmentat cu „afrobeat”-uri, o muzică dorită „capabilă să se asorteze temperamentului individual al fiecăruia”...dar care se pierde în generoasa ofertă a noului jazz londonez/UK parcă prea grăbit să expună și să taie din imprevizibilul muzicii „viitorului”, cum greu de distins le vine și noilor producții The Comet Is Coming (trupă rămasă tributară unor Sun Ra, John & Alice Coltrane, Mahavishnu Orchestra și „electronica”, dar cu un nou album în umbra aclamatului Sons of Kemet: Your Queen Is a Reptile al aceluiași lider al ambelor formule, „King” Shabaka Hutchings), respectiv The Cinematic Orch. a cuplului Jason Swinscoe & Dominic Smith, cu tot cu numeroșii invitați vocaliști....Apropo, citeam recent întro mini-cronică altfel bine scrisă la Ma Fleur, disc oferit pe varianta vinil LP de clubul timișorean Viniloteca, despre „Floarea mea” ca „noul” album al trupei, deși acesta e din 2007 și mă gândeam la acutizarea unui sindrom tipic românesc, acest trend „vinyl revival” cu mai multe nuclee prin țară și ocazional cu întâlniri la târguri de schimburi și vânzări mai ales prin orașele mari și cu unii colecționari foarte vocali pe paginile rețelelor de socializare, observând cum se forțează inutil aceste grupuri să țină pasul cu ceea ce apare nou și este acoperit integral, facil și mult mai ieftin în formate digitale, invocând tot felul de argumente bio-acustice și tactile dar ignorându-l pe cel contrar, poate cel mai fizic dintre toate: unde e frecare mecanică e și uzură (imposibil de cuantificat și adesea galopantă). Fundamentul alegerii în sine e greșit: cum muzica prin definiție nu e un mediu material și se adresează via urechi pînă la urmă sufletului și spiritului, de ce-ar trebui ascultând-o să ating ceva, să pipăi? Valabil și părții vizuale însoțitoare (coperți, booklet, etc), accesibilă internautic acum de cele mai multe ori in integrum.
Eu aș numi aceste grupuri „bule (anacronice) de autosuficiență”, furate (ca să nu zic „obsedate”) de iluzia suportului material purtător de sunet, denumire pe care-aș atribui-o și celor poate mai deschiși noilor formate, dar cantonați ori la anumite genuri, subgenuri și stiluri, ori limitați -alt mini-sindrom românesc păgubos!- la câteva case de discuri, de regulă puține și unele și aceleași...sau la o țară sau zonă geografică limitată de interes. Scuza lui de gustibus non disputandum est nu prea ține ca argument când fixația nu-i urmarea unei baleieri mai largi pe un domeniu ce-i drept foarte vast, dar de aceea există literatură de specialitate, presă și experți pentru a ne forma criterii de alegere și exigență. Nu însă și în Ro, unde cercul vicios autohton este închis de mult prea firava presă muzicală scrisă sau audio-video (vezi cazul recent al amăgitorului radio www.jazzFM.ro, în ciuda aparenței unor ambiții mari)....Și ce să vezi? Unul dintre promotorii vinilului, citesc aseară pe Facebook, numește „stare de normalitate” o ofertă de tip „all time” de câteva mii de viniluri la un târg, pe când în digital oferta mondială e -îl citez aici pe amicul Adi Sinescu care-a consultat statistici recente- de circa 200.000 titluri apărute lunar, la care putem avea acces facil și mult mai ieftin....
Revenind la calup și cu scuze pentru devierea cam lungă pe care totuși o găsesc totuși utilă, de remarcat și suita în 6 părți „Impromptu” a 5-tetului lui Gebhard Ullmann între cele 3 albume „free-improv” de la final.

* Dwight Trible (voc) – Mothership (Gearbox Records, 2019)....Leon Thomas alumni, "spiritual soul-jazz"
Suport:
 -  Dwight Trible & The Life Force Trio – Love Is The Answer -2 CD- (Ninja Tune, 2005)
 -  Dwight Trible – Living Water (Ninja Tune, 2006)
 -  Dwight Trible – Cosmic (Katalyst Entertainment, 2011)
 -  Build an Ark – Peace with Every Step (Kindred Spirits/Netherlands, 2004)
 -  Build an Ark – Dawn (Kindred Spirits/Netherlands, 2007)
 -  Build an Ark – Love Part 1 (Kindred Spirits/Netherlands, 2009)
 -  Build an Ark – Love Part 2 (Kindred Spirits/Netherlands, 2010)
Aici trebuie spuse mai multe lucruri, cu toată atenția la care-am fost obligat în ultima vreme de acest trend revigorat, „jazzul spiritual”, mai ales din spațiul anglo-american: după dispariția în 1999 a lui Leon Thomas, „mantia” și mantra acestuia a fost preluată de D.T., incluzând prin versiunea la emblematica “The Creator Has A Master Plan” (de pe anteriorul EP Colors, 2018) a veteranului Pharoah Sanders lansată pentru eternitate de acesta cu Leon Thomas la voce în 1969, iar aici pe Mothership cu insolita și interesanta versiune a lui “Tomorrow Never Knows” chiar și fără sitarul de pe originalul Beatles-șilor. Saxofonistul în mare vogă Kamasi Washington, cu un lung solo în tema-titlu „Maternitate”, îi întoarce serviciul lui D.T. care apăruse pe galonatele sale triplul The Epic (2015) și Heaven And Earth (2018). Iată toată pleiada oficială de invitați ai vocalistului, pentru că neoficial există zvonul că ar fi implicat pe circa jumătate din durata de 72 minute a albumului însuși Pharoah Sanders (78 ani):
„Track Listing: Mothership; It’s All About Love; Mother; Brother Where Are You?; Standing In The Need Of Prayer; Song For My Mother; Tomorrow Never Knows; Thank You Master; Desert Fairy Princess; Walkin’ To Paradise; These Things You Are To Me; Some Other Time.

Mark de Clive-Lowe: piano, Hammond organ (8, 10); John B. Williams: double bass; Ramses Rodriguez: drums; Kamasi Washington: tenor saxophone (1); Miguel Atwood-Ferguson: viola (4, 7, 9, 12); Maia: harp (5, 9); Carlos Niño: hand percussion (1, 2, 5, 7); Derf Reklaw: percussion (1, 2, 5)”.

De la...sau datorită lui Puiu Wagner/Germania, care a focalizat atenția pe veteranul baterist canadian divers și imprevizibil, s-au mai adunat la colecție și 4 albume ca lider și 3 colaborări:
* Jerry Granelli (JG Trio + 3) – What I Hear Now (Addo Records, 2015)
* Jerry Granelli – Another Place (Intuition, 1993)
* Jerry Granelli – 1313 -LP- (Divorce, 2010)
* Jerry Granelli UFB – News From The Street (veraBra/Intuition, 1995)
* Jane Ira Bloom (s-sax) – Art and Aviation (Arabesque Recordings, 1992)
* Ralph Towner – City of Eyes (ECM, 1989)
* Quartett (Julian Priester, Jay Clayton, Jerry Granelli & Gary Peacock) – No Secrets (New Albion, 1988)
În acest ultim quartet(t) „fără secrete” se distinge o vocalistă foarte originală -pe calapodul unor total neconvenționale Shelley Hirsch, Fay Victor sau Greetje Bijma (dintre cele de care m-am ocupat mai recent)...pe care-am căutat-o imediat separat ca să mă bucur (deocamdată) și de:
* Jay Clayton – All-Out (Trans, 1980)
  TRACKS:
01 - Badadadat (Larry Karush)
02 - Random Mondays (Jay Clayton)
03 - Lonely Woman (Ornette Coleman)
04 - 2-5-1 (Jane Ira Bloom)
05 - 7/8 Thing (Jay Clayton)
06 - Fragments (Larry Karush)
07 - All-Out (Heiner Stadler)
 „MUSICIANS:
 - Jay Clayton - vocal
 - Harvie Swartz - bass (1,2,4,5,7)
 - Larry Karush - piano (1,2,4-6)
 - Jane Ira Bloom - soprano sax (1,2,5), alto sax (4,6,7)
 - Frank Clayton - drums (1-4,7), water drums (5)
 - Shelley Hirsch, Becca Armstrong, Sally Swisher - vocals (5)
 - Bill Buchen - kalimba (5)”


Recorded in N.Y.C., October, 1980

* Fred Hersch & Jay Clayton – Beautiful Love (Sunnyside, 1995)

....același Puiu Wagner deschizând o portiță spre o altă mini-constelație a unui chitarist american important, prin seria discografică NEOS dominată de formula Orchestra Carbon, diferită sau mai exact o extensie a anteriorului (Elliott Sharp's) Carbon:
* Elliott Sharp with The '31 Band, Sirius Sting Quartet & Debbie Harry – Spectropia Suite -O.S.T.- (NEOS, 2010)
* Elliott Sharp and Scott Fields – Afiadacampos (NEOS Jazz, 2010 )
* Elliott Sharp Orchestra Carbon – Larynx (rec 1987, NEOS, 2007)
* Elliott Sharp Orchestra Carbon – SyndaKit (rec 1999, NEOS, 2007)
* Elliott Sharp / Orchestra Carbon – Rheo~Umbra -live at The Knitting Factory, 1996- (rec 1997, rel NEOS, 2008)

Poate voi cupla acest subiect încă neatins cu un altul, deasemenea chitarist, sugerat tot din Germania de MK: e vorba de prolificul și inovativul japonez Otomo Yoshihide cu care am pregătit acest set la care poate voi mai primi și alte idei de abordare, completare sau măcar prioritizare:
* Rovo / Date Course Pentagon Royal Garden Split – Sino / Pan-American Beef Stake Art Federations (P-Vine Records, 2001)
* Date Course Pentagon Royal Garden (Japan) – General Representation Products Chain Drastism -2 CD- (P-Vine Records, 2002)
* Date Course Pentagon Royal Garden ‎– Report From Iron Mountain (P-Vine Records, 2001)
* Date Course Pentagon Royal Garden ‎– Structure et Force (P-Vine Records, 2003)
* Date Course Pentagon Royal Garden – Franz Kafka's Amerika -2 CD- (P-Vine Records, 2007)
* David Moss, John King, Otomo Yoshihide – All At Once At Any Time (Les Disques Victo, 1994)
* Derek Bailey, Tony Bevan, Paul Hession, Otomo Yoshihide – Good Cop Bad Cop (rec 2003, rel No-Fi, 2009)
* Intonarumori Orchestra (Japan) – S/T (Off Site, 2004)
* Luc Ferrari avec Otomo Yoshihide – Les archives sauvées des eaux (Disc Callithump, 2008)
* Martin Tétreault & Otomo Yoshihide – 1. GRRR -live- (Ambiances Magnétiques, 2004)
* Martin Tétreault & Otomo Yoshihide – 2. TOK -live- (Ambiances Magnétiques, 2005)
* Martin Tétreault & Otomo Yoshihide – 3. AHHH -live- (Ambiances Magnétiques, 2005)
* Martin Tétreault & Otomo Yoshihide – 4. HMMM -live- (Ambiances Magnétiques, 2005)
* Microcosmos (Otomo Yoshihide & Tenko) ‎– Pilgrimage (Tzadik, 1999)
* Otomo Yoshihide ‎– Anode (Tzadik, 2001)
* Otomo Yoshihide ‎– Cathode (Tzadik, 1999)
* Otomo Yoshihide ‎– We Insist? (Sound Factory, 1992, Noise Asia, 2003)
* Otomo Yoshihide & Sachiko M – Filament 1 (Extreme, 1998)
* Otomo Yoshihide, Bill Laswell, Yasuhiro Yoshigaki ‎– Soup Live -2 CD- (P-Vine Records, 2004)
* Otomo Yoshihide, Bill Laswell, Yoshigaki Yasuhiro ‎– Soup (P-Vine Records, 2003)
* Otomo Yoshihide, Sachiko M, Evan Parker, Tony Marsh, John Edwards, John Butcher – Quintet, Sextet, Duos (Otoroku, 2013)
* Otomo Yoshihide's New Jazz Ensemble – Dreams (Tzadik, 2002)
* Otomo Yoshihide's New Jazz Quintet ‎– ONJQ Live in Lisbon (Clean Feed, 2006)
* René Lussier, Martin Tétreault, Otomo Yoshihide – Élektrik Toboggan (Les Disques Victo, 2008)
* Roger Turner & Otomo Yoshihide – The Last Train (Fataka, 2015)
* The Thing with Otomo Yoshihide – Shinjuku Crawl (Smalltown Superjazzz, 2007)

Mulțumiri domnilor de departe care au mașinile cu inițiala „D”, mulțumiri lui Adi Sinescu din Deva: astfel de fluxuri discografice și schimburi muzicale tot mai dese între noi și deschise oricui ne îmbogățesc cultura muzicală și poate-i stimulăm astfel și pe alții să-și arunce măcar o „privire” și să intervină cu propriile preferințe, dacă nu au cont pe Google Chrome atunci pe adresa de e-mail „viyctor6@yahoo.com”...

Reeditări, completări:
* Jazz Rock Experience (Swiss) – Let Yourself Go (rec. 1969-70, rel. Sonorama, 2018)
* Miki N'Doye (perc, voc) – Tuki (ECM, 2006)

Bye-bye, ne „revedem” la „Martie 2019 III”!