Mai III (2019): „Hărțuirea” noutăților continuă....

Până la al 3-lea flux de noutăți ale lunii, să-i mulțumesc amicului M.K. din Germania pentru mesajul său trimis pe e-mail în care a remarcat:
- Paolo Angeli: "Tibi" și "22.22 Free Radiohead" ale chitaristului care "continuă tradiția europeană a mesajului R.I.O.”, el făcând și o paralelă argumentată cu muzica lui Fred Frith.
- Enzo Pietropaoli, Battista Lena & Fulvio Sigurta: "La Notte"....numind albumul "o revelație, ca un "film noir"...
- Brian Marsella: "Outspoken-The Music Of The Legendary Hasaan"....sugerând și o "comparație cu originalul The Max Roach Trio feat. Hasaan (1965)
- María Grand: "Magdalena"...."debut interesant și promițător"
....punctând și albume care nu i-au plăcut:
- Sonar + David Torn: Live At Moods, respectiv:
- Quintorigo: "Opposites"


* Alex Harding & Lucian Ban – Dark Blue (Sunnyside, 2019)
....Perechea în dialog „baritone saxophone & bass clarinet / piano” funcționează mai bine de 20 ani, protagoniștii armonizându-și de minune chakrele (ca să mă folosesc tocmai de „Chakra”, una dintre piesele albumului). Sau să-i zicem alchimie, ori „interplay”?...Oricum ar fi, interpretarea „merge ca unsă” pe acest album inspirat și componistic și dominant baladesc, cu „multe momente magice” cum scriu și cei de la allaboutjazz.com.

* Tobias Meinhart (t-sax) – Berlin People (Sunnyside, 2019)....with Kurt Rosenwinkel (gtr)
Interesant aspect, plecând de la titlu: saxofonistul bavarez a avut un stagiu de circa 10 ani la New York (visul comun al atâtor muzicieni!), stagiu demarat cam în același timp cu mutarea americanului Kurt Rosenwinkel la Berlin. Dar Tobias a realizat că n-ar putea fi niciodată ca un muzician din Harlem și s-a întors, rădăcinile germane rămânând în centrul identității sale muzicale. La atât de influentul chitarist Kurt de 49 ani care a făcut drumul invers, situația a fost aceea că, deși nativ american, el a rezonat mai bine cu scena germană unde a primit și un post important la Jazz Institute of Berlin. Albumul acesta e și un bun pretext de rememorare (sau de cunoaștere, cui i-a scăpat) a lui:
  - Kurt Rosenwinkel (with Eric Clapton, Frederika Krier, etc) - Caipi (Sunnyside, 2017)
...printre alții și cu violonista Frederika Krier născută la Timișoara, asta apropo tot de Sunnyside sau de mai sus amintitul jazzman român care ne face cinste din diaspora, ex-clujeanul Lucian Ban.


* Randy Brecker & the NDR Bigband – The Hamburg Radio Jazz Orchestra: ROCKS (Jazzline Records, 2019)
* Tierney Sutton Band – ScreenPlay (BFM Jazz, 2019)

* Greg Abate & The Tim Ray Trio – Gratitude: Stage Door Live @ the Z (Whaling City Sound, 2019)....Greg Abate: alto, tenor, baritone sax, flute; Tim Ray: piano; John Lockwood: bass; Mark Walker: drums.

* Charlie Hunter & Lucy Woodward – Music! Music! Music! (2019)....„blues, jazz”
....& Derrek (C.) Phillips (drums)
Album cu covers-uri la “Don’t Let Me Be Misunderstood” (Nina Simone) sau la alte cunoscute piese de succes pentru clasicii Ruth Brown, Bessie Smith, Blind Willie Johnson...ori, mai puțin așteptat, la hitul lui Terence Trent D’Arby „Wishing Well”. 

* Djabe (Hungary) – Overflow -Flow live in surround- (Esoteric Antenna, 2019)

* Djabe (Hungary) – Flow (Esoteric Antenna, 2018)
Cu sau fără Steve Hackett, maghiarii își continuă prolifici povestea lor de succes, studio sau „live” și  cu țintă triplă, pentru că muzica asta este adresată atât fanilor de jazz „fusion” cât și de celor de „word music” sau rock progresiv.

* Walt Weiskopf (t-sax) – European Quartet Worldwide (Orenda Records, 2019)
.....cu Andreas Lang: bass; Carl Winther: p-no & Anders Mogensen: drums
„Worldwide” din titlu se referă la repertoriu care face referiri extinse geo-culturale la Japonia, Scoția, Rusia, Africa și Brazilia.

* Brad Mehldau – Finding Gabriel (Nonesuch, 2019)
„Compoziții Peter Gabriel tratate jazzistic, despre asta o fi vorba?...mă întrebam când am văzut prima dată titlul. Dar nu era vorba de așa ceva.
"La începutul rugăminților voastre pentru milă, am un singur cuvânt să vă spun deoarece sunteți foarte iubiți. Prin urmare, luați în considerare cuvântul și înțelegeți viziunea" (Daniel 9:23)
Muzical, pianistul parcă răspunde cuvântului profetului Daniel, „o formă de inspirație înrădăcinată în respirație și spirit, o forță care mișcă lucrurile în feluri miraculoase”. E vorba deci de un concept de inspirație biblică ambițios pe Finding Gabriel cu referiri și la alți profeți ai Vechiului Testament, cu un nou instrument abordat de pianist: OB-6 polyphonic analog synthesizer (foarte pregnant pe „Proverb of Ashes” și-n tema-titlu finală, dar care poate imita la nevoie și un theremin!)...cu invitații aleși „pe sprânceană”: sopranele Renee Fleming și Anne Sofie von Otter, bardul Chris Thile, perechile Becca Stevens și Gabriel Kahane, respectiv Becca Stevens & Kurt Elling...tenor-saxofonistul Joel Frahm, violinista Sara Caswell, alături de mai vechii colaboratori, ei înșiși somități, Ambrose Akinmusire (tr, flute, saxes, b-clar) și Mark Guiliana (dr). Cred că v-am dat suficiente argumente „pro” acest album (care ar fi fost poate și mai interesant dacă pe alocuri -de ex. pe „The Prophet Is a Fool”- n-ar fi avut ecouri de pe unele vechi producții Pat Metheny (Band).

* Arild Andersen / Clive Bell / Mark Wastell – Tales of Hackney (Confront Recordings, 2019)....„from Confront Core Series”
...„a mesmerically captivating performance” (allaboutjazz.com)
După suedezul Anders Jormin din postarea anterioară, iată-l și pe cel mai faimos basist norvegian întro escapadă de la estetica și idiomul ECM (subiect vechi de polemici printre jazzofilii din Ro), până unde credeți?....într-unul din fiefurile „free jazz”-ului -de mulți văzut ca opozant celui nordic și european- la Café Oto din Londra, împreună cu 2 britanici. Atât de bine le ieșise celor 3 concertul de acolo încât a 2-a zi au intrat într-un studio și au imprimat acest album „transcedental” Povești din Hackney (un cartier al Londrei), tocmai ca să dovedească arbitrariul acestei falii imaginare între „jazzuri”, ceea ce seria Confront Core sper să mai realizeze cu muzicieni din ambele așa-zise „tabere”. Cine-s partenerii basistului de 73 ani pe cele 9 piese numerotate I-IX (cu un insert la final pe IX din al său album Mira (ECM, 2014)? Clive Bell e un specialist al instrumentelor est-asiatice tradiționale, câteva folosite și aici (aparuse anterior la japonezul shakuhachi pe Requiem-ul lui Karl Jenkins (EMI, 2005) și a mai colaborat cu Bill Laswell, David Sylvian și David Toop)...în timp ce Mark Wastell, de peste 2 decade protagonist al scenei improvizate britanice și fondator al Confront Recordings, deși mai bine cunoscut la violoncel, aici face percuție și cântă la shruti box, un fel de harmonium indian.


* Tom Cawley (keybs) – Catenaccio (Ubuntu Music, 2019)
Britanicul a cântat cu Jack DeJohnette, Gregory Porter și Peter Gabriel și are ceva disticții și premii primite până la circa 40 ani (n-am găsit vârsta exactă), fiind descris în diverse ocazii “extraordianar” de MOJO, “vrăjitor” de The Independent, “fantastic” de Time Out. Catenaccio este tactica defensivă italiană din fotbal ce transpare și de pe copertă, dar muzica albumului, cu fler latino și ecouri „fusion” gen Weather Report sau primele albume Return To Forever (cu vocalista Fini Bearman pe post de Flora Purim), cum plastic remarca un critic, este cea care punctează pe tabelă!
Mai contribuie la album și Gareth Lockrane: flutes,  Robin Mullarkey: bass și Chris Higginbottom: drums.
 - Suport: Fini Bearman - Burn The Boat (Two Rivers Records, 2016)

                                                                        Melkweg






* Jameszoo & Metropole Orkest (dir. by Jules Buckley) – Melkweg (Brainfeeder, 2019)
“Naïve computer jazz”-ul interesant al albumului de debut Fool din 2016 nu mi-a scăpat și l-am semnalat pe-aici la vremea sa, pe de altă parte compozitorul, producătorul și electronistul olandez Mitchel Van Dinther -mai cunoscut ca Jameszoo- știa ce riscă din fuziunea pop cu stilul clasic al unei orchestre simfonice de aproape 50 membri. Se pare că a demersul curajos a reușit, cum a fost vorba și în colaborările orchestrei cu Elvis Costello sau Mike Keneally, dar albumul acesta nu captivează „din prima”, trebuie răbdare și „replay” și oricum, evitarea comparației cu Fool.

* Theo Croker (tr) – Star People Nation (Masterworks, 2019)

După albumele 2014’s Afrophysicist și 2016’s Escape Velocity, iată acum un album mai electric spațial și electronic al unui trompetist „Miles Davis-esc”, chiar dacă nu sunt alte referințe directe în afara faptului că Națiunea.... înglobează titlul ...Star People al albumului din 1983 al lui Miles.
„’70s world fusion, modal jazz, alternative R&B, forward-thinking hip-hop & tropical vibes” este o descriere mai amănunțită a ceea ce a realizat fostul elev al lui Donald Byrd, cu saxofonistul Irwin Hall, claviaturistul Michael King, basistul Eric Wheeler și bateristul Kassa Overall, plus câțiva invitați: vocalista Rose Gold, pianistul ELEW sau vocalistul jamaican Chronixx.

                                                                                                          Nocturnes

* Trevor Dunn (bass) – Nocturnes (Tzadik, 2019)

„Am cântat la bas în trupe rock circa 40 ani compunând muzică de cameră mai mult sporadic. Simt acum că direcția asta merită mai multă atenție” zicea recent T. Dunn, unul dintre majorii scenei Downtown/New York. Și așa a rezultat acest album de „classical chamber music & jazz”...cu Carla Kihlstedt (vln), & Vicky Chow (p-no) invitate pe suita „Nocturne No.1-6” și The Secret String Quartet pe restul.

* Chat Noir (Italy) – Hyperuranion (RareNoise, 2019)
...."ambient techno-groove jazz, or sci-fi soundtrack electronica, or synth boogie with dense soundscapes...a futuristic Phil Spector wall-of-sound, cool translucent washes of sound and android rhythms"...ar fi câteva mănunchiuri descriptive stilistic găsite prin cronici, nimic exagerat la „Pisica neagră” italiană...sau, simplificând, avem o mostră aici de cum poate o trupă să facă să sune foarte interesant, de ex. în „Immediate Ecstasy” sau „Glimpse”, elemente nespecifice jazzului din arealul „synth pop & techno dance” (am preferat toate aceste descrieri/încadrări în engleză, unele fiind greu traductibile sau sunând impropriu în românește).
Numiții Michele Cavillari: keybs; Luca Fogagnolo: bass; Daniel Calvi: gtr, synths; Moritz Baumgartner: drums....plus Nils Petter Molvær (tr) invitat pe 4 piese, conduc mesajul lor, cum indică și titlul, întro direcție mai cerebrală, „firul roșu” al albumului: „în universul lui Platon (celebrul filozof grec), Hyperuranion înseamnă realitatea formelor ideale unde sufletul așteaptă să intre în corpul fizic inspirând umanitatea în căutarea adevărului și frumuseții pe Pământ”.

                    Hyperuranion





* Atlantico – New Easter Island (La Fabrica'son, 2019)
.....Sébastien Paindestre (Franța): p-no & compositios & Dave Schroeder (USA): woodwind & compositions....cu Martin Wind (ac-(d)-bass) & Billy Drummond (dr)
Dave Schroeder: „muzicuță cromatică (pe 3 piese centrale) + masivul set de „woodwind” care domină albumul: „piccolo, bass flute, soprano saxophone”, inclusiv rar întâlnitul instrument „Mongolia ever buree” (un fel de ‘horn-trumpet‘, dar membru din familia clarinetului cu același timbru cu al basset clarinetului, care extinde gama de bas a celui standard).
....cu Janis Siegel (de la The Manhattan Transfer) invitată în tema-titlu.
- Album anterior al duoului: En Rouge (2016), primul dintr-un triptic intenționat...deci după New Easter Island va mai urma un al 3-lea album.

* Seba Kaapstad (South Africa/Swaziland/Germany) – Thina -LP/CD- (Mello Music Group, 2019)....„neo soul, electronic jazz, R&B”
Ndumiso Manana, Zoe Modiga, Sebastian Schuster și Philip (Pheel) Scheibel, respectiv un cuplu vocal sud-african și 2 muzicieni cu origini germane, sunt componenții acestui grup global și autorii acestui „revigorant și luminos” al 2-lea album (după debutul cu Tagore, 2016), promovat prin videoclipul „Africa”:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=45&v=fpwW01NZxcY

* Ruby Rushton (Ed Cawthorne, a.k.a. Tenderlonious) – Ironside (22a Music, 2019)
Proiect 100% londonez apelând la jazzul american al anilor '50 și '60, dar cu subtile accente ca să sune proaspăt și contemporan. Excepțiile de la regulă sunt "Prayer for Grenfell" inspirată de tragedia incendiului londonez de la Grenfell Tower din 2017 soldat cu 69 morți, respectiv singura compoziție străină de grup, "Pingwin (Requiem for Komeda)" a clasicului pianist polonez:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=2868&v=A0sdgGrDWVk

Cel mai avangardist jazz al postării de azi, dar și cu cel mai mic tiraj la albumul 2 („limited to 100 copies”), vine din America de Sud prin 2 foarte scurte materiale, de durata a 2 EP-uri (52 min) și cu coperți foarte frumoase. E vorba de un fost trio până în 2017, acum redus la duo/cuplu experimental de tobe și chitară electrică cu o muzică total improvizată apelând și la creuzetul „math rock, no-wave, noise & afro-asian ritualistic music”, melanj curajos deja etalat pe la festivaluri de prin Germania, Austria, Cehia, Polonia, Croația, Serbia și Macedonia:
* Ricarda Cometa (Argentina/Peru) – S/T  -cassette/CD- (Geweih Ritual Documents, 2014 / Jadinista! Rec, 2013)
* Ricarda Cometa (Tatiana Heuman & Jorge Espinal) – 2 (Nefarious Industries, 2018)

Se poate lesne observa că 5 dintre cele 7 țări unde Ricarda Cometa a concertat recent, sunt central și est-europene din fostul „lagăr socialist”, dar nu și România, din păcate, unde la ora asta poate doar clubul bucureștean Control ar avea deschidere spre așa ceva...

Apropo, totuși au mai concertat ori urmează să vină pe la noi și un saxofonist din Neapole de 31 ani, respectiv un grup israelian. Iată cu ce „cărți de vizită”:
** Antonio Raia (t-sax) – Asylum (Clean Feed, 2018)
....un album ambiental solo la tenor-saxofon înregistrat cu 10 microfoane întro fostă sală imensă de mese a azilului Filangeri, respectiv:
** Shalosh (Israel) – Rules of Oppression (Contemplate Music, 2016)
....cu trioului de jazz-rock electronic condus de pianistul Gadi Stern, amintind pe alocuri de suedezii E.S.T. "Regulile opresiunii" nu e cel mai nou album al trioului din Tel-Aviv care tocmai își promovează în turneu noul Onwards and Upwards (ACT Music, 2019), „shalosh” însemnând în ebraică cifra trei.
...."18.05. Sibiu (RO), Sibiu Jazz Festival
.....19.05. Bucharest (RO), Green Hours Jazz Club"
http://www.actmusic.com






















Tot recomandate de prietenii „rubricii” sunt și:
** The Max Roach Trio featuring The Legendary Hasaan (Atlantic, 1965)
....util comparației cu Brian Marsella: "Outspoken: The Music Of The Legendary Hasaan", sugerată de amicul M.K. și amintită de mine în debutul postării.

** Weasel Walter (dr) – Ominous Telepathic Mayhem (ugEXPLODE, 2011)
....„Duets with Peter Evans, Mary Halvorson, Darius Jones & Alex Ward”...album la care presimt c-o să revin întro eventuală portretizare mai amplă a bateristului, deocamdată atât pentru azi, urmează aproape sigur și un „Mai IV (2009)”...