April 2020 (IV): R.I.P...Tony Allen (79)...și noutăți cu Carole Nelson Trio, Charles Pillow Ensemble, Gard Nilssen’s Supersonic Orchestra, Heroes Are Gang Leaders, Mark Nauseef (portret), Zauss, Paolo Angeli, Network/Conglomerate, etc...

R.I.P....Tony (Oladipo) Allen (1940-30 aprilie 2020)....
..."poate cel mai mare baterist care a trăit vreodată", zicerea de cândva a marelui Brian Eno ne „sună” acum postum altfel, desigur mai trist în ceea ce-l privește pe bateristul autodidact nigerian din grupul lui Fela Kuti Africa '70 și unul dintre cofondatorii genului „Afrobeat” (cu ruda sa apropiată „Afrofunk”). A fost în 2017 pe afișul festivalului Plai dar n-a mai ajuns la Timișoara....
Ultimul său album recent apărut și anunțat de mine pe-aici, colaborarea cu un trompetist clasic imens al jazzului sud-african, dispărut în 2018:
 - Tony Allen & Hugh Masekela – Rejoice (World Circuit, 2020)
Dispariția lui Tony Allen s-a întâmplat în Franța, se pare din alte cauze fără legătură cu ravagiile lui Covid-19, exact de Ziua Internațională a Jazzului când -apropo- s-au „adunat” mai mulți muzicieni dintre cei mai expuși, mai toți „politic corecți” și cu premii Grammy la activ și-au încropit-o de-un show „online”. Dacă v-a plăcut și credeți că acolo era expus cel mai bun jazz din ce există, nu mai continuați sau mai citiți eventual ce-am scris până pe la Gard Nilssen sau Heroes Are Gang Leaders, n-o să vă folosească restul...un REST conform criteriilor personale de evaluare pentru care-mi permit majusculele și prin care eu am aniversat respectiva IJ-Day, înainte și după 30 aprilie.
„Jazz smells funny”, spunea Frank Zappa și pentru a mirosi astfel el dădea până când ne-a părăsit în 1993 și soluția, valabilă cu-atât mai mult și azi: „fără deviere de la normă, progresul nu este posibil”, „normă” însemnând, din păcate, și alinierea de „turmă” a gusturilor muzicale de pe la noi dublată de lipsa de apetență la ce e nou și actual....
 -Tony Allen & Hugh Masekela - 'Rejoice' - Album Listening Session:
https://www.youtube.com/watch?v=1ffrRp7oHIY

*John Carroll Kirby – My Garden (Stones Throw Records, 2020)....„ambient, electronic, jazz”
....era doar amintit în ultima postare însă-l reiau pentru că am considerat că merită câteva cuvinte, Grădina mea fiind un amestec de „acid jazz” spilcuit, improvizație sintetică și ciudate miniaturi de sampling-uri „new age”, toate prezentate mai mult ca melodii de coloană sonoră de film cu estetica unui „lounge jazz” distopic decât ca piese structurate în sine pentru un album (al 4-lea) de studio al pianistului compozitor și producător din Los Angeles.
 -John Carroll Kirby - Wind:
https://www.youtube.com/watch?v=0F__oGUUWHg

* Tom Misch & Yussef Dayes – What Kinda Music (Blue Note, 2020)...„electronic, funk, UK jazz”
....nimic deosebit, poate doar de remarcat că Blue Note-ul -un label altfel conservator/tradiționalist- manifestă totuși deschidere și lasă loc și unor noi artiști să le mai reîmprospăteze catalogul, un vocalist/chitarist de „nu-jazz” și un tobar apropiat de mai cunoscutul Yussef Kamaal...
Pentru amatorii de jazzuri mai convenționale, încă 6 titluri noi:
* Jon Stickley Trio – Scripting the Flip (Crossroads Label Group, 2020)....„bluegrass, folk, jazz”.....un mix fluent expus într-un format cu chitară, vioară și tobe.
* Tony Barba (t-sax & b-clar) – Blood Moon (Shifting Paradigm Records, 2020)
* John DiMartino (p-no) – Passion Flower: The Music of Billy Strayhorn (Sunnyside, 2020)

* Orrin Evans (p-no) – The Intangible Between (Smoke Sessions, 2020)

* Enrique Haneine (Mexico/USA) – Unlayered (Elegant Walk Records, 2020)
....bateristul pianist nominalizat nu demult la Grammy, cu un reușit album pe care se mai remarcă și tenor-saxofonista Catherine Sikora.
* Carole Nelson (p-no & s-sax / Ireland) Trio – Arboreal (Blackstairs Records, 2020)....veterana londoneză stabilită din 1986 în Irlanda este la a 2-a ispravă cu trioul, după One Day in Winter din 2017 și separat de cariera ei ca vocalistă în premiatul duet pop-art Zrazy existent din 1992. Stilul aerisit pianistic, elegiac și meditativ inspirat de zona muntoasă unde locuiește, i-au adus prin cronici pianistei budistă Zen analogii cu Bobo Stenson, Tord Gustavsen și chiar cu Keith Jarrett, recent muzica noului album fiind interpretată în izolare în seria de concerte de pe YouTube: „Music Network presents The Butterfly Sessions” (10th April 7.30pm)” 
 -Beneath the Surface by the Carole Nelson Trio:
https://www.youtube.com/watch?v=MxvjW4LEhAQ

* Charles Pillow Ensemble – Chamber Jazz (Summit Records, 2020)
  - Charles Pillow Large Ensemble – Electric Miles (MAMA Records, 2018)...„17 piece”
....2 „piese” grele și noi cu alto-saxofonistul și profesorul asistent de 60 ani care, apărând pe peste 100 titluri de albume, cântase printre alții cu Maria Schneider, Dave Liebman, David Sanborn, Bob Mintzer, John Scofield...iar mai recent cu Brad Mehldau. În afara jazzului, lista de colaboratori este comparabilă și-i include pe Paul Simon, Bruce Springsteen, Mariah Carey, Chaka Khan sau Jay-Z....
 -Charlotte and Evan:
https://www.youtube.com/watch?v=zXFSj-ZcVVw

* Gard Nilssen’s Supersonic Orchestra – If You Listen Carefully the Music Is Yours -live at the Molde International Jazz Festival, July 2019- (Grappa Musikkforlag AS, 2020)
....Mare concurență mare scandinavă, cel puțin ca nume, pentru mai restrânsa formulă Thomas de Pourquery & Supersonic din Franța....și vreau să cred că din micul dar activul grup de fani români ai jazzului norvegian, aș pute să-i zic „grupul Gărâna (J.F.)”, se va găsi măcar o „voce” să remarce și eventual să recenzeze mai pe larg cu titlu de recomandare acest disc de debut al formulei destul de atipice de pe „Dacă asculți atent muzica, este e ta”: unde, de ex., toți cei 16 componenți „supersonici” sunt creditați (și) la „percuție”, 3 fiind de bază bateriști, inclusiv liderul...iar multe alte instrumente sunt dublate sau triplate, dar neexistând în tot setul nici pian (clape), nici chitară. În plus, cine urmărește acest blog va recunoaște mai jos cel puțin vreo 6-7 nume „crème de la crème” din jazzul actual norvegian, artiști de care m-am ocupat și separat când respectivii scoteau vre-un disc sau se remarcau pe la festivaluri:
„- Hanna Paulsberg: tenor sax, percussion;
  - Kjetil Møster: saxes, percussion;
  - André Roligheten: saxes, bass clarinet, percussion;
  - Per Texas Johansson: tenor sax, contrabass clarinet, clarinet, percussion;
  - Maciej Obara: alto sax, percussion;
  - Mette Rasmussen: alto sax, percussion;
  - Eirik Hegdal: saxes, clarinet, percussion;
  - Thomas Johansson: trumpet, percussion;
  - Goran Kajfes: trumpet, percussion
  - Erik Johannessen: trombone, percussion;
  - Petter Eldh: double bass, percussion;
  - Ingebrigt Flaten: double bass, percussion;
  - Ole Morten Vågan: double bass, percussion;
  - Hans Hulbækmo: drums, percussion;
  - Håkon Mjåset Johansen: drums, percussion;
  - Gard Nilssen: drums; percussion”


Dacă unora li se pare muzica prea...undulat-contorsionată, felul scrisului de pe copertă (vezi mai sus) tocmai îi avertiza ingenios despre asta, cum s-a întâmplat nu o dată cu partea grafică a discurilor...
 -Bøtteknott / Elastic Circle:
https://www.youtube.com/watch?v=HQW20BOeii8


* #Bloomerangs – Moments and Fragments (Instru Dash Mental Records, 2020)
....un colectiv internațional de muzică stabilit în orașul Bloomington / Indiana și dedicat explorării genurilor muzicale din întreaga lume, integrând diferitele culturi și sunete ca vehicul de exprimare a unui limbaj universal comun prin intermediul muzicii: „Bossa Nova, Jazz, Blues, Candombe, Jazz Fusion, Instrumental, Jazz, World Fusion, Flamenco, Classical, Blues, Fusion, World Music, Tango, R&B”...Îi consemnez pe cei mai importanți contributori (mai ales primii 2): Rodrigo Cotelo (gtr, director muzical), Chris Parker (dr), Stefan Lenthe (bass) & Clay Wulbrecht (p-no)...dar pe mine pe discul acesta nu m-au impresionat nici momentele, nici fragmentele, dincolo de faptul că apare și aici mult-prea-des-invocatul „journey”, risc să fac deja alergie când citesc termenul ăsta.
În schimb, cam de pe-aici încep surprizele plăcute...

* Heroes Are Gang Leaders – Artificial Happiness Button (Ropeadope, 2020)
....James Brandon Lewis (sax) & Thomas Sayers Ellis (poetry) și al lor autodefinit „ansamblu literar de free-jazz”, revin cu un surprinzător album, mult peste așteptări pentru ce găsim de regulă în catalogul Ropeadope Records, dar altfel în spiritul producțiilor lor anterioare. Nu știu cât am insistat anul trecut asupra lui The Amiri Baraka Sessions (Flat Langston's Arkeyes, 2019),...care era tributul adus mentorului lor, scriitorul antirasial și critic muzical afro-american Amiri Baraka pe numele său adevărat (Everett) LeRoi Jones (1934-2014), în timp ce Gil Scott-Heron este în mod cert un alt reper clasic inspirator pentru arta și estetica HAGL, colectiv lărgit pentru acest al 5-lea album la peste 20 muzicieni și depășind totodată și cadrul de album-tribut, spre un concept ca un fel de „Sun Ra pe Broadway” sau „o versiune a lui Funkadelic cântând din repertoriul lui Archie Shepp”, cum au fost Eroii descriși prin cronici. Ciudat de scurtă și etichetarea stilistică „jazz New York” de pe bandcamp.com (unde se poate asculta albumul integral), altfel însă generoasă cu detaliile distribuției diferită de la piesă la piesă:
https://heroesaregangleaders.bandcamp.com/

Suport:
* HAGL (Heroes Are Gang Leaders) ‎– The Avant-Age Garde I Ams of the Gal Luxury (Fast Speaking Music, 2017)
* Heroes Are Gang Leaders – Highest Engines Near / Near Higher Engineers (Fast Speaking Music, 2019)
....alături de alte producții sub sigla newyorkeză Fast Speaking Music, unele implicându-l pe chitaristul Thurston Moore din Sonic Youth, de ex.:
* Clark Coolidge + Thurston Moore + Anne Waldman – Comes Through in the Call Hold (2013)

                                           Mark Nauseef 
De pe www.discogs.com:
„Real Name: Mark Nauseef
Profile: US rock & jazz percussionist, born in 1953 (June 11), who has had numerous collaborations with artists like The Velvet Underground, Thin Lizzy, Lou Harrison, Markus Stockhausen and Rabih Abou-Khalil. Co-producer, alongside Walter Quintus, of a series of traditional Balinese and Javanese music.
Sites: marknauseef.com, Wikipedia, furious.com
In Groups:
Dark, ELF, G-Force, Ian Gillan Band (1975-1978), Information, Michel Godard Quartet, The NDR Big Band, The Velvet Underground, Thin Lizzy, Wizard's Convention”...
Israelianul Udi Koomran l-a propus pe Mark Nauseef ca subiect de dezbatere pe pagină sa de Facebook „Avant Progressive”. Ideea mi-a plăcut pentru că nu-l aveam tocmai proaspăt în memorie și după ce-am văzut și ce multe „goluri” am în discografie, mi-am propus frumoase rememorări, completări și o rearanjare cât mai optimă și logică a realizărilor. O listă mai extinsă a colaborărilor, de unde-am mai aflat și că Miroslav Tadić -chitaristul cu origini sârbești- este considerat de către Mark Nauseef „alter egoul“ său muzical, găsisem aici:
http://panrec.com/artists/mark_nauseef

* Evan Parker, Mark Nauseef, Toma Gouband – As The Wind (PSI, 2016)
* Joachim Kühn, Mark Nauseef, Tony Newton, Miroslav Tadić – Let's Be Generous (CMP, 1991)
* Mark Nauseef – All In All In All (Relative Pitch/RPR, 2018)
* Mark Nauseef – Personal Note (LP CMP 1982, CD Jimco, remaster 1994)
* Mark Nauseef & Miroslav Tadić – The Snake Music (CMP, 1994)

* Mark Nauseef, Kudsi Erguner, Markus Stockhausen, Bill Laswell – No Matter (Metastation, 2008)
* Markus Stockhausen, Miroslav Tadić & Mark Nauseef – Still Light (For Paracelcus) (MA Recordings, 1996)
* Wadada Leo Smith, Walter Quintus, Katya Quintus, Miroslav Tadić & Mark Nauseef – Snakish (Leo Records, 2005)

(*) Dark (Leonice Shinneman, Mark London Sims, Mark Nauseef, Miroslav Tadić, Catherine Guard) - Dark (CMP, 1986)
(*) Dark (Leonice Shinneman, Mark London Sims, Mark Nauseef, Miroslav Tadić) - Tamna Voda (CMP, 1988).....primul album în care-l „vedeam” pe jazzistul M.N. (Information fiind descoperit mai târziu)
* Michel Godard, Miroslav Tadić, Mark Nauseef – Loose Wires (Enja, 1997)
* Michel Godard Quartet – Una Mora (Label Hopi/CMP, 1996)
* Kudsi Erguner – Ottomania: Sufi-Jazz-Project (ACT Music, 1999)

 -Mark Nauseef | Ikue Mori | Evan Parker | Bill Laswell ‎– Near Nadir [Full Album]:
https://www.youtube.com/watch?v=wyQKNpSxA3Y
 -Mark Nauseef - Snakish [full album]:
https://www.youtube.com/watch?v=iK7e_aRcdBU
 -Mark Nauseef: Wun-Wun (1984) [Full Album]:
https://www.youtube.com/watch?v=pYps399Q8_o

....uitasem complet de albumul Wun Wun, noroc că mi l-a amintit YouTube-ul. Mai trebuie relevată componenta etno a muzicii percuționistului care-l pune de aceleași parte a baricadei cu Trilok Gurtu sau Zakir Hussain, pe ai căror fani, în special, îi poate viza opusul M.N....dar cu destule diferențe care se lasă descoperite, pe de o parte...iar pe de alta, având în vedere că cei 2 au vizitat și concertat prin Ro, fiind mult mai promovați, era cu-atât mai utilă o retrospectivă a celui care, din câte știu, n-a călcat niciodată pe pământ românesc (deși prin Miroslav Tadić atras și conectat la folklorul din Balcani, puntea de legătură era teoretic creată)....

Din afara jazzului sau etno-jazzului, importante ar fi acestea:

* Ian Gillan Band - 3 albume de studio (Ian Gillan Band, Scarabus și Clear Air Turbulence) și Live at Budokan...
* elf (Ronnie James Dio, pre-Rainbow) – Trying To Burn The Sun (1975)....(al 3-lea si ultimul)
* G-Force (Gary Moore) – G-Force (1980)
* Information (George Kochbek, Joachim Kühn & Mark Nauseef) (Germany) – S/T (1981)
* Eddie Hardin's Wizard's Convention – Wizard's Convention (1976)
...surpriza mare fiind ultimul, Convenția Vrăjitorului acum descoperit ca proiect/trupă/album unicat de supergrup format de fostul claviaturist din Spencer Davis Group.

 -WIZARD'S CONVENTION - Until Tomorrow : Part I, II, III, IV (1976)
https://www.youtube.com/watch?v=jrDEiKTVU1Y

* Csaba Deseő feat. Dieter Reith & Åke Persson – Four String Tschaba -LP- (MPS, 1975)
* Csaba Deseő Jazz Quintet & Friends (with Babos Gyula) – Ultraviola -LP- (Hungaroton/Pepita, 1977)
....cele mai reprezentative mărturii pe disc din anii '70 ale veteranului maghiar de 81 ani maestru la vioară și violă (ocazional la saxofon), primul cu un grup germano-suedez, al 2-lea cu altul complet diferit, autohton.
 -Ultraviola (Hungria, 1977) de Csaba Deseő:
https://www.youtube.com/watch?v=uRme-uuT-cg

* Zauss (Francesco ZAgo & Markus StaUSS, Swiss) – Neulich neben der Grenze („Close To The Frontier”)  (Fazzul Music, 2006)
....„muzică liber-improvizată, experimentală, pentru ascultătorul aventuros...necesitând atenția completă” se descria pe undeva, a unui duet de chitară electrică cu efecte („Za”) și saxofon soprano („Uss”)...„Senza Eleganza”, cum ne avertiza și titlul celei mai lungi piese.
https://www.seaoftranquility.org/reviews.php?op=showcontent&id=9854
* Baracca e (&) Burattini (Italy) – Interland (Mama Barley, 1981)
....excelent trio de jazz-rock „fusion” italian de început de deceniu pe un disc rar cu Luciano Zaffalon (keybs), Gianni Melis (bass) și Sandro Marangon (drums)

...„and the winners is”...:
* Paolo Angeli (gtr, Italy) – Nita: L' Angelo Sul Trapezio (An Imaginary Soundtrack) (ReR Megacorp, 2005)
....dacă zic „cel mai bun album” al chitaristului ar fi poate puțin riscant, bazându-mă la unele exclusiv pe părerile amicilor din Germania, nu pe răbdarea derulărilor integrale și pe atenția mea proprie. Dar la acesta m-am concentrat și m-a „prins” totalmente, de-aici și tentația superlativelor: e apărut și deci atinge pretențiile de la ReR Megacorp, e conceptual, a durat 8 ani, implică circa 30 muzicieni, î-l etalează pe P.A. și ca talentat și sensibil vocalist, etc...O cronică din 2011, fără o cotație dintre cele mai mari -3,5 steluțe din 5 posibile- includea analogii detectate în muzicile albumului cu Lindsay Cooper, Frank Zappa și L'Ensemble Rayé. Mie mi-ar fi ajuns doar ultimul nume dintre cele 3 ca impuls să mă intereseze acest album...abia aștept alte păreri!
 -Paolo Angeli - Nita (L'Angelo Sui Trapezio)
https://www.youtube.com/watch?v=J-Pk0KJe7GI

*Network (Conglomerate) – Precisely the Opposite of What We Now Know to Be True (Progressive International, 1995 / Wenlock, 1999)
....Titlu de album foarte interesant, atrage imediat atenția: Tocmai opusul a ceea ce știm acum a fi adevărat, ca și numele trupei schimbat (oare de ce?) la reeditarea de după 4 ani, ca și al piesei „Jazz Incident”...dar dincolo de astea, cel mai important e că avem aproape 75 minute de muzică originală, cu Hugh Hopper invitat la bas....cu teme pline de „miez”, un „conglomerat” absolut captivant compozițional, interpretativ și improvizatoric, de luat în seamă desigur ca entitate în sine nu doar de fanii (genului) Soft Machine la care nu mi s-a părut deloc că stilistic se face vreo trimitere, oricum nu ușor sesizabilă.

....Confirmarea că lucrurile stau cam așa avea să-mi vină de la debutul:
* Conglomerate – The Bible Says (Impetus Records, 1990)
....de aproape 70 min. cu dezvoltări și solouri parcă și mai spectaculoase culminând cu tema-titlu de la final. Cele 2 albume sunt genul acela rar după care ascultări, găsind numele făptașilor și constatând că nu-ți sunt (prea) comune, îți vine să te-apuci imediat de investigații dacă..pe unde și cu cine-au mai cântat, mă refer mai ales la cei 3 „artizani” principali din pozele de pe copertă: Tedd Emmett, Tim Crowther și Steve Clarke (fără a-i lua din meritele la clape ale lui Steve Franklin)...și cum mă așteptam, mi se confirmă la o primă vedere, doar le zicea Conglomerat: 64 Spoons (Jakko M. Jakszyk), In Cahoots, Radius, Geoff Serle's Research...dar mă opresc deocamdată la 2 trupe/albume, deși părând mai potrivite blogului AIDCA/„victimofspecialrock”: 

* Groon - Refusal to Comply (1994)....cu Tim Crowther și Steve Clarke
* Steps - S/T (EMI, 1977)...,cu Steve Franklin
....deci un prea interesant filon creativ ca să nu fiu obligat să spun „va urma”, indiferent pe care dintre bloguri...