miercuri, 10 iulie 2019

Iulie 1 (2019): Coda norvegiană, noutăți și despre „vikingii” islandezi ADHD/AdHd, fără "deficit de atenție" ci cu jazz în...ADN....

...coda la postarea anterioară „Iunie 4...” la pasajul despre saxofonistul Martin Myhre Olsen și echipa din jurul lui implicată și în albumele:
* Megalodon CollectiveThe Triumph (Jazzland Recordings, 2019)
* Megalodon Collective – Animals (Jazzland Recordings, 2017)
* Megalodon Collective – Megalodon (Gigafon, 2015)
....și tot de aici -ca și „label” mă refer-, deși separată și distinctă prin distribuție, o formulă „finită” a unui duo feminin rar și cu-atât mai interesant: Anja Lauvdal (piano, synths) & Heida Karine Johannesdottir (tuba, effects)...plus, printre invitați, tenor-saxofonista Hanna Paulsberg, etalându-se ca imaginare rebele „nepoate ale vrăjitoarelor pe care nu le-ați ars”(!), un album din păcate prea scurt -sub 27 min.- dar misterios și fascinant, cu recitative din textele profesoarei și scriitoarei feministe postmoderniste, controversata americancă Donna (Jeanne) Haraway (74 ani). N-aș putea deci să spun totuși niciodată despre acest mini-album că e realizat de reprezentantele „sexului slab”, deci îl recomand:
* FinityWe Are the Granddaughters of the Witches You Didn't Burn (Jazzland Recordings, 2019)
   https://en.wikipedia.org/wiki/Donna_Haraway





* Chick Corea & The Spanish Heart BandAntidote (Concord Jazz, 2019)
* Al Foster (dr) – Inspirations & Dedications (Smoke Sessions Records, 2019)
* Zakir Hussain – The Rough Guide to Zakir Hussain (2018)
* Massimo Colombo, Maurizio Quintavalle & Enzo Zirilli – Acoustic Weather: The Music of Weather Report (Self Produced, 2019)
























* Allison Miller (dr & perc) & Carmen Staaf (p-no) – Science Fair (Sunnyside, 2018)...."jazz-rock"
....la Finity-ul nordicelor când ziceam de un duo feminin rar mă refeream în special la instrumentație, pentru că iată, am mai găsit și un altul, produs de clarinetistul Ben Goldberg, cu Ambrose Akinmusire (tr), Dayna Stephens (sax) și Matt Penman (bass), ca invitați. Din nou, un reușit album peste media curentă de la Sunnyside, „label” care mă obligă oarecum neașteptat la o tot mai mare atenție în selectarea noutăților din catalog, în ultima vreme.




* Jamie Saft Quartet – Hidden Corners (RareNoise, 2019)
* Dave Stryker (gtr) – Eight Track III (Strikezone, 2019)
* Dave Morgan (bass) – Blue Is More Than a Color (Being Time Records, 2019)
* Rob Cope (s-sax) – Gods of Apollo (Ubuntu Music, 2019)
* Jakob Dinesen (t-sax) – Keys & Strings -2 CD- (Stunt Records, 2019)

* Mark Lockheart (s & t-saxes) & Roger Sayer (organ) – Salvator Mundi (Edition, 2019)
....La ce ofertă masivă există, încă un album de la Edition ar fi trecut neobservat, mai ales că vine la puțin timp după Days On Earth (2019) al saxofonistului. Dar acesta, chiar cu puține compoziții ale celor 2, merită câteva cuvinte, fiind înregistrat în catedrala Temple Church unde e director muzical Roger Sayer, albumul fiind o replică actuală a câtorva materiale discografice emblematice similare cunoscute printre melomanii de la noi:
 - Ian Carr - Sounds & Sweet Airs (That Give Delight & Hurt Not) (Celestial Harmonies, 1993), cu John Taylor (organ) la catedrala Southwark.
 - John Surman - Proverbs and Songs (ECM, 1997)...cu John Taylor (organ) la Salisbury Cathedral.
 - John Surman - Rain On the Window (ECM, 2008)...cu Howard Moody (church organ)























* Philip Zoubek TrioOutside WhyPlayJazz, 2018)
....Pianist austriac avangardist de 41 ani stabilit la Köln folosește frecvent pianul „preparat”, inclusiv pe noul album cu „...schimbări drastice, metode inovatoare și proaspete de interpretare, efecte speciale, timbre neobișnuite și decizii muzicale provocatoare...precise, încântătoare și emoționale în același timp”. Am folosit doar un scurt citat descriptiv dintro critică mult mai extinsă, de aici:
 https://avantscena.wordpress.com/2018/11/01/philip-zoubek-trio-outside-whyplayjazz-2018/
- Suport:
  - Nils Ostendorf, Philippe Lauzier, Philip Zoubek – Subsurface (Schraum, 2010)
  - Slowfox (Hayden Chisholm, Sebastian Gramss & Philip Zoubek) – Gentle Giants (Traumton Records, 2017).....with Mat Maneri (viola), Matthew Shipp (p-no)

* Whit Dickey / Tao Quartets – Peace Planet & Box of Light -2 CD- (AUM Fidelity, 2019)
....Bateristul newyorkez de 65 ani se mișcă într-un cerc select de muzicieni, orientalul termen „Tao” de data aceasta dând numele triourilor sale diferite, respectiv:
 - CD1: cu Rob Brown: alto sax, Matthew Shipp: piano & William Parker: bass
 - CD2: cu Rob Brown: alto sax, Steve Swell: trombone & Michael Bisio: bass
„Just Sold Out!”....apare pe site-ul www.dustygroove.com, dovadă că muzica aceasta fără expunere în România încă se vinde bine pe alte meleaguri...
- Suport (4 albume la 4 case diferite dar înrudite prin scop):
  - Ivo Perelman, Matthew Shipp, Whit Dickey, Gerald Cleaver - Enigma (Leo Records, 2013)
  - Matthew Shipp Trio - Root of Things (Relative Pitch, 2014)
  - Whit Dickey / Kirk Knuffke (dr/cornet) - Fierce Silence (Clean Feed, 2016)
  - (Whit) Dickey, (Mat) Maneri, (Matthew) Shipp – Vessel in Orbit (AUM Fidelity, 2017)




















                                                                                                                                                                                                                                                                                                            Tao

* AfuriKo (Akiko Horii: perc & Jim Funnell: p-no, keybs) – Tao (AfuriKo, 2019)
....Învățătura/forța/calea...sau, dacă vreți, principiul divin creator chinezesc Tao, dă numele acestei creații muzicale a "copilului african", semnificația numelui aliterat din limba japoneză al duoului. Este vorba despre un album ancorat, argumentează cei de la allaboutjazz.com, „undeva între Miles Davis era Big Fun (1974) și „electric ’70s fusion”-ul lui Joe Zawinul sau Jeff Beck”. Provocator, nu-i așa?...mai ales dacă privești componența minimală, n-ai cum să nu fi curios cum reușesc cei 2 așa ceva chiar dacă paleta lor de instrumente e ceva mai largă decât am scris eu simplist mai sus la fiecare. Și o fac până la urmă convingător, de la primele acorduri din „A Step in the Storm”, apoi prin ramificațiile ritmice multi-continentale, de la aborigenii australieni trecând prin spațiul mediteranean până în America de Sud...bineînțeles fără a ocoli „copilul african” și bebop-ul bazic nord-american etalat de pian...„simplu și complex totodată, exotic și totuși ușor ascultabil, „osificat” ca format dar dens în execuție...Tao are multe de împărțit și orice credeți că ați auzit la prima audiție, este doar zgârierea suprafeței”.

* Resavoir (Will Miller: bass) – S/T (International Anthem, 2019)...."funk, jazz"
....debutul unui tânăr colectiv din Chicago condus de basist și format din 18 membri, numit de o revistă "Radiohead on a Jazz trip".
* KinkajousHidden Lines (Running Circle, 2019)...."UK nu-jazz"
Trebuia să avem ceva și din noua scenă londoneză, „nu-jazz”-ul de pe Linii ascunse având de-a face cu sensurile tot mai complexe atașate acestui curent: „cosmic, electronic, future, spiritual...”, asta în timp de în urmă cu 15-20 ani lucrurile se rezumau de regulă la echivalentul „acid jazz” care trimetea la tripleta „soul, funk, disco”....





                                                                                                           Kinkajous

Sugestii, completări, reeditări....DESCOPERIRI:

* ADHD (Islanda) – ADHD (#1) (ÓMI, 2009)....."Albumul de jazz islandez al anului"
* ADHD (Islanda) – ADHD #2 (2012)....."nominalizat pentru "Nordic Music Prize"
* ADHD (Islanda) – ADHD #3 & #4 (Contemplate Music, 2012)....."nominalizate separat pentru "Nordic Music Prize"
* ADHD (Islanda) – ADHD #5 (Contemplate Music, 2015)
* ADHD (Islanda) – ADHD #6 (CD 2016, LP 2017)
* ADHD (Islanda) – ADHD #7 (2019)

ADHD = "Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate" (mai ales la copii și tineri)

Este cu-adevărat o descoperire de calibru acești islandezi ADHD (AdHd), 4 "vikingi", vechi prieteni și colegi, provocatori plecând de la nume chiar înainte de a le asculta vreo notă și aflați, cum se desprinde dintr-un recent interviu, în vizorul lui Marius Giura pentru viitoarele ediții Gărâna sau Timișoara Jazz Festival. Un jazz-rock modern, fluent, pacifist, elegant, interesant...fără a ocoli melancolia blues-ului, dar încă prea puțin „desțelenit” de mine care încă nu-s sigur nici dacă, dincolo de ce-am scris speculativ în titlul postării, nu mai sunt și alte sensuri ale celor 4 inițiale în afara definiției medicale (mă tot gândesc, rebusistic, de ex. la AD/Ad ca la "Anno Domini" sau la HD/Hd ca la "High Definition").
Deocamdată, fără a ține cont că e ultimul și la o primă „vedere”, aș înclina cel mai mult spre cel mai nou album #7, cu 3 dintre fondatorii care se regăsesc în cuartet și azi la 10 ani de la debutul discografic. Desigur, nici nu e muzica pe care s-o simți stăpânită și asimilată dintro singură audiție și e foarte bine așa, dar pentru că a penetrat se prea pare mai devreme ca-n alte părți în media, spațiul muzical și festivalier belgian, mă voi folosi de o caracterizare făcută de un jurnalist de acolo prin oct. 2015 după albumul #5: "Muzica ADHD e greu de etichetat...un amestec de melancolie, jazz rock și ambient care vă poartă într-o călătorie hipnotică încântătoare și inspirată. Foarte recomandat!"
http://www.jazznbeyond.be
Alte câteva repere:
„ADHD's albums are recorded live, to reflect the live performances of the band.
„Members (2009):
 - Óskar Guðjónsson - Saxophones
 - Ómar Guðjónsson - Guitars and bass guitar
 - Davíð Þór Jónsson - Hammond organ, moogs, Rhodes piano, piano, bass
 - Magnús Trygvason Eliassen - Drums
.....with Tiffanie Rodriguez

Line-Up/Members (2019):
 - Óskar Guðjónsson
 - Ómar Guðjónsson
 - Magnús Trygvason Eliassen
 - Thómas Jónsson


























ADHD/AdHd, nu risc dacă spun chiar în faza asta incipientă, este clar un subiect „eargasmic” care merită aprofundat pentru a se reveni. Cum mă așteptam, preocuparea descifrării numelui au avut-o și alții iar legat de asta un indiciu interesant despre același efect hipnotic dar și de unul de vulcan am găsit aici:
http://tambourmanagement.com/artists/38

 -ADHD - Merkilegt (Live on KEXP):
https://www.youtube.com/watch?v=MSHSpy_Iy_g
 -ADHD - Full Performance (Live on KEXP):
https://vimeo.com/114632878


„New Entries”:
* Art Ensemble of ChicagoWe Are On The Edge: A 50th Anniversary Celebration -2 CD- (Pi Recordings, 2019)
Sun Ra & His Intergalactic Solar Arkestra – Space Is the Place: Music for the Film (Enterplanetary Koncepts, 2019)
* William Parker & In Order To SurviveThe Peach Orchard -2 CD- (AUM Fidelity, 1998)
....subiecte generoase fiecare în parte dar atinse, fie și indirect, în postarea despre Moers Festival 2019 și despre anterioarele reeditări cu Sun Ra.














Pepită valoroasă și rară de jazz-rock, unicul album:
* BenS/T (LP Vertigo, 1971, CD Akarma, 2003)







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu