Mai I (2019): Stephan Micus, Joscho Stephan, Maureen Choi, Aki Takase Japanic, Trio Heinz Herbert, Yves Theiler Trio, Sonar, Typical Sisters, Twin Talk, Jozef Dumoulin, Biota, Carlo Mombelli „Basstorius”...

* Wynton Marsalis – Bolden -Original Soundtrack- (Blue Engine Records, 2019)
* George Benson – Walking to New Orleans: Remembering Chuck Berry and Fats Domino (Provogue, 2019)
* The Rippingtons featuring Russ Freeman – Open Road (eOne Music, 2019)
* Ezra Collective – You Can't Steal My Joy (Enter The Jungle, 2019)
* Gwilym Simcock – Near and Now (ACT Music, 2019)
* Max Stadtfeld (dr) – Stax (ACT Music, 2019)....":young german jazz"
* Stephan Micus – White Night (ECM, 2019)

...Albume în nota obișnuită, cu ceva peste așteptări la germanul Stephan Micus și din contră la londonezii Ezra Collective (aflați la debut dar cu membrii deja cu experiențele altor realizări).

* Marcus Schinkel Trio, Joscho Stephan (feat. Fritz Roppel, Wim de Vries) – Classic Meets Gypsy (MGL Musik Produktion, 2019)
  - Joscho Stephan & Helmut Eisel Quartett – Gypsy Meets The Klezmer (MGL Musik Produktion, 2012)
  - Joscho Stephan Trio Meets Matthias Strucken – Gypsy Vibes (MGL Musik Produktion, 2016)
Set de 3 albume cu 4 numitori comuni, 1) chitaristul Joscho Stephan de 40 ani din Mönchengladbach, discipol al lui Django Reinhardt, mereu angajat să extindă granițele vocabularului și deja plasat cu cele 4 albume și un DVD în liga superioară mondială a acestei nișe stilistice, 2) „Gypsy” (swing) din titulaturi, definind desigur stilul, 3) casa de discuri MGL și 4) țara Germania. Cel mai nou disc e cu trioul unui pianist de „crossover” de 51 ani, celelalte sunt cu 4-tetul clarinetistului Helmut Eisel (64), respectiv cu propriul trio „întâlnind” vibrafonistul Matthias Strucken (42).
http://www.djangobooks.com/blog/interview-with-joscho-stephan/

Mai adaug setului și pe chitaristul de doar 24 ani din Bigband-ul German Jazz Bundesjugendorchester cu un nou album studio & live de post-bop modern pe care apare cunoscutul saxofonist canadiano-american Seamus Blake și o secție ritmică cu dublu bass și tobe:
* Philipp Schiepek (gtr) feat. Seamus Blake, Henning Sieverts & Bastian Jütte – Golem Dance (Enja, 2019)

* Maureen Choi (vln) Quartet – Theia (Barco Records, 2019)
....Foarte atractiv discursul muzical al acestui melanj de muzică clasică, jazz și flamenco pendulând între momente elegiace și cele de optimism energic, deschiderea „Phoenix Borealis” fiind prima din cele 6 compoziții (10 în total) aparținându-i coreano-americancei stabilită din 2012 la Madrid. Violonista este la al 3-lea album de 4-tet și al 2-lea consecutiv cu pianistul Daniel Garcia Diego, basistul Mario Carrillo și bateristul Michael Olivera. „Nu-i o garanție a calității această transgresare a genurilor dacă nu ai o direcție estetică în a-ți contura și cizela un limbaj personal” remarca un critic observând că acest lucru s-a întâmplat natural pe acest fluent disc deloc „bombastic sau abrupt” al violonistei care nu face din turul de forță un scop tehnic în sine -de ex. pe dinamicele „Dance of the Fallen” sau „Danza Ritual del Fuego” (Manuel de Falla)-, ci explorează și induce o varietate largă de emoții, un demers deloc neglijabil în vremurile pe care le traversăm de tip „fast-clicking times”...
   - Suport: - Maureen Choi Quartet – Ida Y Vuelta (Barco Records, 2015)

* Aki Takase Japanic – Thema Prima (BMC, 2019)
....După mutarea la Berlin în 1987 și căsătoria cu pianistul pionier al free-jazzului german Alexander von Schlippenbach, mereu inventiva pianistă Aki Takase (71 ani) a intrat apoi în circuitul european al curentului. „Prin muzica lui Thema Prima vreau să arăt că nu trăim vremuri ușoare dar că încă se poate cânta și azi prolific și cu bucurie” spune cea care-l include în formula Japanic și pe saxofonistul flautist german Daniel Erdmann (45 ani).

* Trio Heinz Herbert – Yes (Intakt, 2018)
....cu frații Dominic Landolt: gtr, effects și Ramon Landolt: synth, samples & p-no + Mario Hänni: dr, effects...deci un trio de jazz electronic fără bas, amintind pe alocuri de Christian Fennesz, Supersilent sau This Heat. De unde vine numele trupei, respectiv cine este sau a fost Heinz Herbert, n-am aflat...posibil că e un nume imaginar.

* Yves Theiler Trio (Swiss) – WE (Intakt, 2019)
...Cu un titlu nou și chiar mai scurt decât Yes acești elvețieni conduși de pianistul Yves, mai puțin îndrăzneți ca trioul dinainte, dar cu toate astea îndeplinind criteriile exigente de la Intakt Records.

* Sonar (with David Torn) – Live at Moods (7d Media, 2018)

„Recorded live at Moods Jazz Club, Zürich, May 24, 2018”
....M-am ocupat de albumul de studio recent, nu mai insist pentru că nu-s mari diferențe față de acest „live” care include de altfel 3 teme de pe Vortex, una de pe Static Motion, un lung solo improvizat David Torn numit „For Lost Sailors” și „Tromsø”, o piesă de pe primul album Sonar A Flaw of Nature a celor 4 elvețieni cu 3 chitare „tritonice” (una bas), dar pe-atunci fără chitaristul american.

* Typical Sisters – Hungry Ghost (Outside In Music, 2019)
....„Surori tipice” este un trio totuși masculin, cu Gregory Uhlmann: gtr, Clark Sommers: bass & Matt Carroll: dr & perc.
Comparații ofertante au apărut prin recenzii cu GADADU, Twin Talk (vezi mai jos), Medeski, Martin & Wood, The Bad Plus și GoGo Penguin, de la piesă la piesă, la acest al 2-lea album Stafie flămândă, titlu care se referă la ideea budistă chineză a ființei cu apetitul insațiabil (singura care-mi era necunoscută dintre trupele comparabile era GADADU cu vocalista Hannah Selin, dar ambele albume cu acest 5-tet sunt ascultabile pe bandcamp https://gadadu.bandcamp.com/ )

* Twin Talk – Weaver (37d03d, 2019)
....Dustin Laurenzi: t-sax, cl & b-cl, Katie Ernst:bass & voc & Andrew Green: dr & perc
 ...Alt trio aventuros din Chicago dinafara jazz rock-ului obișnuit, vecin și alfabetic cu „Surorile...”, vocea feminină amintind de portugheza Sara Serpa iar instrumentația, pe alocuri, de inovativii The Lounge Lizards al lui John Lurie.

* (Aidan) Baker, (Faith) Coloccia, (Jon) Mueller – See Through (Gizeh Records, 2019)....„ambient, experimental, post-rock”
Privește prin/dincolo....sau ce se întâmplă la întâlnirea dintre un chitarist canadian experimentalist din Toronto, vocalistul trupei Mamiffer și percuționistul trupelor Pele și Volcano Choir.

* Jozef Dumoulin & Orca Noise Unit (France) – A beginner’s Guide to Diving and Flying (Yolk Music, 2018)
...Album tipic pianistului Dumoulin și nu prea, dacă e să-i credem pe cei care-i cunosc celelalte 6-7 proiecte/colaborări (despre unul din ele, vezi mai jos)...aici pe Orca...cu Sylvaine Hélary: flutes, Antonin Tri Hoang: alto saxophone, clarinets and percussion, Bruno Chevillon: double bass, Toma Gouband: percussion & Jozef Dumoulin: piano and percussion
Numele trupei este anagrama lui “oneironautics”, oniricii cu abilitatea de a călători în visul propriu sau al altor persoane.

* (Tony) Malaby, (Jozef) Dumoulin, (Samuel) Ber – Maps & Synecdoches (Samuel Ber, 2018)
....Deși apare scris al 3-lea, tânărul baterist belgian Samuel Ber de 22 ani este liderul trioului, el fiind elevul unor Teun Verbruggen, Dré Pallemaerts, Eric Thielemans și Stéphane Galland. Am dat de acest album căutând de fapt printre colaborările pianistului Jozef specialist al modelului electric Fender Rhodes, un „sideman” foarte căutat și stabilit la Paris despre care-i mai mult decât probabil că veți mai afla ce face pe-aici.
 - Jozef Dumoulin: Fender Rhodes, keybs, effects
 - Tony Malaby: t & s saxes   
   ....& guests:
Guillaume Orti (a-sax), Sylvain Debaisieux (st), Bo Ven Der Werf (b-sax), Bram de Looze (p-no).

* Biota – Fragment for Balance (RéR Megacorp, 2019)
....„In memoriam: Joy Ann Froding 1958-2015, Charles O'Meara 1953-2018”

Nu intenționam să mă ocup de acest grup audio-vizual azi, dar noul album venit destul de neașteptat și la care s-a lucrat circa 4 ani mă obligă să-l inserez și să vă spun câte ceva despre... Descoperit prin anii '80/'90 de amicul MK din Germania prin albumele Bellowing Room + Tinct (1987+1988), colectivul Biota (muzical) / Mnemonists (vizual) -inițial lansat ca Mnemonist Orchestra- există de exact 40 ani întro componență variabilă formată din muzicieni și artiști plastici atât de retrași în nișa unui rock electronic experimental improvizat bazat pe muzică concretă, încât au concertat de doar 2 ori (conform Wikipedia), metoda lor neconvențională de lucru și de „organizare a sunetului” apelând la „compoziția ascultătorului”, respectiv la propriile lui interpretări și experiențe, asemenea reacției din fața unei lucrări de artă vizuală abstractă (!), o abordare total neortodoxă și exotică, totuși operând cu limbaje muzicale, instrumente, tehnici și manipulări de studio familiare și păstrând luciditate și transparență, calități rare în muzica contemporană. „Jazz”-ul ca termen, conform discogs.com., apare de câteva ori în etichetările extrem de diferite și diversificate ale albumelor trupei.
Estetica este deopotrivă exactă și empirică, diferită de compoziția convențională și de improvizația colectivă la această muzică „dinafara timpului, aproape imponderabilă deși pulsând de viață, mișcare și complexitate -zice o cronică a noului disc-,...foarte atent elaborată și bazată pe simultaneități, conspirații și accidente și sugerând o lume în care nostalgia, tragedia și agonia, deși prezente, rămân aservite unor curente mai calme și profunde. Un clasic”.
Iată-i pe participanți (conform www.discogs.com):
„ - Accordion, Organ [Hammond Electric, Estey Pump], Khene [Kaen] – Gordon Whitlow*
  - Acoustic Guitar, Guitar [Resophonic] – Mark Piersel
  - Drums [Kit], Percussion – Larry Wilson
  - Electric Guitar, Bass, Guitar [Nylon], Twelve-String Guitar, Bass [Crown], Keyboards [Clavioline] – Tom Katsimpalis
   - Electronics [Electronic Processing] – Randy Miotke, William Sharp
   - Keyboards [Biomellodrone] – Randy Yeates
   - Piano – Charles O'Meara
   - Trumpet, Flugelhorn, Electric Piano [Rhodes], Chimes – Randy Miotke
   - Violin, Banjolin – David Zekman
   - Voice – Kristianne Gale
   - Woodwind [Electronic Woodwind Motifs] – James Gardner”

Un miniportret Biota mai extins oricum aflat în plan, va urma...le solicit ajutor deja de pe-acum apropiaților „rubricii”, punându-le eventual la dispoziție (din) cele 11 albume Biota plus vreo 6 cu Mnemonists, Biota/Mnemonist sau Mnemonist Orchestra, de fapt cam tot ce se poate găsi ca apariții aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/Biota_(band)

Au fost Paolo și Marco...apare Carlo!

După chitariștii Paolo Angeli și Marco Cappelli recent analizați (primul, pe blogul ALBUME INEDITE...), iată că am mai descoperit un nume italian interesant și inovator, de data asta un muzician nativ sud african alb de 59 ani, autodidact și inițial chitarist, apoi devenit basist electric/compozitor și bandleader, „one of music's criminally underrated geniuses” cum e numit din start în link-ul de mai jos cu un interviu extins ocazionat de noul său album „Angels and Demons”, dar de fapt pretext pentru a-și trece în revistă întreaga viață și carieră de până acum, nicidecum idilice:
https://www.allaboutjazz.com/carlo-mombelli-angels-and-demons-carlo-mombelli-by-seton-hawkins
...interviu în care mi se pare emblematic episodul escapadei artistului în Germania unde, după ce și-a vândut cam tot ce avea ca să-și permită călătoria, are parte de „demoni”: îi este refuzată de către secretară caseta demo și o întâlnire cu Manfred Eicher la sediul central al ECM („e imposibil, lista de așteptare durează 5 ani”!), la fel și de Pat Metheny („n-am timp să-i scriu nici mamei mele”), singurul rezonând pe-atunci fiind saxofonistul între timp devenit clasic, Charlie Mariano (vezi penultimul album din lista de mai jos). Ulterior a mai mai avut scurte colaborări și cu Egberto Gismonti, Lee Konitz și Miriam Makeba.
În absența (deocamdată ?) a acestui nou Îngeri și Demoni, am parcurs selectiv și „la primă vedere” setul de albume anterioare, listat descrescător în funcție de anul apariției și oprindu-mă mai mult -nu mă întrebați de ce- la antepenultimul album și la o compilație-tribut din 1989 cu diverși alți basiști:

* Carlo Mombelli ‎– I Press My Spine to the Ground (Mombelli Music, 2016)
* Carlo Mombelli – Stories (Instinct Africaine, 2014)
....Povești e un album personal cu o muzică ce se plasează între genul cameral improvizat acustic și electronic și melodii și cântece vechi înrădăcinate în folclorul Africii...și „o oportunitate pentru basist de a aduce respect oamenilor care contează în viața sa: soția, cele 2 fete Gina și Maria, profesorii și mentorii săi muzicali”.
http://www.theorbit.co.za/carlo-mombellis-stories/

 - Carlo Mombelli („bass, backing vocals, composed by...”), cu Daniel Pezzotti (cello), Dejan Terzic (dr & glockenspiel), Adrian Mears (tb) & Mbuso Khoza (vocals).

 - Carlo Mombelli angels and demons, athens live at the Orbit jazz (2018):
https://www.youtube.com/watch?v=yWilQFRGRS4

 - Carlo Mombelli "Travels - Moving The Spirit" at the Bird's Eye Jazz Club, September 2013:
https://www.youtube.com/watch?v=IWK4J4sGv-c

 - Carlo Mombelli at the Wits Great Hall, February 2014 - "Travels Moving the Spirit":
https://www.youtube.com/watch?v=ylzp6Z7ef_o

 - Carlo Mombelli - "Buzzycle" at the Wits Great Hall, February 2014:

https://www.youtube.com/watch?v=RQBch8ZT0A0

* Carlo Mombelli & the Prisoners of Strange – Theory (Instinct Africaine, 2012)
* Carlo Mombelli & the Prisoners of Strange – Bats In the Belfry (2000, Baobab Art Records, 2009)
* Carlo Mombelli & the Prisoners of Strange – I Stared Into My Head (Instinct Africaine, 2007)
* Carlo Mombelli's Abstractions – Dancing In A Museum (ITM Pacific, 1993)
* Carlo Mombelli & Charlie Mariano – Happy/Sad (ITM Pacific, 1990)
* V.A. - Basstorius -Bass Talk Three-: Music inspired by the Genius of Jaco Pastorius (Hot Wire, 1994)  
 - Carlo Mombelli: 12. The Marathon Runner

Restanță marcantă punctând jumătatea de secol de la apariție:
* Albert Ayler – Music Is The Healing Force Of The Universe (Verve, 1969)

Aprilie III (2019): Momentele lui Rudy Linka și Marco Cappelli...

* Fredrik Lundin (Denmark) – 5 Go Adventuring Again (Stunt, 2017)
....F.L. (tenor & baritone-saxes, bass-flute), Thomaz Dabrowski (trumpet), Petter Hängsel (trombone), Joel Illerhag (bazantar), Andres Provis (drums). 
„Aventurarea” stilistică e totuși limitată la acești danezi, poate ar fi fost mai interesanți pentru includerea printre instrumente a instrumentului bantazar destul de rar folosit...dacă nu-l descopeream nu demult la alții.

* Mark Kavuma (tr) – Kavuma (Ubuntu Music, 2018)...."(neo) hard bop"
....Un tânăr trompetist (de circa 30 ani) cu debut așa-zis „promițător”...dar care, deși e britanic, e ancorat în tradițiile americane convenționale cam „prăfuite” pentru gustul meu de tip Lincoln Centre (Orchestra) / Blue Note Records....

* Patrick Cornelius (a-sax) – This Should Be Fun (Posi-Tone, 2019)
.....cu Ben Allison (bass), John Escreet (p-no), Mark Ferber (dr) & Nick Vayenas (tb)
"Convingător, memorabil" -cum scria într-un „review”-...asta dacă eventual te mulțumești cu estetica la modul general a lui Posi-Tone pe care eu o încadrez în acel lot mare de case de discuri...„middle of the road” pe imaginara scală a jazzului original și creativ (circa 60-70 % ca pondere, cred, din ce întâlniți în fiecare postare din ultimii ani din seria celor având multe titluri, cu încercarea unui crescendo gradual al originalității de sus în jos).

(*) Omar Sosa & Yilian Cañizares – Aguas (Otá Records, 2018)
....Omar Sosa: acoustic piano, Fender Rhodes, keyboards, programming and samples, and backing vocals; Yilian Cañizares (Cuba/Swiss): violin, vocals, programming and samples; Inor Sotolongo: percussion
Album despre care cred c-am mai amintit, dar chiar și-așa meritând o reluare: în pofida titlului, este un material modern și futurist cu sunete electronice și care, deși reia tema apei, este total opus mult mai tradiționalistului Transparent Water (2017) al cuplului Omar Sosa & Seckou Keita (kora / Senegal). Tehnici variate sunt folosite de violonista vocalistă de 30...și ceva de ani, de la staccato pizzicato (ciupire sacadată) la pasaje fluente cu arcușul.

* Anat Fort Trio – Colour (Sunnyside, 2019)
....cu Roland Schneider (dr) & Gary Wang (bass)
...Într-un foarte diplomatic „review” un cronicar scria că pianista n-a mai reverberat cu minunatele canioane reci ale sunetului tipic ECM („the gorgeously chilly canyons of that ECM signature sound”, pentru conformitate), trioul sunând astfel „mai exuberant și pământesc și ajungând mai direct la urechile și în sufletul tău”. Cum casa de discuri germană are cea mai consistentă bază de fani în Ro, e de-a dreptul delicat să fii de altă părere prin cercurile lor, dar Anat Fort nu e nici pe departe unicul artist care a cochetat vremelnic cu estetica respectivă impusă de Manfred Eicher, părăsind „corabia” (alții au avut experiențe și mai scurte iar unii deloc)....și nu pentru că oferta stilistică de la de-alde Sunnyside ar fi cumva superioară, e pur și simplu altceva. Asta-i și ideea, miza și plăcerea binomului muzician-ascultător în jazz și nu numai, o diversitate de estetici și abordări în care să se regăsească orice muzician dorindu-se întro evoluție pe o paletă practic nelimitată de mini-platforme de găzduire/producție, acest blog insistând din start asupra acelora cu infimă sau inexistentă proiecție mediatică în spațiul Carpato-Dunărean. Încă extrem de multe, din păcate....


* Jah Wobble & MoMo Project – Maghrebi Jazz (Jah Wobble Records/RSD, 2018)...."Jazz & World with East African blues guitar, Afrobeat & reggae"
....Basistul ex-PiL, împreună cu 3/4 din The Invaders of the Heart: Mark Layton Bennett (perc & drums), George King (keybs) & Sean Corby (tr & flg-horn)....plus the MoMo Project (a.k.a. „Music Of Moroccan Origin”), un duo marocan stabilit la Londra format din Tahar Elidrissi (vocals, perc & gimbri) și Hussan Nainia (gtrs). Album lansat de „Record Store Day” care mi s-a părut mai puțin atractiv față de...:
* Jah Wobble & Bill Laswell – Realm of Spells (Jah Wobble Records, 2019)
....with The Invaders of the Heart, feat. Peter Apfelbaum (sax, flt) & Hideo Yamaki (dr)
Reîntoarcere la modelul de chitară bas Fender P. folosit pe primele albume cu Public Image Ltd și pe Full Circle, albumul în trio cu Holger Czukay & Jaki Liebezeit. Prin urmare, „RoS este pe o spirală atemporală, una ezoterică” zice J.W. care-și dorea de mult timp să lucreze cu cei 2 invitați și alături de Bill Laswell, vechiul său camarad perfecționist și guru în genurile Funk, World Music, Jazz, Dub sau Ambient, hiper-prolific muzician și producător „capabil să seteze de unul singur o întreagă scenă”.

Cu și despre nou descoperitul Rudy...
Iată o remarcabilă găselniță a împătimitului colecționar și vechi amic Sorin Urechiatu din Reșița, chitaristul ceh de 58 ani stabilit în Statele Unite după absolvirea lui Berklee Colege of Music și devenit treptat respectat în cercul muzicienilor importanți cu care a colaborat. Tonul clar și aparte al chitarei sale se poate auzi pe următoarele 3 albume-martor, câte unul ales -destul de aleator- pentru fiecare decadă a carierei, deși ca tip de jazz oferit de producțiile sale, nu e vorba un inventator stilistic sau ca tehnică de interpretare (la modul cum îl consider eu de ex. pe Marco Cappelli, vezi mai jos), dar în orice caz un muzician greu de neglijat și o valoare importantă în jazzul contemporan de proveniență cehă:
* Rudy Linka with Rudy Roystone & Larry Grenadier – American Trailer (MIC Inc., 2017)
* Rudy Linka (gtr) – Every Moment (Acoustic Music Records, 2001)
  ....with John Abercrombie (gtr), Gil Goldstein (p-no), Mike Formanek (bass) & George Mraz (bass)
* Rudy Linka with George Mraz & Marvin 'Smitty' Smith – Czech It Out! (Enja, 1994)

 

Indirect același Sorin m-a ajutat să dau de 2 albume din 2018 (pe lângă alte diverse 15-20 titluri), pepite din noul jazz francez de pe-o listă de titluri în așteptare pe care-o credeam fără șanse...internautice:
* Le Bois Bleu (France) – ContrasteS (Khanti Records, 2018)
.....Trio Le Bois Bleu "Multitude":
   https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=GvK2ly4yzyQ
 - Oud, Laptop, voix : Jean-Christophe Décéa
 - Clarinette, clarinette basse : Florent Méry

 - Trompette, bugle, flûte chinoise : Nathanaël Renoux
* Six-Ring Circus (France) – S/T (Self Released, 2018)
....ambele albume meritând cel puțin o ascultare, primul Contraste pentru inflexiunile orientale și klezmer bine insuflate de oud-istul Jean-Christophe Décéa și de instrumentele...de suflat (vezi mai sus)...al 2-lea pentru cele de Prog pe fundal de Fusion gravitând în jurul vocalistei Célia Forestier. Pe blogul paralel ALBUME ILUSTRE.../VicTim of Special Rock veți găsi încă cel puțin un nou album francez din aceeași sursă și cam același colț stilistic.

...în fine, cu și despre și mai noul descoperitul Marco Cappelli:
Este de data aceasta o găselniță proprie, un muzician cu nume mai ușor de memorat pentru microbiști, fiind apropiat de al unuia dintre cunoscuții antrenorii de fotbal din peninsulă, Fabio Capello....respectiv încă unul din cei 65 chitariști de pe 3 continente prezenți pe acel unic proiect Various Artists: Chitara de 100 $ despre care-am mai amintit, prin ale căror 65 X 2 = 130 mâini a trecut una și aceeași chitară veche fabricată prin 1965 și vândută la un magazin „second hand”, în ideea de a interpreta fiecare câte o piesă la alegere de o durată așișderea dar nu mai lungă de 3 minute:
http://www.100dollarguitar.com/
Din păcate napoletanul Marco Cappelli de 54 ani stabilit și el în SUA nu apare între filmulețele alese pt. site-ul proiectului (un alt Marco a fost preferat pentru exemplificări, Marco Oppedisano), motiv în plus să mă ocup puțin de el prin ce ne poate oferi generosul Internet. Biografia, din care aflăm că a cântat cu Anthony Coleman, Michel Godard, Butch Morris, Franco Piersanti, Jim Pugliese, Enrico Rava, Marc Ribot, Adam Rudolph, Elliott Sharp, Giovanni Sollima, Markus Stockhausen, Cristina Zavalloni, Raiz și mulți alții, aici:
https://fullyaltered.com/fa/clients-past/marco-cappelli-2/

* Marco Cappelli Acoustic Trio & The NesbØ Project, feat. Oscar Noriega (clar) & DJ Olive – Norwegian Landscapes (Da Vinci Jazz, 2018)
Album inspirat de scriitorul norvegian Jo NesbØ, autorul seriei polițiste cu detectivul Harry Hole și din care, fără a folosi muzica albumului, unul dintre cele mai cunoscute episoade "The Snowman" (2017) a fost ecranizat recent. Iată că indirect de la muzică am ajuns și la un film, „stufos” ca încrengătură a scenariului dar altfel plasat pe calapodul producțiilor lui Martin Scorsese, intenționat inițial ca regizor dar la final pe post de prod. executiv. Filmul e vizionabil în condiții decente accesând acest link:
   https://filmehd.net/the-snowman-omul-de-zapada-2017-filme-online.html
Revenind la muzică, un album excelent, ca și acesta:

* Marco Cappelli Acoustic Trio – Le Stagioni Del Commissario Ricciardi (Tzadik, 2013)
Fără îndoială că versatilului și talentatului Marco (creditat la „chitară clasică”) și camarazilor lui, Ken Filiano (d-bass) & Satoshi Takeishi (perc), membrii originali din scena newyorkeză Downtown și acum împreună cu Marco în „Trioul Acustic”, le plac romanele și filmele polițiste, dovadă și albumul de mai sus cu titlul personajului imaginat de Maurizio de Giovanni, din punct de vedere muzical nu mult diferit de Peisaje norvegiene: o sinteză briliantă de minimalism, jazz, folk italian, clasic contemporan, muzică de film și alte ingrediente ale unei muzici noi debordînd de imaginație, dramatică și evocatoare, cu melodii atractive, solouri solide, texturi neuzuale, virtuozitate și umor. Marco Cappelli e membru în „familia” Downtown/NYC din 2004.

Nu (mult) mai puțin interesante, cel puțin la prima audiție, sunt și albumele:
* Marco Cappelli Acoustic Trio – Les Nuages en France (Mode Avant, 2011)
* Marco Cappelli's Italian Surf Academy – The American Dream (Mode Records, 2012)
* Marco Cappelli – EGP: Extreme Guitar Project (Mode Records, 2006)....album fără compoziții proprii dar care „spune” mult datorită calibrului autorilor care și-au dat acordul (vezi ambele coperți):

* Marco Cappelli / Leo Brouwer – FANTASIA PER ENSEMBLE / ESTUDIOS SENCILLOS (TDS, 2000)
    - Marco Cappelli: conductor
* Marco Cappelli ‎– Yun Mu -Compilation- (TDS/Teatro Del Sole, 2002)
* Marco Cappelli ‎– IDR: Italian Doc Remix (Itinera, 2008)

- Marco Cappelli "IDR - Italian Doc Remix" - live @ Roulette, Brooklyn #1:

   https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=s3KqP6yKRvI

 http://www.itineramusica.it/disco.asp?id_dis=10

 http://marcocappelli.com/sito/ing/cd_see_more.cfm?idCd=13

Colaborări notabile:

 - Adam Rudolph Go: Organic Orchestra ‎– Turning Towards The Light ‎(Cuneiform, 2015)

     - Marco Cappelli: „Acoustic Guitar, Effects”
(Electric Guitar (& Effects): Ken Wessel (& Banjo), David Gilmore, Liberty Ellman, Marvin Sewell, Miles Okazaki, Nels Cline, Rez Abbasi, Joel Harrison (& Steel Guitar)
...Un album sigur amintit de mine prin postările din 2015 când focalizarea era făcută pe liderul compozitor și percuționist, acum util de revizuit prin prisma numeroșilor și marcanților chitariști.
 - Anthony Coleman ‎– Pushy Blueness (Tzadik, 2006)

     01:"Township Jive": Marco Cappelli (gtr) & Jim Pugliese (drums)

 - Ensemble Dissonanzen – Dissonanzen -5 CD- (Die Schachtel, 2014)

     CD 4: 04."Marco C.": Marco Cappelli (guitar, electronics)

** (Andrea Centazzo featuring Hideki Kato / Marco Cappelli - Los Angeles Tapes: Suite in 6 Movements for improvising acoustic guitar, double bass, percussion and keyboards (ICTUS Records, 2010))

Aprilie II (2019): Jazz intact de la Intakt, cu Keïta, Brönnimann & Niggli, Ingrid Laubrock, Fred Frith....plus Karl Hector and the Malcouns, Karim Baggili, Ikarus, Jarmo Saari Republic, Anna Webber, Joshua Abrams, Elder Ones, Casper Nyvang Rask, etc...

* Barabás Lőrinc Quartet (Hungary) – Beardance (2016)
* Barabás Lőrinc Quartet (Hungary) – Other Than Unusual (2018)
* Aly Keïta (balaphon), Jan Galega Brönnimann & Lucas Niggli – Kalo-Yele (Intakt, 2016)
   - Brink Man Ship (Jan Galega Brönnimann / Swiss) – The Right Place To Be Lost (Unit Records, 2006)
   - Brink Man Ship (Jan Galega Brönnimann / Swiss) – Translusion (Brambus Records, 2002)
Am început cu artiști anunțați cu apariții viitoare „live” în Ro. Trompetistul maghiar, după prezența vara trecută la Smida Festival în munții Apuseni și la Oradea, va reveni să concerteze de data aceasta în Timișoara la o ediție JazzTM din iulie altfel cu un line-up cam „subțirel”, cele 2 albume recente de mai sus recomandându-l suplimentar față de ce-a realizat înainte, inclusiv cu formulele Eklektric și Random Szerda. Este anunțat că va reveni în curând și elvețianul Jan Galega Brönnimann (clarinets & electronics) după apariția în premieră în Ro de la Gărâna XVI (2012) când îi conducea pe dinamicii Brink Man Ship. Mi-am completat și cu aceștia -apropo- fișa discografică prin tot 2 albume mai timpurii, dar de data asta clarinetistul J.G. Brönnimann vine într-un trio cu balafonistul ivorian Aly Keïta și bateristul Lucas Niggli (pe care l-am văzut "live" recent la finalul ediției 5. Saarbrucken Free Jazz Festival, subiect cu care încheiam postarea precedentă). Ce mi se pare mie cel mai remarcabil e faptul că iată, se întâmplă în fine că muzicieni sub contract la casa de discuri Intakt din Zürich intră în circuitul muzicii de jazz circulate în Ro, deci dacă se vrea se poate introduce și un astfel de jazz avansat și elaborat, până acum prea rar expus pe la noi sau de prea mult timp încoace neglijat (remember edițiile „Jazz and More...”, festival sibian de toamnă al lui Mircea Streit).
Iată câteva noi apariții de la aceast "label" care la mine pe blog e o prezență obișnuită, cu felicitările de rigoare pentru alegere domnului Voicu Rădescu, organizatorul lui Green Hours Jazz Fest de luna viitoare:

* Ingrid Laubrock (s & t saxes) – Contemporary Chaos Practices: Two Works for Orchestra with Soloists (Intakt, 2018)....cu Mary Halvorson (gtr), Kris Davis (p-no), Nate Wooley (tr), etc.
 ...O orchestră mare de 47 muzicieni (între care și Amirtha Kidambi pe care-o veți întâlni mai jos ca lideră și separat) și 2 dirijori -Eric Wubbels și Taylor Ho Bynum-, toți implicați în acest grandios proiect cu o suită-titlu în 3 părți și finala „Vogelfrei” nu mai puțin impunătoare și tensionantă în crescendo, „ca o tornadă ori coșmar”...„o epică aventură în sunet de confruntare a anxietății și iraționalității care întunecă vremurile de azi, cu genul de impact al unor “Rite of Spring” de Igor Stravinsky sau “Threnody for the Victims of  Hiroshima” a polonezului Krzysztof Penderecki” (conform criticii de pe www.allaboutjazz.com)

* Fred Frith – All Is Always Now: Live at The Stone -3 CD- (Intakt, 2019)

....23 piese și peste 3 ore de „lungă aventură în improvizație” din intervalul decadei 2006-2016 cu maestrul Frith la „timonă” plus următoarea listă de muzicieni: Laurie Anderson, Amma Ateria, Sylvie Courvoisier, Nava Dunkelman, Jordan Glenn, Shelley Hirsch, Jason Hoopes, Annie Lewandowski, Jessica Lurie, Miya Masaoka, Ikue Mori, Pauline Oliveros, Evan Parker, Gyan Riley, Sudhu Tewari, Clara Weil, Theresa Wong, Nate Wooley.

* Michael Formanek (d-bass) Elusion Quartet – Time Like This (Intakt, 2018)

....cu Tony Malaby (t & s-saxes), Kris Davis (p-no) & Ches Smith (dr, vibr & Haitian tanbou)
https://jazztrail.net/blog/2018/11/19/michael-formanek-time-like-this-album-review

* Alexander Hawkins – Iron Into Wind (piano solo) (Intakt, 2019)

Alte 4 albume noi, grupate astfel pe considerentul unui jazz mai accesibil nivelului de receptare și acceptare de la noi:
* Bill Frisell & Thomas Morgan – Epistrophy (ECM, 2019)...„live at the Village Vanguard, NY/2016”, urmarea lui Small Town (ECM, 2017)

* Kendrick Scott Oracle – A Wall Becomes A Bridge (Blue Note, 2019)
* Matthew Shipp Trio – Signature (ESP-Disk', 2019)
* Karl Hector and the Malcouns (J.J. Whitefield) – Non Ex Orbis (Now-Again, 2019)

Pentru că pe primii 3 dintre semnatari i-am avut în vizor și am mai tot scris pe-aici, o să spun doar că noile lor albume se înscriu în nota obișnuită, deci de insistat și remarcat ar fi cel de-al 4-lea, melanjul „afrobeat funky” pe cât de ritmic-dansant, pe atât de psihedelic al formulei lui  J.J. Whitefield (guitars & synth), muzician-lider care la peste 10 ani de la anteriorul Sahara Swing, se dovedește acum mai sensibil la influențe din krautrock-ul clasic german, genul Amon Düül, Popol Vuh sau Embryo. Nu întâmplător printre acompaniatori o regăsim pe Marja Burchard (organ, vocals, vibraphone), fiica fondatorului de la Embryo, veteranul Christian Burchard. 

Recomandare de la Adi Sinescu:
   * Karim Baggili featuring Le Trio Joubran (& his Arabic Band) – Kali City (Homerecords/Belgium, 2013)...."Oriental Jazz Guitar & 3 X Oud" ar fi scurta încadrare, fără ca acestea să fie singurele instrumente folosite, liderul chitarist schimbând el însuși corzile chitarei cu cele ale oud-ului sau basului, de la piesă la piesă cum sporadic apar de ex. și vocile. Încerc să-i recomand și eu lui dar și altora interesați, cumva ceva echivalent și mă gândesc la albumul ăsta a priori recomandat de casa de discuri:

* Ikarus (Ramón Oliveras: dr, Swiss) – Mosaismic (Ronin Rhythm Records, 2019)
   - Personnel: Ramón Oliveras; drums; Anna Hirsch: vocals; Andreas Lareida: vocals; Lucca Fries: piano; Mo Meyer: bass.
...Cum „zice” și titlul său aliterat, e un album "mozaic seismic" apărut la label-ului „Zen funk”-istului pianist Nik Bärtsch, suficient de divers și sofisticat la oferta sonoră pentru a nu fi repetitiv-transcendental (ca să nu zic monoton), risc ce-l au astfel de muzici dacă nu reușesc să-l aducă pe ascultător în acel tip de transă, pe aceeași frecvență comună cu muzicienii...Nici prea melodică nici atonală, cu voci mixte pe alocuri, se simte în muzica asta precis executată ca un ceas elvețian (că doar de-acolo provin și muzicienii, nu?) și un fler tipic de "chamber/opera" sau de "soundtrack" pentru coregrafie/dans modern sau film imaginar, în concluzie aș zice despre Mosaismic că-i o „pată de culoare” reușită la catalogul Ronin Rhythm Records.

* Ståle Storløkken (keybs / Supersilent) – The Haze of Sleeplessness (Hubro, 2019)
* Trond Kallevåg Hansen (gtr, electronics) – Bedehus & Hawaii (Hubro, 2019)
* Jarmo Saari Republic (Finland) – Soldiers of Light (JSR MUSIC/Membran/Germany, 2019)....„tribal prog-jazz”
.....Jarmo Saari: guitars, vocals, taurus pedal, theremin, keyboards, trombone, percussion, viola da gamba, bass, samples, kantele, glass harp, chromaharp, omnichord / Abdissa "Mamba" Assefa: drums & perc / Mikko Kaakkuriniemi & Olavi Louhivuori: drums.

„Sare în ochi” aici în minisetul scandinav, dincolo de cele 2 noi apariții tipic peisagist-meditative de la Hubro, (primul ambient-electronic, cel de-al doilea acustic-pastoral), „Republica” finlandeză a „Soldaților luminii”, acest al 2-lea album autoprodus al formulei multi-instrumentistului J. Saari, care cfără a pierde din vigoarea ritmurilor de jazz, rock și etno și a vocilor fără cuvinte, este subliminal dedicat memoriei unui ilustru și respectat percuționist finlandez dispărut neașteptat, Zarkus Poussa („Compassion”, „Saffron Tears”, „Aura”). Altfel, avem de-a face cu o temerară încercare aurală de a ne transpune întro lume mai bună a forțelor iubirii și (soldaților) luminii, un album pe care-l văd la fel de bine contând și în afara jazzului, de ex. întro înșiruire de bune apariții din blocul Prog Rock, cum s-ar putea întâmpla și cu mai sus amintitul Non Ex Orbis.

* Mark de Clive-Lowe – Heritage II (Ropeadope, 2019)....live at LA’s Blue Whale jazz club
....melanj de „jazz, hip hop, drum ‘n bass, house, broken beat” al liderului Mark (piano, Rhodes, synths, live electronica, programming.), muzicianul cu origini nipono-neo-zeelandeze continuând Moștenirea I cu mulți invitați, toți implicați în diverse alte perechi de proiecte: Tylana Enomoto: violin (Kamasi Washington/Bonobo), Josh Johnson: alto sax, flute (Leon Bridges, Esperanza Spalding), Teodross Avery: tenor sax (Talib Kweli/Mos Def), Brandon Eugene Owens: bass (Terrace Martin/Robert Glasper), Brandon Combs: drums (Moses Sumney/Iman Omari), Carlos Nino: additional percussion (Build an Ark/Lifeforce Trio).

Set „avant-jazz / free improv / modern creativ”:

* (Ivo) Perelman, (Mat) Maneri, (Nat) Wooley – Strings 3 (Leo Records, 2019)
...Trompeta se adaugă cu succes unui cuplu t-sax & viola consacrat (și-l avem pentru a 3-a oară prezent în această postare pe Nat Wooley!)

* Anna Webber (t-sax, flutes) – Clockwise (Pi Recordings, 2019)
...Secvențe din compoziții percusive semnate de Iannis Xenakis („Persephassa”), Morton Feldman, Edgard Varése, Karlheinz Stockhausen, Milton Babbitt și John Cage, sunt explorate și dezvoltate de septet în lucrări noi pe idealul teren de fuziune între compoziție și improvizație unde textura depășește importanța melodiei. Cu-atât mai provocatoare și mai grea misiune de a oferi impulsuri celorlalți pentru Ches Smith, spre deosebire de 7-tetul cu 2 bateriști al Annei de pe albumul ei „Refractions” (2015).
Anna Webber: tenor saxophone, flute, bass flute, alto flute; Jeremy Viner: tenor saxophone, clarinet; Jacob Garchik: trombone; Christopher Hoffman: cello; Matt Mitchell: piano; Chris Tordini: bass; Ches Smith: drums, vibraphone, timpani.

    Mandatory Reality

* Joshua Abrams & Natural Information Society – Mandatory Reality -2 CD- (Eremite Records, 2019)
...4 teme lungi însumând 81 minute cu liderul școlit pe scena din Chicago interpretând la guimbri (bas tradițional nord-african cu 3 corzi) și conducând octetul sub deviza „menține-te alert dar rămâi răbdător ca să putem împreună focaliza locul pe care-l simțim c-am putea continua pentru totdeauna fără a știi cât e de departe”, în cadrul mai larg al artei concentrării de a face lucrurile din motive juste, în locurile și în momentele cele mai potrivite....„obligatorie realitate” și pentru Nick Mazzarella, Jason Stein (winds) și Ben Lamar Gay (cornet/flaut), Ben Boye (p-no), Lisa Alvarado (harmonium), Hamid Drake (tabla, frame drum, perc). Admirabilă tema ciclică centrală „Finite” de aproape 40 minute cu fler oriental și de Dixieland și cu un lung solo de saxofon Coltraine-ian!

* (Amirtha Kidambi’s) Elder Ones – From Untruth (Northern Spy, 2019)
Vocea de pe Code Girl -albumul chitaristei Mary Halvorson plasat în mai multe poll-uri printre „Best of Jazz Albums 2018”-, aici ca lideră și exponenta uni mix de „contemporary classical music, rock, jazz, Carnatic music, rock, and free improvisation” pe un al 2-lea album cu Elder Ones, unul și mai angajant ca primul, plin de mesaje despre putere, opresiune, capitalism, colonialism, supremația rasei albe, violența și natura schimbătoare a „adevărului”...dar cu sens și de consolare de moment de la anxietatea și durerea vieții din realitatea noastră curentă. Un interviu cu explicații mai pe larg oferite de lidera cu origini indiene, am găsit aici:
http://www.jazzspeaks.org/an-issue-of-humanity-amirtha-kidambi-speaks/

* Michael Bisio (c-bass)/ Kirk Knuffke (cornet)/ Fred Lonberg-Holm (cello) – Requiem for a New York Slice (Iluso Records, 2019)
....Album cu 5 piese compuse spontan și dedicat memoriei recent dispărutului Mike Panico, producător, co-proprietar al casei de discuri Relative Pitch și bun camarad cu muzicienii, în special cu contrabasistul M. Bisio.
* James Brandon Lewis (t-sax) – An UnRuly Manifesto (Relative Pitch Records, 2019)
....with Luke Stewart: bass; Warren Trae Crudup III: drums; Jaimie Branch: trumpet; Anthony Pirog: guitar.
* Casper Nyvang Rask (d-bass, keybs/Denmark) – Casper Nyvang Rask's 'Slow Evolution Ensemble' (Gotta Let It Out, 2019)

....Debut destul de atipic pentru tânărul danez („d-bass & all keybs”) în fruntea unui nonet, cu 6 piese dintre care 3 sunt inspirate și marcate de spitalizarea tatălui său care-a suferit o gravă leziune cerebrală, până la urmă fatală...iar una este adusă tribut basistului de free jazz american Alan Silva care a împlinit în ianuarie 80 ani.
....with Francesco Bigoni: tenor saxophone, clarinets; Henrik Pultz Melbye: tenor saxophone, clarinets; Mads Egetoft: tenor saxophone; Laura Toxværd: alto saxophone (2, 3 & 4); Lars Greve: tenor saxophone, clarinet (6); Ole Mofjell: drums (6); Bjørn Heebøll: drums; Roberto Bordiga: double bass.

                                                   Casper Nyvang Rask's 'Slow Evolution Ensemble