Primăria + Plai ne oferă peste câteva zile, pe scena mare din Piața Victoriei și pe câteva scene secundare din zona centrală a Timișoarei, ediția:
JazzTM VII, 2019
http://www.jazztm.ro
....declarând cu emfază că vor fi acolo „cele mai importante nume actuale ale jazz-ului mondial”. În mixtura de soul/R&B, funk, hip-hop, etc...unde „jazzul”, deși titular, de fapt e tot mai diluat în trenduri comerciale de duzină, avem parte de o nouă mostră de judecată de valoare inversată care nu ne mai miră în țara cu-atâtea alte domenii care resping competența și expertiza. De ce-ar fi în cultură altfel, mai ales că aici intervine și elementul cel mai puțin cuantificabil și difuz ca un nor pufos, „după chipul și asemănarea” gustului și preferințelor proprii ale organizatorilor decidenți și ale micului anturaj al familiei lor și apropiaților, mergând pe un algoritm tot mai conturat: trupa/artistul x debutează la „Jazz in the Park” la Cluj, deci cel târziu anul viitor e programat la JazzTM.
Festivalul este gratuit pentru public, ca de obicei și tot cu un buget nedezvăluit...
Oare va prezenta, tot ca de obicei, clujeanul Cătălin Ștefănescu la JazzCJ...pardon, la JazzTM?
Asta nu scrie pe site dar e de presupus, mai ales că i se simte prezența și în alegerea unor artiști, în ultimii ani prezenți în „lineup”-ul festivalului deja amintit „Jazz in the Park”...cum tot de presupus e și implicarea aceleiași firme franțuzești de impresariat organizatoare de concerte și turnee cu care mica și mereu secretoasa echipă de voluntari de la Plai colaborează de mai mult timp. „Minunea” cu canalul TV Mezzo ca partener media a ținut numai la prima ediție din 2013 și doar pentru una bucată concert, al basistului Richard Bona...
Jazzmeia Horn, Laura Mvula, plus Zara McFarlane (la o scenă mică), deși toate 3 cred că vor fi pentru prima dată în Ro, sunt vocaliste care pe mine mă lasă total indiferent ca ofertă muzicală, ca să nu zic „ostil” sau mai rău...dar potrivit alese dacă pui semn de egalitate între „număr vizualizări pe YouTube” și „valoare muzicală”....Când n-ai criterii estetice mai exigente, ce-i mai bun ca argument decât ăsta cu vizualizările ori capitolul nominalizări sau premii dobândite fără să ne prea pese de interesele de culise, de ex. magicul cuvânt „Grammy” -cu o tot mai evidentă conotație comercială- ademenind ca o fata morgana din păcate și pe mulți dintre jurnaliștii și formatorii de opinie din mass-media implicați în fenomenul cultural dar altfel, cu mari carențe la capitolul propriei lor culturi muzicale, al exigențelor și discernământului valoric intrinsec...
* „Dumitrio” (cum scrie pe site), dar de fapt DUMItRIO, cum e pe discuri (a.k.a. George Dumitriu: chitară, violă, vioară, Mattia Magatelli: contrabas, bas electric & Kristijan Krajnčan: violoncel, tobe)....vin cu Proverbele la ei, dar eu îi știu deja, l-am studiat aici pe blog pe liderul George Dumitriu amintind inclusiv contribuțiile lui olandeze la Native Aliens Ensemble și Steven Kamperman's Neoropa.
Nu prea e o miză pentru mine nici Ishmael Ensemble, liderul Pete Cunningham fiind saxofonist, D.J. și producător din Bristol, cunoscut pentru albumul A State of Flow (Severn Songs, 2019). Dar prea influențat, după părerea mea, de cei circa 20 ani de „clubbing culture”....
* Barabás Lőrinc Quartet din Ungaria este programat la o oră încă posibil caniculară (18:30) iar în plus e „retrogradat” și pe o scenă mică, lucru care-mi aduce aminte despre criteriile dubioase și în trecut de împărțire a scenelor „cine unde cântă și de ce acolo?”, în afara situației când muzicianul însuși a dorit el expres ora și locul/tipul de scenă respectiv (dacă bine-mi amintesc, a fost situația asta la Trilok Gurtu Band, în 2016). Apariția toamna trecută la Oradea a lui BLQ am dezvoltat-o pe larg la momentul respectiv, focalizând nu doar ultimele albume Beardance (2016) și Other Than Unusual (2018), ci și proiecte anterioare ale trompetistului maghiar: Sastra, Eklektric sau Random Szerda. Chitaristul băcăuan a mai fost și anul trecut la JazzTM VI în duoul Sanem Kalfa și George Dumitriu, maghiarii trompetistului sunt aproape sigur că au fost și la Cluj, deci din nou, mi se cam diluează până spre dispariție miza...
Deja s-a „subțiat” simțitor oferta, mai ales comparativ cu ultimele 2 ediții, dar să avem răbdare și să vedem dacă...și cine-ar mai rămâne cât de cât tentant?
* Aron Ottignon....pianist cu un singur single, dar cu mare expunere pe YouTube la colaborări cu alți 2 muzicieni (nu că asta ar fi o măsură a valorii, cum spuneam, dar orișicât....), l-aș putea încadra lejer la categoria „jumătăți de măsură”, vezi mai jos.
* Beats Remedy....trupă de hip-hop + saxofonist
....nici băieții ăștia nu-s un „remediu”, se exclud din gusturile și exigențele mele chiar dacă o fi stat fondatorul baterist Sergiu Fanica pe la Londra și s-a conectat cu ce-a găsit pe-acolo. Nu se scrie pe site explicit că-s din Cluj, dar se deduce asta din aparițiile „live” enumerate de istoricul paginii lor de profil de pe Facebook.
* Ineffable (Miercurea Ciuc)....premiul „Best of Jazz” anul trecut. Unde? Ați ghicit, la același „Jazz in the Park”/Cluj.
* FrankieZ Experiment & Tereza Catarov (Ro, Hu, Tu, It & Fr)....au fost și ei premiați la Cluj, au un clip cu o piesă „Shield” foarte convențională, cu 0% „experiment”, nu pot să-mi dau seama nici unde țin ascunsă „energia muzicii din New York” care nu emană deloc din piesă...
Deja-mi pun întrebări, oare cine-o fi fost în juriu, nu cumva aceeași „somitate” sau „somități” care-au hotărât că acest quartet merită la JazzTM VII pe scena principală și DUMItRIO nu, sau de ce Frankie Z....da și Ineffable nu?...În fine, cred și sper că tinerii artiști n-au niciun amestec, fiind bucuroși de expunere oriunde la început de „drum”.
* Zimbru (Cluj).....a câta oară scriu azi cuvântul „din Cluj”?...dar trupa asta s-ar fi exclus de oriunde-ar fi fost, fiind una de „disco-punk”.
* Groove Garden, cu Sorin Zlat: pian, Alex Man: chitară....+ vocalist & saxofonist, 2 necunoscuți pt. mine....„jazz & funk”, zice site-ul, iar videoclipul, o piesă estivală banală:
- Groove Garden LIVE @ The Pub Trocadero 2 7 02 1019:
https://www.youtube.com/watch?v=3gcQVRg8h9U
....e genul acela de muzică pentru care m-aș duce să fiu acolo martor „live” din alte motive, de ex. să însoțesc obligat de politețe vre-un musafir care vine rar prin Timișoara și are o părere bună despre oraș, ceea ce-i valabil și la mai toți din cei enumerați de până acum.
* Dov Meraki este sau numele de scenă al sensibilei Andra Maria (voce), ori al duoului ei cu Adrian Neacșu (bas, moog, efecte), „featuring” pianist & tobar....nu-i foarte clar (ca detaliu „tehnic”). Încurajată de Mircea Tiberian, vocalista a avut câteva apariții compunând deja și cel puțin o melodie proprie, dar clipul de pe YouTube indicat pe site oferă o prea scurtă piesă acustică voce & bass de 1:42 min dintro postare audio totuși lungă de 5 min (!?)...să văd, poate găsesc ceva mai relevant pe pagina oficială de pe Facebook, nu m-aș mira să fie și ea tot din Cluj. Am găsit, e totuși o vocalistă bucureșteancă.
Tongue Fu feat. Anthony Joseph, etc...
....pe Strada fără Nume, sâmbătă la 10:30 (!)
Da, aici s-ar putea așa la matineu să fie șansa de anul trecut din parcul de lângă magazinul Bega a excelentului concert Thomas de Pourquery & Supersonic, pentru mine piscul valoric al JazzTM-ului VI...și iată pe ce mă bazez, pe antecedente ale personajului principal din grupare, originar din Trinidad & Tobago, mai ales pe descrierea albumului din 2011 de un gen eclectic de care nu-i capabil niciun alt artist de la JazzTm VII, chiar dacă majoritatea sunt aduși tot din noile trenduri ale jazzului britanic:
* Anthony Joseph – People of the Sun (Heavenly Sweetness, 2018)
* Anthony Joseph – Caribbean Roots (2016)...."jazz, reggae, world"
* Anthony Joseph & The Spasm Band - Rubber Orchestras (Naive/Heavenly Sweetness, 2011)..."free jazz, Afro-Caribbean funk, spoken word, soca, rapso, calypso, rock and the hypnotic spiritual baptist rhythms..."
* Anthony Joseph & The Spasm Band - Leggo de Lion (Kindred Spirits, 2007)
* Anthony Joseph & The Spasm Band - Bird Head Son (Naïve, 2009)
Acum mai rămâne de văzut ce se va întâmpla acolo pe Strada fără Nume, se transformă cumva în „Steaua fără nume”?...Artistul -poet, romancier și muzician- vine cu 2 recitatoare „spoken word” de-ale lui, dar mai alătură niște nume care, dacă m-aș limita strict la stilul rap, pentru mine nu-s de „bun augur”, deși românești: Pumn de Țărână (numele de artist pentru Onisim Lungu) și Tudor Ciubotari. Să vedem, ce-i sigur e că va fi multă revoltă deloc șoptită ci dimpotrivă, declamat recitat/cântată la muuuulți decibeli acolo, pe mica străduță unde-s posibile ecouri și din romanul de ficțiune a lui Anthony Joseph „The African Origins of UFOs”!
* „Ala.Ni”, de fapt ALA.NI, este londoneza cu origini africane stabilită la Paris și care-și poate schimba vocea după voie, ceea ce i-a permis să acompanieze artiști diverși precum Andrea Bocelli, Damon Albarn sau Mary J. Blige...dar a devenit cu curaj ea însăși pe albumul de debut You & I (2016). Hmmm, ce bine seamănă chestia asta cu un caz de cameleonism recent din politica românească la vârf...dar, revenind la festival, îmi vine să pun aceeași întrebare ca mai devreme, de ce o atât de talentată vocalistă nu s-a „calificat” pentru scena mare?
Categoria „jumătăți de măsură”:
* „Moses Boyd Exodus”, de fapt Moses Boyd's Exodus....este jumătatea duoului Binker & Moses, probabil din același motiv „exilat” pe o scenă mică, deși albumele de mai jos cred că meritau mai mult:
- Binker (Golding) & Moses (Boyd) - Journey to the Mountain of Forever -2 CD- (Gearbox Records, 2017)
- Binker (Golding) and Moses (Boyd) – Alive in the East? -live- (Gearbox Records, 2018)
Încă nu-i știu albumul Displaced Diaspora („Diaspora strămutată” = nume predestinat?) și nici EP-urile, dar nu cred că-l „trag în jos”, mai ales că acest concert care se derulează chiar acum când scriu, e destul de OK:
- Moses Boyd's Exodus - Boiler Room In Stereo:
https://www.youtube.com/watch?v=6SlTkV4UMPI&feature=youtu.be
* Yussef Dayes: toboșar care „defilează” cu un singur single:
- Yussef Dayes & Alfa Mist feat. Mansur Brown – Love Is The Message -single- (2018)
....el fiind jumătatea creativă a duoului Yussef Kamaal (Yussef Dayes, Kamaal Williams, etc)....cu cartea de vizită albumul: Black Focus (Brownswood Recordings, 2016)
....și o treime din United Vibrations în care cu frații săi Ahmad și Kareem a împărțit contribuția la albumul: The Myth Of The Golden Ratio (Ubiquity/USA, 2016)...."Broken Beat / Nu Jazz / Afrobeat / Soul-Jazz"
Îmi place versiunea de mai jos a single-ului și mă gândesc că până la urmă aceste jumătăți de proiecte ar putea chiar conta pozitiv în bilanțul final JazzTM.
- Yussef Dayes X Alfa Mist - Love Is The Message (Live @ Abbey Road) ft.Mansur Brown & Rocco Palladino:
https://www.youtube.com/watch?v=NwVtIPeYIeQ
...este grupul din New Orleans de la finalul festivalului și candidat cert la Marea Decepție....pentru că deși ni se scrie că ar combina ei cu „talent rar” diferite stiluri, descrierile stricte „funk/soul” (la albumul Think Tank) și „hip-hop” (la noul Green Baloon) de pe discogs.com, mă cam lămuresc despre ce e vorba, în pofida „jazz”-ului pus forțat în față de prezentarea de pe site-ul jazzTM.ro („jazz, soul, hip hop și R&B”), din două, una: ori ca justificare a prezenței în „lineup”, ori mai grav, din crasă confuzie a termenilor și necunoașterea genurilor...Nu că i-aș crede eu orbește pe cei de la discogs.com, dar verificând întro altă sursă, găsesc pe Wikipedia încadrarea „Funk, soul, hip-hop, rock, spoken word”, adăugându-se undeva în istoricul trupei și „gospel”, niciunde însă „jazz”, cu excepția frazei aparținând unui jurnalist de la Financial Times în care acesta spune că „tancul”..., reprezentând orașul de azi, iese din „jazzul” afișat stereotip în lobiurile hotelurilor convenționale sau alimentate de localurile de pe Frenchman Street”...
https://en.wikipedia.org/wiki/Tank_and_the_Bangas
Și cel mai important, mi s-au confirmat aceste opinii după ce-am ascultat eu însumi ambele albume însumând circa 130 min.
Mulțumim Primăriei Timișoara și Plai-ului, iată până unde au coborât organizatorii să găsească „jazz”-ul de la final de JazzTM ca sinonim al „distracției” nu al muzicii ca artă a sunetelor, noroc că peste doar 4 zile avem șansa jazzului „live” adevărat nu departe, sus la Gărâna XXIII...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu