R.I.P...Stanley Crouch (74).....
..."Domnul Crouch a împletit în cele din urmă celebrarea jazzului cu viziunea sa asupra democrației americane. Jazz-ul, a scris el, este „cea mai înaltă formă muzicală americană, deoarece este cea mai cuprinzătoare, posedând un cadru epic de referință emoțională și intelectuală, claritate senzuală și strălucire spirituală”. El a adăugat: „Cerințele și respectul față de individ în formația de jazz pun democrația întro acțiune estetică. Succesul jazzului este o victorie a democrației și un simbol al demnității estetice, care este în cele din urmă spirituală, pe care interpreții o pot atinge și exprima pe măsură ce inventează muzica și răspund provocării momentului."
..."Stanley Crouch a condus, de asemenea, Black Music Infinity, un grup de jazz de avangardă care a inclus viitori luminatori în jazz precum David Murray, Arthur Blythe, James Newton și Mark Dresser.
Focusul său muzical s-a mutat apoi de la avangarda pe care a abordat-o în anii '70 la un jazz mai bazat pe rădăcini, susținut de muzicieni precum Wynton Marsalis, pentru care Crouch a devenit un mentor de lungă durată"...
R.I.P...Ira Sullivan (89)....
* Ira Sullivan (reeds) – The Incredible Ira Sullivan (Stash, 1980)
NEWS:
* Miles Davis Septet – Live in Tokyo 1973 -2 CD- (Hi-Hat, 2020)
....dublu set de „fusion jazz & funk” în concert pe un inedit album și de calitate, atât acustic cât și estetic-muzical, cu genialul trompetist aflat în fruntea unui grup avându-i alături atunci în 1973 pe Dave Liebman (sax & flute), Pete Cosey & Reggie Lucas (gtrs), Michael Henderson (el-bass), Al Foster (dr) și James Mtume Forman (perc). Se întâmpla tocmai în perioada ascensiunii genului funk și trupelor Sly & The Family Stone și Parliament/Funkadelic și cu o surprinzătoare schimbare de protocol prin acceptarea unor onorarii mici la deschiderea de tip „supporting act” a concertelor unor nume mari din rock precum Steve Miller Band, Neil Young, Grateful Dead sau Santana. Înregistrările remasterizate provin de la o transmisie la radio a concertului.
* Bette Smith – The Good, The Bad and The Bette (Ruf Records, 2020)
* Diana Krall – This Dream of You (Verve, 2020)
* Michael Wollny (p-no) – Mondenkind (ACT Music, 2020)
* Adam Baldych, Vincent Courtois & Rogier Telderman – Clouds (ACT Music, 2020)
* Marius Neset, Danish Radio Big Band & Miho Hazama – Tributes (ACT Music, 2020)
* Espen Eriksen Trio – End of Summer (Rune Grammofon, 2020)
* Huntsville – Bow Shoulder (Hubro, 2020)
....album înregistrat la Chicago în studioul The Loft al trupei de rock experimental Wilko, urmare a unui concert anterior al trioului norvegian aflat în zonă, în a cărui ultimă parte s-au alăturat dintr-o admirație mutuală reciprocă, chitaristul Nels Cline și percuționistul Glenn Kotche, ambii din Wilko. Deși cu o copertă tipică și cu numai 4 teme ambientale, este unul dintre cele mai lungi albume de la Hubro din câte cunosc, are aproape 59 minute.
* Raoul Björkenheim – Solar Winds (Long Song Records, 2020)
....Vânturile solare au bătut pentru acest disc dinspre Finlanda natală a chitaristului fost în trioul Krakatau, spre Italia restului trupei: Silvia Bolognesi (contrabass), Tiziano Tononi (drums, percussion, gong) & Emanuele Parrini (violin)...
* V.A. – Spiritual Jazz 11: SteepleChase -2 LP- (Jazzman, 2020)
"Let's see what happens"...
....atât de mult mi-a plăcut expresia asta încât aș folosi-o nu doar în cazul pianistelor sau chitaristulul din Butan care a folosit-o, ci și ca generic permanent în viitor al rubricii cu grupările de albume în care improvizația liberă e „motorul” principal al discurilor”:
* Angelica Sanchez & Marilyn Crispell – How to Turn the Moon (Pyroclastic Records, 2020)
....„duel” feminin exclusiv pianistic cu 10 teme -7 ale Angelicăi și 3 creații comune-, amintind de alte 2 relativ recente realizări similare (dar masculine), cu Brad Mehldau & Kevin Hays: Modern Music (2011), respectiv Vijay Iyer & Craig Taborn: The Transitory Poems (2018).
* Sylvie Courvoisier Trio – Free Hoops (Intakt Records, 2020)
....în care pianista dedică fiecare dintre cele 9 piese cuiva, de la fratele Stéphane, mama și pisicile sale, la partenerii de trupă din secția ritmică -Kenny Wollesen & Drew Gress-, saxofonistul John Zorn sau violonistul Mark Feldman...
* Tashi Dorji (gtr, Bhutan) – Stateless (Drag City, 2020)
* Roscoe Mitchell – Splatter -live in Bologna- (rec. 2017, rel. I Dischi di AngelicA, 2020)
....noul album al veteranului saxofonist, „premiere recording” cu 3 compoziții, pe principalele 2 cu participarea baritonului Thomas Buckner („Distant Radio Transmission”), a Orchestrei Teatrului Comunal din Bologna și a organistului Francesco Filidei -în piesa a 3-a și finală „Breath & Pipes” lungă cât un disc întreg (48 min)-, concertul având loc la ediția din 2017 a festivalului AngelicA.
„O veste proastă nu vine niciodată singură” are și reversul, apropo de unele zvonuri despre înrăutățirea stării de sănătate a fostului vocalist/baterist din Soft Machine: "Fata cu numele de cod" Mary Halvorson îl are ca invitat în 3 piese cu trioul ei pe albumul nou pregătit pentru lansare spre finalul lui octombrie, pe „one & only” Robert Wyatt, prima dintre ele -„The Lemmon Trees”- fiind deja dispomibil-ascultabilă pe platforma bandcamp:
REEDITĂRI, SUGESTII, DESCOPERIRI, COMPLETĂRI...:
* Samurai (Dave Lawson, The Web) – Samurai (Greenwich Gramophone Company, 1971 / Esoteric, 2020)
....singurul album al formulei de tip supergrup condus de vocalistul claviaturist din The Web ulterior ajuns co-fondator la Greenslade, reeditat de pe benzile master originale recent descoperite și expandat cu 3 piese „live”. Un „Samurai” care s-ar preta la fel de bine ca subiect și pe blogul paralel „victimofspecialrock.blogspot.com”...
* Andy Middleton feat. Kenny Wheeler & Nils Wogram – Reinventing the World (Intuition, 2002)
* Josephine Davies (t & s-saxes) – Satori (Whirlwind Recordings, 2017)
* Josephine Davies' Satori – In the Corners of Clouds (Whirlwind Recordings, 2018)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu