Aveam de ceva vreme în intenție să dezvolt aici pe blog subiecte recente, precum despre noul album al suedezilor Mats & Morgan (Band): ”Schack Tati” (Cuneiform, 2014) -implicit cu un mini-story binemeritat de acest cuplu influențat de geniul lui Frank Zappa încă din 1984 când impresionau încă foarte tineri ca elevi de liceu întrun Zappa cover band...și căruia i-am mai ascultat cu această ocazie încă vreo 4 albume mai vechi care-mi lipseau din catalog. Acesta nou, primul cu material original din 2005 încoace, plecând de la titlu -”Șah (la) Tati”-, de la coperți până la muzică, aduce un tribut muzical umorului filmelor regizorului și comicului clasic francez Jacques Tati, la pachet cu al său personaj principal Monsieur Hulot. E și un joc de cuvinte în titlu și pe pozele de pe coperți, care au de-a face și cu englezescul ”shack” (”colibă / baracă”).
Orb din naștere claviaturistul Mats Öberg compensează prin simțul său supertactil când controlează și dezvoltă straturile de sunete, uneori atacând clapele cu o incisivitate Keith Emerson-iană tipică anilor de glorie E.L & P, în timp ce bateristul percuționist Morgan Ägren -numit de o revistă franceză ”Ingmar Bergman al tobelor”- adaugă ritmuri subtile și complexe, naturale sau programate, întrun melanj convingător de jazz, rock, world music, ambient, electronica, dance music...”coliziune de Hatfield & The North cu Depeche Mode și Cabaret Voltaire” cum scria un cronicar, fără ca cei doi & companionii (incluzându-l pe Simon Steensland, el însuși valoros ca și clăpar și inginer de sunet) să-și uite nici un moment mentorul și modelul, pe un album pe care ni l-am fi putut ușor imagina creat de Frank Zappa, dacă acesta mai trăia...un fel de ”Jazz from Hell” (1986) împănat cu falsetto-uri vocale și actualizat.
Preferatele mele, greu de ales de pe un album atât de închegat, ar fi totuși:
03. The Swedes;
04. Mr Piccand;
07. Tati Bake;
11. Russian Tourists Not In Line
Mai multe detalii, aici:
http://theprogressiveaspect.net/blog/2014/07/19/matsmorgan-schack-tati/
Puteți asculta albumul în întregime, aici:
Am completat între timp și la fațetele pe care nu le știam ale elvețianului Stefan Haslebacher (care apare simplu numit ”Sha” în Ronin-ul pianistului Nik Bartsch), un saxofonist la fel de...modular și deloc mai puțin interesant decât șeful său pe Sha's Feckel: ”Greatest Hits” (Ronin Rhythm Records, 2002)...dar mânuind mai recent cu aceeași dibăcie și clarinetul bas, principalul instrument atunci când conduce formula sa Sha's Banryu -pe albumul ”Chessboxing, Volume One” (Ronin Rhythm Records, 2008).
Ce scenă nouă și generoasă a jazzului găsim azi în Elveția, plină de muzicieni tineri și inovativi!...De Lucien Dubuis - avându-l parcă în ADN și pe John Coltrane și pe Beasty Boys (!), după cum scrie pe site-ul trioului său - m-am ocupat separat, l-aș aminti aici și pe pianistul Colin Vallon, ”mâna dreaptă” a frumoasei și talentatei vocaliste de origine albaneză Elina Duni dar cu realizări notabile și separat când conduce propriul său trio.
Îmi pusesem deasemeni în plan să dezvolt subiectul Arco Iris (”Curcubeu” în spaniolă), grupul argentinian considerat drept cel mai important ambasador al rockului nu doar din țara lui Messi ci și în arealul hispanic în general, cu o carieră epopeică începută la finele anilor '60. L-am descoperit recent plecând de la un nou album al fostului lor chitarist -el însuși un important promotor de ”Rock En Español”:
Gustavo Santaolalla: ”Camino” (2014)...un material nou-nouț pe cât de interesant azi, pe atât de contrastant față de realizările de odinioară ale ”Curcubeului” în care Gustavo s-a lansat și în care a fost pionul principal până la un moment dat.
Ar fi fost o carieră diferită a trupei, cu siguranță cu mai puține sincope dacă ”muza spirituală” a formulei inițiale, frumoasa blondină având origini ucrainiene și practicantă yoga Danais (”Dana”) Wynnycka (ulterior după 1981 devenită Tokatlián, prin căsătoria cu liderul saxofonist cu origini egiptene, Ara) n-ar fi impus și restului masculin al grupului -toți având atunci în jur de 25 ani- o viață ascetică plină de restricții și abstinențe, inclusiv de ordin sexual...Cine poate ști însă dacă în alte circumstanțe s-ar fi atins același nivel din punct de vedere estetico-muzical?...Pentru că anii '70 au fost nu doar cei mai prolifici ci și cei mai plini de inspirație și reușite în crescendo, între care albumul ”Sudamérica o el Regreso à la Aurora” (1972) -2 LP- considerat ”prima operă-rock în limba spaniolă” sau cosmogonicul ”Agitor Lucens V” din 1974, ultimul cu Santaolalla ca ”frontman” și inspirat -ca să nu zic ”bântuit”- de presupusele contacte între civilizațiile pre-columbiene și vizitatori extratereștrii. Atracția și fascinația regretatei Dana/Danais -care ”la femme, toujour la femme”, cum spun francezii, ne-a părăsit în 2003- s-a manifestat mai ales asupra chitaristului Gustavo și acesta pare să fi fost motorul creativ, focul lăuntric care a condus spre lucrările definitorii ale grupului până la dezertările din 1975: un ”fusion” original de rock progresiv, jazz și folclor sud-american, continuat întro tentă stilistică orientată spre ”new age” ulterior după 1980 când trupa s-a stabilit în Statele Unite.
Atenție că sub acest nume găsiți și alte trupe/clipuri pe YouTube, eu m-am referit la acesta, aici întrun documentar cu explicații ale lui Ara Tokatlián și cu exemplificări ”live”:
Am găsit pe acest site:
http://www.psychemusic.org/spiritualjazz.html
...două titluri de proiecte complementare care îi implică pe foști membrii Arco Iris:
Ara Tokatlián, Enrique ("Mono") Villegas y Guillermo Bordarampé: ”Inspiración” (Leader Music, 1975)
+ Ara Tokatlián & Milcho Leviev: ”In Memoriam” (US 1987, re. 2009)..."post-Arco Iris jazz side-project".
...dar despre acest filon foarte interesant și profund al jazzului spiritual odinioară inițiat pe la începutul anilor '60 de John Coltrane, Pharoah Sanders, Sun Ra sau Albert Ayler, merită să mă ocup întro postare separată, cu-atât mai mult cu cât în acest trend actualizat exemplificat pe site cu circa 25 de albume e inclusă și casa de discuri britanică numită Futuristica Music, de exemplu cu ambientalul:
Rise (aka Evan Jones/UK): ”Messages” [Futuristica Music, 2011]
http://groovement.co.uk/2011/03/preview-rise-messages/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu