* Wynton Marsalis – Bolden -Original Soundtrack- (Blue Engine Records, 2019)
* George Benson – Walking to New Orleans: Remembering Chuck Berry and Fats Domino (Provogue, 2019)
* The Rippingtons featuring Russ Freeman – Open Road (eOne Music, 2019)
* Ezra Collective – You Can't Steal My Joy (Enter The Jungle, 2019)
* Gwilym Simcock – Near and Now (ACT Music, 2019)
* Max Stadtfeld (dr) – Stax (ACT Music, 2019)....":young german jazz"
* Stephan Micus – White Night (ECM, 2019)
...Albume în nota obișnuită, cu ceva peste așteptări la germanul Stephan Micus și din contră la londonezii Ezra Collective (aflați la debut dar cu membrii deja cu experiențele altor realizări).
* Marcus Schinkel Trio, Joscho Stephan (feat. Fritz Roppel, Wim de Vries) – Classic Meets Gypsy (MGL Musik Produktion, 2019)
- Joscho Stephan & Helmut Eisel Quartett – Gypsy Meets The Klezmer (MGL Musik Produktion, 2012)
- Joscho Stephan Trio Meets Matthias Strucken – Gypsy Vibes (MGL Musik Produktion, 2016)
Set de 3 albume cu 4 numitori comuni, 1) chitaristul Joscho Stephan de 40 ani din Mönchengladbach, discipol al lui Django Reinhardt, mereu angajat să extindă granițele vocabularului și deja plasat cu cele 4 albume și un DVD în liga superioară mondială a acestei nișe stilistice, 2) „Gypsy” (swing) din titulaturi, definind desigur stilul, 3) casa de discuri MGL și 4) țara Germania. Cel mai nou disc e cu trioul unui pianist de „crossover” de 51 ani, celelalte sunt cu 4-tetul clarinetistului Helmut Eisel (64), respectiv cu propriul trio „întâlnind” vibrafonistul Matthias Strucken (42).
http://www.djangobooks.com/blog/interview-with-joscho-stephan/
Mai adaug setului și pe chitaristul de doar 24 ani din Bigband-ul German Jazz Bundesjugendorchester cu un nou album studio & live de post-bop modern pe care apare cunoscutul saxofonist canadiano-american Seamus Blake și o secție ritmică cu dublu bass și tobe:
* Philipp Schiepek (gtr) feat. Seamus Blake, Henning Sieverts & Bastian Jütte – Golem Dance (Enja, 2019)
....Foarte atractiv discursul muzical al acestui melanj de muzică clasică, jazz și flamenco pendulând între momente elegiace și cele de optimism energic, deschiderea „Phoenix Borealis” fiind prima din cele 6 compoziții (10 în total) aparținându-i coreano-americancei stabilită din 2012 la Madrid. Violonista este la al 3-lea album de 4-tet și al 2-lea consecutiv cu pianistul Daniel Garcia Diego, basistul Mario Carrillo și bateristul Michael Olivera. „Nu-i o garanție a calității această transgresare a genurilor dacă nu ai o direcție estetică în a-ți contura și cizela un limbaj personal” remarca un critic observând că acest lucru s-a întâmplat natural pe acest fluent disc deloc „bombastic sau abrupt” al violonistei care nu face din turul de forță un scop tehnic în sine -de ex. pe dinamicele „Dance of the Fallen” sau „Danza Ritual del Fuego” (Manuel de Falla)-, ci explorează și induce o varietate largă de emoții, un demers deloc neglijabil în vremurile pe care le traversăm de tip „fast-clicking times”...
- Suport: - Maureen Choi Quartet – Ida Y Vuelta (Barco Records, 2015)
* Aki Takase Japanic – Thema Prima (BMC, 2019)
....După mutarea la Berlin în 1987 și căsătoria cu pianistul pionier al free-jazzului german Alexander von Schlippenbach, mereu inventiva pianistă Aki Takase (71 ani) a intrat apoi în circuitul european al curentului. „Prin muzica lui Thema Prima vreau să arăt că nu trăim vremuri ușoare dar că încă se poate cânta și azi prolific și cu bucurie” spune cea care-l include în formula Japanic și pe saxofonistul flautist german Daniel Erdmann (45 ani).
* Trio Heinz Herbert – Yes (Intakt, 2018)
....cu frații Dominic Landolt: gtr, effects și Ramon Landolt: synth, samples & p-no + Mario Hänni: dr, effects...deci un trio de jazz electronic fără bas, amintind pe alocuri de Christian Fennesz, Supersilent sau This Heat. De unde vine numele trupei, respectiv cine este sau a fost Heinz Herbert, n-am aflat...posibil că e un nume imaginar.
...Cu un titlu nou și chiar mai scurt decât Yes acești elvețieni conduși de pianistul Yves, mai puțin îndrăzneți ca trioul dinainte, dar cu toate astea îndeplinind criteriile exigente de la Intakt Records.
* Sonar (with David Torn) – Live at Moods (7d Media, 2018)
„Recorded live at Moods Jazz Club, Zürich, May 24, 2018”....M-am ocupat de albumul de studio recent, nu mai insist pentru că nu-s mari diferențe față de acest „live” care include de altfel 3 teme de pe Vortex, una de pe Static Motion, un lung solo improvizat David Torn numit „For Lost Sailors” și „Tromsø”, o piesă de pe primul album Sonar A Flaw of Nature a celor 4 elvețieni cu 3 chitare „tritonice” (una bas), dar pe-atunci fără chitaristul american.
....„Surori tipice” este un trio totuși masculin, cu Gregory Uhlmann: gtr, Clark Sommers: bass & Matt Carroll: dr & perc.
Comparații ofertante au apărut prin recenzii cu GADADU, Twin Talk (vezi mai jos), Medeski, Martin & Wood, The Bad Plus și GoGo Penguin, de la piesă la piesă, la acest al 2-lea album Stafie flămândă, titlu care se referă la ideea budistă chineză a ființei cu apetitul insațiabil (singura care-mi era necunoscută dintre trupele comparabile era GADADU cu vocalista Hannah Selin, dar ambele albume cu acest 5-tet sunt ascultabile pe bandcamp https://gadadu.bandcamp.com/ )
....Dustin Laurenzi: t-sax, cl & b-cl, Katie Ernst:bass & voc & Andrew Green: dr & perc
...Alt trio aventuros din Chicago dinafara jazz rock-ului obișnuit, vecin și alfabetic cu „Surorile...”, vocea feminină amintind de portugheza Sara Serpa iar instrumentația, pe alocuri, de inovativii The Lounge Lizards al lui John Lurie.
* (Aidan) Baker, (Faith) Coloccia, (Jon) Mueller – See Through (Gizeh Records, 2019)....„ambient, experimental, post-rock”
Privește prin/dincolo....sau ce se întâmplă la întâlnirea dintre un chitarist canadian experimentalist din Toronto, vocalistul trupei Mamiffer și percuționistul trupelor Pele și Volcano Choir.
...Album tipic pianistului Dumoulin și nu prea, dacă e să-i credem pe cei care-i cunosc celelalte 6-7 proiecte/colaborări (despre unul din ele, vezi mai jos)...aici pe Orca...cu Sylvaine Hélary: flutes, Antonin Tri Hoang: alto saxophone, clarinets and percussion, Bruno Chevillon: double bass, Toma Gouband: percussion & Jozef Dumoulin: piano and percussion
Numele trupei este anagrama lui “oneironautics”, oniricii cu abilitatea de a călători în visul propriu sau al altor persoane.
* (Tony) Malaby, (Jozef) Dumoulin, (Samuel) Ber – Maps & Synecdoches (Samuel Ber, 2018)
....Deși apare scris al 3-lea, tânărul baterist belgian Samuel Ber de 22 ani este liderul trioului, el fiind elevul unor Teun Verbruggen, Dré Pallemaerts, Eric Thielemans și Stéphane Galland. Am dat de acest album căutând de fapt printre colaborările pianistului Jozef specialist al modelului electric Fender Rhodes, un „sideman” foarte căutat și stabilit la Paris despre care-i mai mult decât probabil că veți mai afla ce face pe-aici.
- Jozef Dumoulin: Fender Rhodes, keybs, effects
- Tony Malaby: t & s saxes
....& guests:
Guillaume Orti (a-sax), Sylvain Debaisieux (st), Bo Ven Der Werf (b-sax), Bram de Looze (p-no).
* Biota – Fragment for Balance (RéR Megacorp, 2019)
....„In memoriam: Joy Ann Froding 1958-2015, Charles O'Meara 1953-2018”
Nu intenționam să mă ocup de acest grup audio-vizual azi, dar noul album venit destul de neașteptat și la care s-a lucrat circa 4 ani mă obligă să-l inserez și să vă spun câte ceva despre... Descoperit prin anii '80/'90 de amicul MK din Germania prin albumele Bellowing Room + Tinct (1987+1988), colectivul Biota (muzical) / Mnemonists (vizual) -inițial lansat ca Mnemonist Orchestra- există de exact 40 ani întro componență variabilă formată din muzicieni și artiști plastici atât de retrași în nișa unui rock electronic experimental improvizat bazat pe muzică concretă, încât au concertat de doar 2 ori (conform Wikipedia), metoda lor neconvențională de lucru și de „organizare a sunetului” apelând la „compoziția ascultătorului”, respectiv la propriile lui interpretări și experiențe, asemenea reacției din fața unei lucrări de artă vizuală abstractă (!), o abordare total neortodoxă și exotică, totuși operând cu limbaje muzicale, instrumente, tehnici și manipulări de studio familiare și păstrând luciditate și transparență, calități rare în muzica contemporană. „Jazz”-ul ca termen, conform discogs.com., apare de câteva ori în etichetările extrem de diferite și diversificate ale albumelor trupei.
Estetica este deopotrivă exactă și empirică, diferită de compoziția convențională și de improvizația colectivă la această muzică „dinafara timpului, aproape imponderabilă deși pulsând de viață, mișcare și complexitate -zice o cronică a noului disc-,...foarte atent elaborată și bazată pe simultaneități, conspirații și accidente și sugerând o lume în care nostalgia, tragedia și agonia, deși prezente, rămân aservite unor curente mai calme și profunde. Un clasic”.
Iată-i pe participanți (conform www.discogs.com):
„ - Accordion, Organ [Hammond Electric, Estey Pump], Khene [Kaen] – Gordon Whitlow*
- Acoustic Guitar, Guitar [Resophonic] – Mark Piersel
- Drums [Kit], Percussion – Larry Wilson
- Electric Guitar, Bass, Guitar [Nylon], Twelve-String Guitar, Bass [Crown], Keyboards [Clavioline] – Tom Katsimpalis
- Electronics [Electronic Processing] – Randy Miotke, William Sharp
- Keyboards [Biomellodrone] – Randy Yeates
- Piano – Charles O'Meara
- Trumpet, Flugelhorn, Electric Piano [Rhodes], Chimes – Randy Miotke
- Violin, Banjolin – David Zekman
- Voice – Kristianne Gale
- Woodwind [Electronic Woodwind Motifs] – James Gardner”
Un miniportret Biota mai extins oricum aflat în plan, va urma...le solicit ajutor deja de pe-acum apropiaților „rubricii”, punându-le eventual la dispoziție (din) cele 11 albume Biota plus vreo 6 cu Mnemonists, Biota/Mnemonist sau Mnemonist Orchestra, de fapt cam tot ce se poate găsi ca apariții aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/Biota_(band)
Au fost Paolo și Marco...apare Carlo!
După chitariștii Paolo Angeli și Marco Cappelli recent analizați (primul, pe blogul ALBUME INEDITE...), iată că am mai descoperit un nume italian interesant și inovator, de data asta un muzician nativ sud african alb de 59 ani, autodidact și inițial chitarist, apoi devenit basist electric/compozitor și bandleader, „one of music's criminally underrated geniuses” cum e numit din start în link-ul de mai jos cu un interviu extins ocazionat de noul său album „Angels and Demons”, dar de fapt pretext pentru a-și trece în revistă întreaga viață și carieră de până acum, nicidecum idilice:
https://www.allaboutjazz.com/carlo-mombelli-angels-and-demons-carlo-mombelli-by-seton-hawkins
...interviu în care mi se pare emblematic episodul escapadei artistului în Germania unde, după ce și-a vândut cam tot ce avea ca să-și permită călătoria, are parte de „demoni”: îi este refuzată de către secretară caseta demo și o întâlnire cu Manfred Eicher la sediul central al ECM („e imposibil, lista de așteptare durează 5 ani”!), la fel și de Pat Metheny („n-am timp să-i scriu nici mamei mele”), singurul rezonând pe-atunci fiind saxofonistul între timp devenit clasic, Charlie Mariano (vezi penultimul album din lista de mai jos). Ulterior a mai mai avut scurte colaborări și cu Egberto Gismonti, Lee Konitz și Miriam Makeba.
În absența (deocamdată ?) a acestui nou Îngeri și Demoni, am parcurs selectiv și „la primă vedere” setul de albume anterioare, listat descrescător în funcție de anul apariției și oprindu-mă mai mult -nu mă întrebați de ce- la antepenultimul album și la o compilație-tribut din 1989 cu diverși alți basiști:
* Carlo Mombelli – I Press My Spine to the Ground (Mombelli Music, 2016)
* Carlo Mombelli – Stories (Instinct Africaine, 2014)
....Povești e un album personal cu o muzică ce se plasează între genul cameral improvizat acustic și electronic și melodii și cântece vechi înrădăcinate în folclorul Africii...și „o oportunitate pentru basist de a aduce respect oamenilor care contează în viața sa: soția, cele 2 fete Gina și Maria, profesorii și mentorii săi muzicali”.
http://www.theorbit.co.za/carlo-mombellis-stories/
- Carlo Mombelli („bass, backing vocals, composed by...”), cu Daniel Pezzotti (cello), Dejan Terzic (dr & glockenspiel), Adrian Mears (tb) & Mbuso Khoza (vocals).
- Carlo Mombelli angels and demons, athens live at the Orbit jazz (2018):
https://www.youtube.com/watch?v=yWilQFRGRS4
- Carlo Mombelli "Travels - Moving The Spirit" at the Bird's Eye Jazz Club, September 2013:
https://www.youtube.com/watch?v=IWK4J4sGv-c
- Carlo Mombelli at the Wits Great Hall, February 2014 - "Travels Moving the Spirit":
https://www.youtube.com/watch?v=ylzp6Z7ef_o
- Carlo Mombelli - "Buzzycle" at the Wits Great Hall, February 2014:
* Carlo Mombelli & the Prisoners of Strange – Bats In the Belfry (2000, Baobab Art Records, 2009)
* Carlo Mombelli & the Prisoners of Strange – I Stared Into My Head (Instinct Africaine, 2007)
* Carlo Mombelli's Abstractions – Dancing In A Museum (ITM Pacific, 1993)
* Carlo Mombelli & Charlie Mariano – Happy/Sad (ITM Pacific, 1990)
* V.A. - Basstorius -Bass Talk Three-: Music inspired by the Genius of Jaco Pastorius (Hot Wire, 1994)
- Carlo Mombelli: 12. The Marathon Runner
Restanță marcantă punctând jumătatea de secol de la apariție:
* Albert Ayler – Music Is The Healing Force Of The Universe (Verve, 1969)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu