„Le Guess Who?”12 vs. Wels „Music Unlimited”32

Coda la Acordeon 1 & 2
Mulțumiri celor câțiva domni de la care am avut reacții transmise și pe alte căi decât sub postări la „comments”, e absolut normal ca pentru cine n-are cont pe Google Chrome să nu trebuiască să și-l facă doar pentru asta (eu însumi nu folosesc platforma decât pentru bloguri). Adi Sinescu din Deva a adăugat într-un e-mail câteva nume la prima vedere, Richard Galliano, Fernando Mihalache și Emy Dragoi cu ale sale "Nopți albe" („trebuie și cel puțin un român”, zicea el), (Sofia) Gubaidulina. Plaja stilistică intenționată de mine nu s-a dorit interferată, în măsura posibilităților de separare, cu domeniile etno și muzica clasic contemporană -sau World sau New Music, dacă preferați așa-, cum de altfel mă străduiesc și în general pe acest blog dominat de acele jazzuri pentru care unul dintre cele mai rarissime cuvinte întâlnite cred că este „swing”...
Iată și concertul propus de Adi, cu un rol totuși cam discret al acordeonului:
- Jexper Holmen „Oort Cloud” / Daqian Duo: „Figures del desdoblament” / Arts Santa Mònica, 2015:
https://www.youtube.com/watch?v=t2QiLmjh4V0
Lucrări pentru acordeon sau bayan scrise de veterana compozitoare rusă Sofia Gubaidulina sunt postate pe Internet via YouTube și interpretate de Nemanja Dražić, Sergey Naiko, Luca Pignata, etc. Iar în ceea ce privește concertina, rudă și ea apropiată mai micuță a acordeonului cum e și rusescul bayan, iată site-ul unui exponent important:
Brian Erickson Jazz Concertina Artist:
http://www.jazzconcertina.com/index.php

Frontiera dintre jazzul fie el și avangardist și alte domenii stilistice e însă uneori foarte difuză, poate chiar insesizabilă, un alt exemplu de acest gen din investigațiile acordeonistice fiind ansamblul cameral eclectic din Philadelphia „relaș” (numit astfel după piesa de teatru dadaistă omonimă în care unul dintre autorii muzicii a fost Erik Satie). Cu vechime de peste 4 decade și cândva incluzându-l pe Guy Klucevsek, anamblul a rămas fără acordeonistul/compozitor care și-a urmat spre finele anilor '80 propria carieră solo. Albumul:
* Relâche ‎– Outcome Inevitable -2 CD- (1994)
....etalează „new music” în genul grupării Bang on a Can (All-Stars), 4 teme comandate de 4 compozitori diferiți pentru interpretarea formulei de octet cu viola, saxofoane (alto, soprano și bariton), flaute, clarinet, corn englez, oboi, pian și sintetizator.
https://www.relache.org/about/

* Deep Energy Orchestra (Jason "Mister E" Everett, Trey Gunn & V. Selvaganesh) – Playing with Fire -live- (7D Media, 2018)
"Mysterious World" from Playing With Fire by Deep Energy Orchestra:
https://www.youtube.com/watch?v=7bE9mz0J0AQ
....prezența pe acest album a unei versiuni de peste 10 min. a minunatei „Lotus Feet” a lui John McLaughlin din 1976 -“a thing of Beauty is a joy forever”, cum o numea scriitorul și biograful clasic american John Keats- spune cam totul despre orientarea de tip fuziune „Prog-Rock / Indo / Western Classic” a acestui album de debut al trioului orienat în spiritul grupului Shakti, toate compozițiile fiind semnate de basistul Jason. CD-ul audio a fost deja lansat, urmează DVD-ul acestui concert în componența:
 - Jason Everett (”Mister E”) – 7-string fretless & 6-string acoustic basses
 - V. Selvaganesh (Remember Shakti, Masters of Percussion) – kanjira & custom drum kit
 - Trey Gunn (King Crimson) – Warr Guitar
 ....with: - Radhika Iyer – 7-string electric violin
              - Anil Prasad – tabla/ Rachel Nesvig – violin/ Aleida Gehrels – viola/ Phil Hirschi – cello
https://www.indiegogo.com/projects/jason-everett-aka-mister-e-live-record-and-film#/
 - Moksha: The Elimination of All Duality, Part One:
https://www.youtube.com/watch?v=nkK3FMbWbhI&feature=youtu.be

Când din varii motive nu ajungi la festivalurile îndrăgite, nu-ți rămâne altceva de făcut decât să-i asculți acasă pe protagoniști ca să realizezi cam ce s-a întâmplat acolo și ce-ai pierdut. Sigur că lipsește dimensiunea a 3-a „live” cea mai importantă, dar tot e mai mult decât nimic mai ales dacă respectivele concerte nu-s difuzate „live streaming” via Internet (ceea ce se întâmplă rar), YouTube-ul și alte platforme similare nu te prea ajută în acest sens, dar reușești să găsești totuși în compensație componențe cu materiale audio cât mai apropiate -dacă nu chiar identice- cu cele etalate acolo unde n-ai ajuns. Baș' că se mai întâmplă ca unele evenimente să se mai și suprapună, uneori cum a fost în weekend-ul trecut cu 2 festivaluri de câte 3, respectiv 4 zile, primul austriac, celălalt olandez, ambele țintind arealul comun al artiștilor surprinzători și muzicilor aventuroase...în care caz ești obligat s-o faci oricum privitor la cel de la care-ai lipsit. Având „line-up”-urile ambelor evenimente, am căutat desigur muzici de la cei pe care nu-i știam în imaginarul „meci” Olanda - Austria câștigat pentru mine anul acesta de portocalii.

                                      Le Guess Who? 12 / Utrecht, 2018:
                                                     www.leguesswho.nl

De când am ratat-o pe Annette Peacock sunt mai atent la acest festival și surprizele nu contenesc să apară, mai ales dinafara jazzului, pe cât e de posibilă delimitarea: artiști „scoși de la naftalină” cum se mai spune pe la noi, adică uitați sau puțin cunoscuți, de mult timp (auto)retrași sau neglijați, unii excentrici și spectaculoși ca înfățișare, persoane transformate în personaje între care unii foarte personali și originali prin muzica etalată. Sigur că selectarea dintre zecile de participanți girați de 3 curatori (anul trecut au fost 5!) trebuie să fie cât mai riguroasă, sunt acolo mai multe săli/scene (circa 20!) dintre cele mai neconvenționale pentru un public eterogen de vârste, gusturi și exigențe diferite și desigur concertele se mai și suprapun...dar trecând peste cei deja abordați pe-aici, unii de actualitate chiar cu ultimele lor albume, de ex. Lonnie Holley, Art Ensemble of Chicago, Sons of  Kemet (XL), Anoushka Shankar & Manu Delago, Neneh Cherry, Vashti Bunyan, Jerusalem In My Heart, Colin Stetson, Nicole Mitchell, The Heliocentrics, Kaja Draksler & Terrie "Ex" (Hessels), Maja S. K. Ratkje, etc...adică tot atâtea eliminări din listă pe care le-aș numi totuși „pozitive” (în sensul că la unii am mai completat cu ceva pe la discografii), iată-i pe cei acum descoperiți și remarcați, cu un personal top 3 al preferaților 1. Beverly (Glenn-) Copeland, 2. Paddy Steer, 3. Moor Mother:

* Moor Mother (a.k.a. Camae Ayewa / USA)....„hardcore poetry, power electronics, slaveship punk,  protest music, experimental punk rock, hip hop/rap, industrial noise music”
Despre autoproclamata „afro-futuristă”, poetă cantautoare și membră fondatoare a organizației Black Quantum Futurism Collective, am mai scris recent, plus câțiva termeni stilistici. Între timp am adăugat discografiei cu recenta curatoare de la Le Guess Who? 2018 și colaborarea:
- Moor (Mother) X (Mental) Jewelry (Steven Montenegro) – Crime Waves -EP- (Don Giovanni, 2017)....acesta urmând albumului concept visceral politic „Fetish Bones” cu „black ghost songs”, descris de autoare „un voiaj cu un fel de mașină a timpului prin revoltele rasiale din 1866 până în prezent și spre viitorul pe care ni-l construim”.
Am aflat și de „her new band” despre al cărui debut am amintit la momentul apariției anul trecut, însă foarte probabil scăpând atunci faptul că trupa o include:
* Irreversible Entanglements - S/T (International Anthem & Don Giovanni Records, 2017)
https://www.nuits-sonores.com/en/artistes/moor-mother/

* Paddy Steer (UK) – Bifurcation Arrows Misleading Visuals (2016)...„acid avant-garde jazz, electronic space indie-rock, experimental”
P.S.: Drums, Clavinet, Instruments [Pianet], Glockenspiel, Percussion, Timpani, Banjo, Double Bass, Bassoon, Guitar, Guitar Synthesizer, Bass, Voice, Synth, Violin, Omnichord, Xylophone, producer, recorded by...
   - Paddy Steer – The Fortified Herd (2013)
   - Paddy Steer – Dragons Breath (2009)
....Poli-instrumentist compozitor foarte interesant acest „DIY maverick” de 52 ani britanic, adânc implicat în scena muzicală din zona Manchester (mai ales ca lider al trupei Homelife), deși la prima „vedere” ai zice că face piese synthi-pop vesele cu iz disco. Dar, cum zice și un titlu ca „Bifurcation Arrow”, sunt bifurcații pe-acolo spre jazzuri cinematice și abstractizări complexe care denotă lecții bine învățate de la iluștrii maeștri Harry Partch, Moondog ori Sun Ra, până la absurdități sonore hilare gen Spike Jones cu clavinetul și basson-ul în roluri principale. „Sună ca un ceas cu cuc elvețian făcut din cofraje de ouă și păr de cal lipite de un interpret la Moog african în magazinul unui negustor de metale vietnamez” este probabil cea mai plastică descriere, ea aparține producătorului Graham Massey. În 2013 Paddy Steer a format un „Sun Ra tribute band” numit fără economie de cuvinte Part Time Heliocentric Cosmo Drama After School Club.
http://narcmagazine.com/interview-paddy-steer/

* Rodrigo Amarante (de Castro Neves) (gtr, voc/Brazil) – 7 Days In Entebbe (Original Motion Picture Soundtrack) (2018)
   - Rodrigo Amarante (ex-Los Hermanos, Orquestra Imperial, and Little Joy) – Cavalo (2013)
* Maria Chavez (turntables / Peru) – Those Eyes of Hers (2004)
* Cüneyt Sepetçi & Orchestra Dolapdere (Turkey) – Bahriye Ciftetellisi (2013)

* Beverly Copeland (USA/Canada) – S/T (1970, 2018)
* Beverly Glenn-Copeland (USA/Canada) – S/T (1970)
* Beverly Glenn-Copeland – AtLast! -EP- (1983)
* Beverly Glenn-Copeland – ...Keyboard Fantasies... (1986)
„Transgender”-ul veteran de 73 de ani, fostă femeie până prin 2002 iar de atunci după operație bărbat, este un caz rar și interesant însă și ca muzician cantautor (vezi link-urile) la care nu s-au alterat cu vârsta și prin schimbarea de sex calitățile vocale. Merită atenție și (re)considerație toate albumele sale vechi și EPul de mai sus, cele 2 eponime fiind complet diferite unul față de altul și doar unul, cel fără „Glenn”, reeditat recent.
https://www.songcycles.com/
https://www.theglobeandmail.com/arts/the-singer-formerly-seen-as-she/article980339/
https://www.cbc.ca/news/canada/toronto/beverly-glenn-copeland-music-queer-songbook-orchestra-1.4169877

* The Comet Is Coming (UK) – Death To The Planet -EP- (Leaf, 2017).....„jazz, electronica, funk & psychedelic rock”
  - The Comet Is Coming – Prophecy -EP- (Leaf, 2015)

* Hailu Mergia (keyb & acc/Ethiopia) – Lala Belu (Awesome Tapes from Africa, 2018)
* Midori Takada (perc, Japan, ex-Mkwaju Ensemble)...„East Asian music & jazz”
* Graindelavoix Ensemble / Björn Schmelzer – Requiem (2016).....„medieval”

* Éliane Radigue – Occam Océan (prèmiere, ONCEIM 26.09.2015, Église Saint Merri, Paris) (2015)
* Éliane Radigue – Occam Ocean 1 (Shiin, 2017)
* Senyawa (Indonesia) – Sujud -LP- (Sublime Frequencies, 2018)
Ambele concerte, atât cel al veteranei electroniste franceze de 86 ani cât și al duoului indonezian, sunt recenzate aici:

 http://thequietus.com/articles/25660-le-guess-who-senyawa-eliane-radigue-live-review?

                     










            
                 
                          Wels "Music Unlimited" 32 / 2018
                                                 www.@musicunlimitedwels.at

* Pulverize the Sound (Peter Evans, Tim Dahl, Mike Pride) – Pulverize the Sound (Relative Pitch, 2015)
* Kompost3 (Austria) – Ballads for Melancholy Robots (Laub, 2015)
* Angélica Castelló & Jérôme Noetinger – Disturbio (Mikroton, 2018)
* Chesterfield (Burkhard Stangl & Angélica Castelló) – Consuelo (Mikroton, 2018)
* Cilantro (Angélica Castelló & Billy Roisz) – Borderland (Mikroton, 2016)
* Dave Rempis, Joshua Abrams, Avreeayl Ra – Aphelion (Aerophonic, 2014)
* Dave Rempis, Joshua Abrams, Avreeayl Ra + Jim Baker – Perihelion -2 CD- (Aerophonic, 2016)
* Udo Schindler & Ingrid Schmoliner – Blaublatt (Creative Sources, 2017)

N-au fost anul acesta la Wels ci întro ediție trecută, dar au un album nou:
* Peter Brötzmann, Heather Leigh – Sparrow Nights -live- (Trost, 2018)

Alte albume noi de jazz cu puține „asperități”, set încheiat de grupul condus surprinzător de...actorul Jeff Goldblum:
* Angelo Badalamenti & David Lynch – Thought Gang (Sacred Bones, 2018)
....un album mult mai aventuros-experimental decât cinematic (!)

* Jamison Ross (voc, dr) – All For One (Concord Jazz, 2018)

    -  Jamison Ross (voc, dr) – Jamison (Concord Jazz, 2015)

* Ingrid Jensen (tr) & Steve Treseler (sax) – Invisible Sounds: For Kenny Wheeler (Whirlwind Recordings, 2018)

* David Hazeltine (p-no) (with Ron Carter & Al Foster) – The Time Is Now (Smoke Sessions Records, 2018)
* Rudy Royston (dr) – Flatbed Buggy (Greenleaf Music, 2018)
....with John Ellis: b-clar, saxes; Gary Versace: acc; Hank Roberts: cello; Joe Martin: bass
* Anthony Joseph – People of the Sun (Heavenly Sweetness, 2018)
* Marcus Strickland's Twi-Life – People of the Sun (Blue Note, 2018)
* Jeff Goldblum & The Mildred Snitzer Orchestra – The Capitol Studios Sessions -live- (Decca, 2018)

Pledoarie pentru acordeon (2)

Provocarea „Pledoariei...(1)”, postare creată exclusiv de amicul MK din Germania la eu am adus doar mici retușări și am atașat poze, era prea mare ca să nu fie continuată, plus răspunsurile și lămuririle care mi se cereau. Ca să nu mai spun de niște nume potrivite acestui blog ce apar acolo care merită atenție și considerație, mă refer mai ales la muzicienii influenți pentru Alec K Redfearn.
Așadar, să purcedem. Andrea Parkins, amintită pentru: 
* Nels Cline, Andrea Parkins, Tom Rainey – Ash and Tabula (Out Trios Volume Three) (Atavistic, 2004)
* Nels Cline, Andrea Parkins, Tom Rainey – Downpour (Les Disques Victo, 2007)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black – One Great Day (hatOLOGY, 1997)

....de care amintea Marius K., mai apare în decadele anterioare pe cel puțin 8 albume în același ultim trio al saxofonistului, adică:

* Ellery Eskelin (with Andrea Parkins & Jim Black) – Jazz Trash (Songlines Recordings, 1995)
* Ellery Eskelin with Andrea Parkins – Green Bermudas (Eremite Records, 1996)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black – Kulak 29 & 30 (hatOLOGY, 1998)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black – Five Other Pieces (+2) (hatOLOGY, 1999)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black – The Secret Museum (hatOLOGY, 2000)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black – 12 (&1) Imaginary Views (hatOLOGY, 2002)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black – Arcanum Moderne (hatOLOGY, 2003)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black – One Great Night...Live (hatOLOGY, 2009)
(tot cu Andrea Parkins, vezi spre final și grupul Xiu Xiu)

 - Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black - The Decider:

https://www.youtube.com/watch?v=X97pzgJMFLs

Legat de Carla Kihlstedt, câțiva ani la rând prezentă la festivalul Wels Music Unlimited inclusiv în postura de curator, aceasta lasă foarte rar vioara din mâini pentru alt instrument, totuși o face Rob Burger ca invitat acordeonist pe următoarele albume cu una dintre formulele Carlei: 

* tin hat trio ‎– Memory Is An Elephant (1999)
* tin hat trio ‎– Helium (2000)...cu Tom Waits
* tin hat trio ‎– The Rodeo Eroded (2002)
* tin hat trio ‎– Book of Silk 2004)
...după care-i predă instrumentul harpistei Zeena Parkins pentru contribuția la:
* tin hat ‎– The Sad Machinery of Spring (2007)
...același Rob Burger revenind la butoane pentru ultima oară cu „Pălăria subțire” pentru coloana sonoră de film:
* tin hat ‎– La Giusta Distanza (Original Motion Picture Soundtrack) (2007)
...după ce anterior apăruse și pe:
* John Zorn, Dave Douglas, Mike Patton, Bill Laswell, Rob Burger & Ben Perowsky - The Stone: Issue One (2006)
* Rob Burger (acc) – Lost Photograph (2002)

 

 - Tin Hat Trio - Fear of the South:
https://www.youtube.com/watch?v=P6u2vqGO6_o

* Zeena Parkins mai apare la acordeon în Cosa Brava a lui Fred Frith (unde Carla e și ea prezentă la vioară), aici: 
* Cosa Brava (Fred Frith) - Ragged Atlas (Intakt, 2010)
* Cosa Brava (Fred Frith) - The Letter (Intakt, 2012)
....ceea ce face și pianista Satoko Fujii, alături de aceeași omniprezentă Carla, ambele și cu părți vocale pe interesantul album:
* Minamo – Kuroi Kawa/„Black River” -2 CD -studio/live- (2009)
...sau fără Carla dar cu soțul ei trompetist și cu un trombonist...și lăsând complet pianul obișnuit deoparte pe recentul:
* Gato Libre (Natsuki Tamura: tr, Satoko Fujii: acc & Yasuko Kaneko: tb) – Neko (Libra Records, 2017)

Alți artiști/trupe/albume care se pliază la temă urmează, chiar dacă deviem în unele cazuri de la atât de încăpătorul termen generic numit „jazz”, adică improvizația e mai discretă și orientarea e înspre rock. N-o să prea intru în detalii, mai ales că pe unele le-am amintit și descris la vremea lor, fără a focaliza atunci pe acest instrument:

* Boris Martzinovsky (acc) / KIV Orchestra (sextet cu membrii ex-Vialka & Kruzenshtern I Parohod), cu 3 albume între 2012-2013:
* KIV Orchestra – La Roue -Volume One- (2012)
* KIV Orchestra – Extension (2013)
* KIV Orchestra – Whole (2013)
...B.M. mai apare titular (conform www.discogs.cm) pe dominant femininul grup:
* Charming Hostess ‎– The Bowls Project (2010)

...și ca invitat pe:

* Subterranean Masquerade – Vagabond (2017)

* Martyn Jacques, „front man”-ul trioului „dark cabaret” de cult The Tiger Lillies (UK) prezent în această vară „live” la Sibiu la deschiderea Astra Film Festival, e un capitol aparte vorbind de acordeon. Pe cât de șarmant pe atât de sarcastic, Martyn e cel care apare și la pian, muzician/personaj complex „cu o copilărie fericită și o adolescență de coșmar” în vestul Londrei (cum el însuși declara), folosind permanent o voce de scenă subțiată intenționat (!?) de care-ți dai seama doar în particular, eventual la interviuri. Mi s-a întâmplat să fiu fericitul martor la așa ceva în toamna lui 2011 ca ajutor/însoțitor pentru Daika Attila, ajuns pe atunci din postura de realizator de emisiuni muzicale la Radio Transilvania/Oradea, în interviul luat la cabina actorilor dintr-un Teatru central vienez imediat după reprezentația lui „Die Weberischen” de Felix Mitterer, comedie muzicală cu muzica semnată The Tiger Lilles (trupa ne impresionase anterior pe amândoi într-un show stupefiant stilul „dark cabaret” la Budapesta în cadrul Sziget (ex-„Pepsi”) „Island” Festival. Interviul respectiv a apărut în revista Sunete.
Care albume merită mintite/selectate aici ca reprezentative pentru acordeon? E simplu: TOATE, întreaga discografie aflată „in progress”, din care o să vă pun/arăt aici totuși unul, „musical”-ul cel mai nou cu un titlu parcă luat din...sau destinat filmografiei lui Alejandro Jodorowsky:
* The Tiger Lillies ‎– Corrido de la Sangre (2018)...”Stage & Screen”...pe are Martyn Jacques compune 17 dintre cele 19 piese.

* Zero Pop – All the Big Mystics (RecRec, 1988)
* Zero Pop – Glows in the Dark (RecRec, 1990) 
* Die Knödel – Verkochte Tiroler (RecRec, 1993)
* Die Knödel – Panorama (RecRec, 1995)

* The Jellyfish Kiss – Luna Hotel (RecRec, 1993)

* The Jellyfish Kiss – Lingo Lounge (Make Up, 1998)
* Les Reines Prochaines (Swiss), toate albumele.
Set de 4 atractive și originale trupe elvețiene și austriece, accesibile și totuși considerate necomerciale în „mainstream”, pentru care acordeonul mereu prezent a contat foarte mult în peisajul sonor!
- Les Reines Prochaines - Teil 1-2:
https://www.youtube.com/watch?v=pwkhePR5ZPM


* Sven-Åke Johansson (accordion, voice) – Die Harke Und Der Spaten (1998...Umlaut, 2012)
* Art Van Damme (acc) – Blue World (1970)....with Eberhard Weber
* Art Van Damme (acc) – Keep Going (1970)

.....Art Van Damme, acordeonist american clasic (1920-2010)

* Lars Hollmer (acc) – Viandra (2008)

* Guy Klucevsek (acc) – Manhattan Cascade (Composers Recordings Inc., 1991)
* Guy Klucevsek and The Bantam Orchestra ‎– Citrus, My Love (RecRec Music, 1995)
* Guy Klucevsek and The Bantam Orchestra – Stolen Memories (Tzadik, 1996) 
* Guy Klucevsek (acc) – Dancing on the Volcano (Tzadik, 2009)
* Guy Klucevsek (acc) – The Multiple Personality Reunion Tour (Innova, 2012)
* Guy Klucevsek (acc) – Teetering On The Verge Of Normalcy (Starkland, 2016)

Plecând de la poza insignifiantă a albumului din 1987 care se poate spune că ne-a inițiat în acordeonul experimental alături de „Flying Vegetables Of The Apocalypse” (1991), am completat cu câteva titluri la artiști remarcați și de MK în „Pledoarie...(1)”, în primul rând la „modern creativul” Guy Klucevsek -71 ani, nativ american, fiul unui imigrant sloven-, acordeonist împingând ca nimeni altul „sound”-ul și creația sa spre zone avangardiste și experimentale greu de imaginat în care inserează mereu printre altele, Polka sau muzică din Balcani.
 - "Three Tributes", composed and performed by accordionist, Guy Klucevsek:
https://www.youtube.com/watch?v=yRP7Khabx-g

În arealul ACT Music și ECM/ECM New Series, cel mai expus și promovat în România plecând de la magazinul reprezentant Andante și baza de fani creată în timp, am detectat în ultimii ani următoarele albume la care voi enumera în majoritatea cazurilor componența completă de muzicieni, poate vă ajută și în alte descoperiri:

* François Salque & Vincent Peirani – Tanguillo (Zig Zag Territoires, 2013)...„cello & accordion duo”
* Peirani & Parisien Duo Art – Belle Époque (ACT Music, 2014)
....Vincent Peirani: accordion & Emile Parisien: soprano sax

* Vincent Peirani (acc)  – Living Being (ACT Music, 2015)
* (V.A.) – Jazz at Berlin Philharmonic IV: Accordion Night (ACT Music, 2015)
    - Klaus Paier / accordion & Asja Valcic / cello
    - Régis Gizavo / accordion & vocals & Nguyên Lê / guitar
    - Stian Carstensen / accordion & Adam Baldych / violin
    - Vincent Peirani / accordion & Emile Parisien / soprano saxophone

* Vincent Peirani (acc) – Living Being II: Night Walker (ACT Music, 2018)
* Klaus Paier & Asja Valcic – Timeless Suite (ACT Music, 2015)
....Klaus Paier / accordion, bandoneon & Asja Valcic / cello

* Andreas Schaerer (voc & mouth perc/Swiss) – A Novel of Anomaly (ACT Music, 2018)
....with Luciano Biondini: acc, Kalle Kalima: gtr & Lucas Niggli: dr

* Diego Pinera (dr, Uruguay/Germany) – Despertando (ACT Music, 2018)
....Diego Pinera: dr, perc & steel dr, Tino Derado: p-no & acc, Omar Rodriguez Calvo: bass, Daniel Manrique-Smith: flutes, Julian Wasserfuhr: tr & flghorn

* Jean-Louis Matinier (acc) & Marco Ambrosini (harp) – Inventio (ECM, 2014)
* Frode Haltli (acc/ Norway) – Passing Images (ECM, 2007)
* Trygve Seim (sax) & Frode Haltli (acc) – Yeraz (ECM, 2008)
* Frode Haltli (acc) – Air (ECM New Series, 2016)

* Frode Haltli (acc/ Norway) – Vagabonde Blu {Hubro Music, 2014)
* Frode Haltli (acc/ Norway) – Avant Folk (Hubro, 2018)....„alternative folk, jazz, world”

* Ches Smith & These Arches – Hammered (Clean Feed, 2013)

....Ches Smith (drums), Tim Berne (alto sax), Tony Malaby (tenor sax), Mary Halvorson (guitar) & Andrea Parkins (accordion & electronics)

* Xiu Xiu – Nina (Graveface Records, 2013)....„A Nina Simone tribute album”
....Ches Smith: drums, Tim Berne & Tony Malaby: saxophones, Andrea Parkins: accordion, Mary Halvorson: guitar.

* Bester Quartet (Poland) – Krakoff -live at the National Philharmonic Hall, Warsaw- (FOR TUNE, 2013) 
....Jaroslaw Bester: acc, Jaroslaw Tyrala: vln, Oleg Dyyak: var. instrum., Mikolaj Pospieszalski: bass

* Kalle Kalima & K-18 – Buñuel de jour (TUM, 2014)
.... Kalle Kalima: electric guitar and percussion; 
.....Mikko Innanen: alto saxophone, xaphoon and whistles, hornpipe with contact mic; 
.....Veli Kujala: quarter-tone accordion; 
.....Teppo Hauta-aho: double bass, percussion.

* Jure Tori (Accordion) & Ewald Oberleitner (Double Bass) – Reflection of Memory (Odsev Spomina) (2006)

* Steve Gadd Band – 70 Strong (BFM Jazz, 2015)
....Personnel: Steve Gadd: drums; Walt Fowler: trumpet, flugelhorn; Larry Goldings: keyboards, accordion; Jimmy Johnson: bass; Michael Landau: guitars

* Luciano Biondini (accordion solo) – Senza Fine (Intakt, 2015)

* Michael Bisio (c-bass) – Accortet (Relative Pitch, 2015)
....Kirk Knuffke: cornet; Art Bailey: acc; Michael Bisio: bass; Michael Wimberly: dr

* Jöelle Léandre (c-bass), Pascal Contet (acc) – Freeway (Clean Feed, 2007)

* David Garland (p-no, gtr, voc, clart, flute, accordion) – Control Songs (Review, 1986)...."Jazz, Art Rock, Avantgarde" 

* João Barradas (acc) – Directions (Inner Circle Music, 2017)

* The Hands Free – S/T (2018)...."alternative folk, classical"
....James Moore (gtr, banjo), Caroline Shaw (vln), Nathan Koci (acc) & Eleonore Oppenheim (bass)

* Motion Trio (Poland) – Accordion Stories (Akordeonus, 2018)
* Motion Trio/Acoustic Accordions – Polonium (Warner Poland, 2013)

Asta a fost bineînțeles doar o parte din contribuția acordeonului în jazzul modern, așa încât lista rămâne deschisă poate pentru un viitor episod (3) la care aștept și contribuțiile voastre, eventual la comentarii...

Pledoarie pentru acordeon de la MK (1)

Primită recent de la MK, Germania: 

"Ceea ce mă preocupă însă cel mai mult in ultima vreme este Alec K Redfearn & The Eyesores cu "The Opposite"!

Când mă gândesc cum mă "feream" de instrumentul acordeon, mi se pare acum ridicol...după atâtea experiențe pozitive plăcute avute cu CD-uri pe care apare acest instrument. Totul a început cu genialul Guy Klucevsek "Scenes from a Mirage" (1992) care m-a lăsat cu urechile căscate.

"The Opposite" prelucrează foarte multe influențe dar pt. mine domină totuși art-rockul cu puternice accente, hai să le numesc folcloristice (est-) europene, de unde și vigoarea melodică și ritmică a pieselor. Albumul începe cu trei piese absolut minunate și antrenante care nu-ți mai ies din cap! Se pare că acordeonul este "manipulat" electronic, sună uneori ca o chitară și conduce permanent ostilitățile, alături de o percuție simplă și infecțioasă. În unele piese se aude parcă și un trombon (?) halucinant - ce diversitate sonoră bine organizată! Albumul ăsta îmi face o mare plăcere (l-am parcurs de trei ori) și mi-a deschis pofta să mai parcurg câteva albume cu acordeoane - aflate mai mult sau mai puțin întro poziție acustică dominantă.

Am citit un interviu cu Redfearn din 2005 (perioada CD-ului "The Quiet Room"), deci nu prea actual, dar a vorbit despre influențele muzicale, deci despre "basics" (de exemplu a enumerat printre alții pe Pascal Comelade, Albert Marcoeur, Pierre Bastien, muzica "gypsy" europeană, Faust, drones și improvizație) și se pare că aceste surse sunt extrem de diverse, la prima vedere chiar incompatibile.

(sursa : http://www.splendidezine.com/features/redfearn/).

M-ai făcut curios: ai cumva "The Quiet Room"?...aș putea compara cele comentate de el în interviu!

Muzica albumului m-a făcut să mai trec prin câteva albume cu acordeoane savuroase:

- în primul rând cele două Pale Nudes trimise de curând de tine "Wise To The Heat" și "Soul Come Home", ambele foarte faine (am cunoscut înainte numai CD-ul The (EC) Nudes - "Vanishing Point", și ăsta de fapt un album deosebit). Se pare că Amy Denio cam domina formațiile pe unde se perinda prin voce, instrumente și compoziție!

- apoi Bratko Bibič din Begnagrad și Nimal cu "Dis Tanz" , dar și cu ceilalti "granzi" ai acestui instrument din trupa Accordion Tribe (Lars Hollmer / Guy Klucevsek / Maria Kalaniemi / Otto Lechner).

- din lista asta nu are voie să lipsească incomparabilul finlandez Kimmo Pohjonen. Albumele pe care le cunosc sunt "Quiver" (trupa KTU cu membrii din King Crimson Pat Mastelotto si Trey Gunn, plus Samuli Kosminen), "Sensitive Skin" și duoul cu Eric Echampard "Uumen" , toate faine dar preferatul meu este ultimul din enumerarea de mai sus pentru tensiunea subtilă cladită cu multă răbdare și dramă.

- Lars Hollmer cu "XII Sibirska Cyklar & Vill Du Hora Mer" cu un folclor scandinav ușurel, pe alocuri chiar hazliu, dar interpretat virtuos.

- pe unele albume Henry Threadgill (& Very Very Circus pe "Carry The Day", respectiv cu Make A Move pe "Where's Your Cup") apare un acordeonist minunat integrat în universul Threadgill, pe nume Tony Cedras, stilul nu-i ușor de clasificat deoarece compozițiile lui Threadgill nu se pot integra în vreun subgen clar de jazz cunoscut, dar sound-ul acordeonului plutește peste acest conglomerat muzical, poate undeva prin zona free/improv, ca un element coagulator, minunat de urmărit! (ambele CD-uri sunt incredibil de consistente!)

- interpreți din team-ul ECM: Dino Saluzzi ("Kultrum" și "Cité de la Musique") dar și Gianni Coscia din minunatul album "In cerca di cibo" în duo cu Gianluigi Trovesi.

- mai avem din muzica clasică pe Stefan Hussong: "Plays John Cage" și Teodoro Anzelotti: "Erik Satie", ambele foarte interesante dar dificil de ascultat, cu multa răbdare și concentrare...

- dintro zonă asemănătoare vine și CD-ul "Deep Listening" cu Pauline Oliveros, Stuart Dempster & Panaiotis în care un container-cisternă ("water tank") cu un ecou extrem, joacă un rol sonic important.

- Astor Piazolla cu minunatele albume "The Rough Dancer and the Cyclical Night (Tango Appasionado)" și "La Camorra: The Solitude Of Passionate Provocation", vorbim de fapt de instrumentul înrudit bandoneon. De remarcat aici și Pablo Ziegler la pian ca și Fernando Suarez Paz la vioară.

- din sudul SUA îl amintesc pe Esteban "Steve" Jordan, poreclit "the Jimi Hendrix of the accordion" (genul "tex/mex"), cu albumul "The Return Of El Parche".

....Pe Alec Redfearn "A Quiet Room" se pare că este o abordare diferită față de CD-ul "The Opposite", am impresia că se experimentează mai mult cu "noise" și percuția este mai dominantă, în piesa "Punjabi/Watery Grave" apar chiar elemente din percuția indiană!

Am mai cotobăit prin colecție și mi-am dat seama că am omis muzicieni importanți care folosesc acordeonul ca prim instrument sau secundar. Andrea Parkins, instrumentistă minunată în colaborări cu Nels Cline („Ash And Tabula” sau „Downpour”, dar și „Destroy All Nels Cline”), sau cu Ellery Eskelin Trio (cu Jim Black) pe "One Great Day...", din păcate singurul CD pe care îl cunosc în constelația asta, dar aici cu multă originalitate pe traiectorii avantgardistice folosind și samplerul, pe alocuri parcă și keyboards cu toate că pe booklet
nu sunt menționate.”

(aici MK mi-a amintit-o și pe Carla Kihlstedt bănuind-o că folosește și acordeonul pe unele albume și pe mine că aș cunoaște-o mai bine (vezi și episodul 2), concluzionând cele 2 depeșe:

"Să nu-i uităm nici pe muzicienii din sudul Statelor Unite (mai bine zis din Louisiana) care poartă mai departe influențe francofone în muzica lor, mă refer aici la stilurile "cajun" și "zydeco".

 Mulțumesc MK, replica mea urmează în episodul 2.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

„micul Mare” Aaron Parks și alte „Schimbări în aerul” jazzului de toamnă

Pe primii 2 artiști inițial programați în postare și aflați în actualitate din motive cumva „opozite” (cum e și noul titlul al primului dintre ei), îi punem deoparte pentru postările următoare: Alec K. Redfearn (and The Eyesores) = declanșatorul ideii a ceea ce înseamnă acordeonul în jazz, respectiv C.W. Vrtacek (numele real Charles O'Meara), chitarist care ne-a părăsit recent la 65 ani și pe care-l voi studia/recomanda pentru aparițiile solo, respectiv cu trupele Forever Einstein și Biota.
Ne rămân pentru setul de acum următoarele albume meritând cel puțin a fi semnalate, mai puține ca de obicei, grupate după instrumentul dominant...până vom ajunge la ceva nou cu un grup interesant „necunoscut și mortal” semnalat pe-aici pentru albumul anterior, la deja consacrații „free improvisers”-și scandinavi The Thing, plus în final ceva cu artista americancă experimentală de culoare Moor Mother anunțată la festivalul olandez „Le Guess Who?” în ediția 2018 care urmează peste puțin timp, între 8-11 nov. O notă în plus pentru albumul foarte inspirat din titlul postării și pentru alte câteva preferate scrise cu majuscule.

* Aaron Parks (p-no) – Little Big (Ropeadope Select, 2018)
Albumul considerat „vizionar” Invisible Cinema (Blue Note, 2008) este continuat cu brio acum după 10 ani de 4-tetul numit tot așa, „Mic Mare” condus de pianistul din Kurt Rosenwinkel’s New Quartet. Greg Tuohey (gtr) vine tot de-acolo cu lecția bine învățată de la boss-ul lor comun, printre alte atuuri alături de inspirația componistică a liderului fiind și durata generoasă de aproape 80 de minute a albumului (!)

- "Siren" - Aaron Parks "Little Big":
https://www.youtube.com/watch?v=ZJ-VoyacvAE

* Keith Jarrett – La Fenice -2 CD live- (rec. 2006, rel. ECM, 2018)

* James Francies (p-no, keybs) – Flight (Blue Note, 2018)

* Now Vs Now (Jason Lindner: synth & p-no) – The Buffering Cocoon -2 X LP/CD- {Jazzland Recordings, 2018}

* Javier Colina & Chano Domínguez (bass & p-no/Spain) – Chano & Colina -live- (Sunnyside, 2018)

* Esperanza Spalding (voc, bass) – 12 Little Spells (Concord, 2018)
Cine și-a permis cu invitați cu tot o sesiune improvizată componistico-interpretativă neîntreruptă de 77 ore transmisă „livestream”, pigmentată dacă bine mi-amintesc și cu schițe grafice făcute ad-hoc, își putea propune lejer și un album cu 12 piese inspirate de...și corespunzând tot atâtor părți ale corpului uman. Muzica se îndepărtează însă de jazz intrând mai degrabă în arealul cantautorilor de genul unor Joni Mitchell, Björk sau Prince, cum au detectat criticii atenți. Nu e tocmai rău, dar putem s-o mai încadrăm la jazz? Sigur că pare ciudat pe de altă parte că n-am scris nimic la evidențiatul album Now Vs Now mult influențat de producătorul și tehnicianul ambientalist Steve Wall, în timp ce m-am ocupat de unul din categoria opusă...dar asta doar pt. că The Buffering Cocoon este conform așteptărilor la ce ne-a arătat în ultimii ani Jason Lindner, în timp ce cele 12 mici vrăji ale flamboaiantei Esperanza nu prea și merita să vedem și de ce...

 - NOW VS NOW "GLIMMER":
https://www.youtube.com/watch?v=YnTn59HHCjA

* Thomas Johansson (tr, flgh) – Home Alone (Tammtz Records, 2018)

* Ambrose Akinmusire (tr, voc) – Origami Harvest (Blue Note, 2018)

* Cuong Vu (tr) 4Tet – Change in the Air (RareNoise, 2018)
Cel puțin această fracțiune trompetistică se dedică memoriei lui Roy Hargrove, tromptist major dispărut prematur la doar 49 ani (în secundar trebuie totuși precizat că muzicianul se afla de circa 10 ani într-un prelungit con de umbră și penurie discografică în postura de lider...)

 - Cuong Vu 4-TET "Far from Here":
https://www.youtube.com/watch?v=dNdRnTy0Umg

* Butcher Brown – Camden Session (Gearbox Records, 2018)
Noul opus al quintetului american condus de DJ Harrison: keys & Marcus Tenney: trumpet, este plasat „...between instrumental Hip-Hop vibes and any Headhunters-era Herbie Hancock creation”...sau ca să descriu mai simplu, un melanj de funk și jazz.

* (Ruban Nielson’s) Unknown Mortal Orchestra  (New Zealand/USA) - IC-01 Hanoi (Jagjaguwar, 2018)....a fost lansat exact de Halloween ca o continuare mai scurtă și mai orientată spre un „fusion” ambiental de jazz decât anteriorul album foarte eclectic al trupei saxofonistului de 38 ani, Sex & Food (Jagjaguwar, 2018), semnalat aici la timpul său și considerat un mix de „funk, indie-pop, psychedelic rock à la Prince & Frank Zappa”.
 - Unknown Mortal Orchestra - Hanoi 6 (Official Audio):
https://www.youtube.com/watch?v=JDsmgYRh6nA

* The Thing – Again -LP- (Trost, 2018)
- Mats Gustafsson: soprano saxophone, tenor saxophones; Ingebrigt Håker Flaten: acoustic bass, electric bass; Paal Nilssen-Love: drums, percussion...with Joe McPhee: pocket trumpet (02)
Album conform așteptărilor, cu aceleași balansuri „quiet/loud” și invers care i-au făcut pe cei 3, ignorând tradițiile, definibili în termenii „free jazz/garage rock” sau „jazz/punk”...mai puțin așteptat fiind poate invitatul-surpriză care de data asta cântă în piesa centrală la același instrument ca odinioară regretatul Don Cherry pe originalul temei „Decision In Paradise” din 1984.

                                          IC-01 Hanoi

* Moor Mother (Camae Ayewa) – The Motionless Present (The Vinyl Factory, 2017)
* Moor Mother (Camae Ayewa) –  Fetish Bones (Don Giovanni, 2016)

* Moor Mother Goddess (Camae Ayewa) – Moor Mother Goddess -cassette- (Vague Audio Tapes, 2015)

"Hardcore poetry," "power electronics," "slaveship punk," și "protest music” sunt termenii Wikipediei descriind ce colaj produce cu patos această artistă interesantă din Philadelphia ale căror 3 titluri scurte dar dense, însumate ca durată totală, abia ating 1 oră și jumătate...așa încât la festivalul Le Guess Who?/Utrecht din acest weekend artista-poetă mă gândesc că va putea cita și expune cam (din) întreaga ei operă...

 - MOOR MOTHER @ Jazzhouse, Copenhagen (6th of April, 2017)
https://www.youtube.com/watch?v=Uwnr18Az09k