Sinouj, Masala, Ibrahim Electric...de 3 X "World Jazz"

...Ar fi însă prea simplistă încadrarea celor 3 trupe/albume în doar termenii "World Jazz": dacă tot nu se mai poate inventa muzical astăzi aproape nimic, soluția creativă la artiștii noi apăruți și tot mai tineri este -în spiritul globalizării și după acumularea angro a câtor mai multe stiluri și curente- căutarea unor ingenioase și eventual cât mai surprinzătoare și aventuroase combinări ale acestora.

* Sinouj (Spain/ Tunisia/ Nigeria/ Italy/ etc): "La Fiche" (Prabro, 2014)..."magreb funk-jazz, majazz"

     ”La Fiche”, a 5-a și totodată piesa-titlu a noului album e compusă, ca majoritatea celorlalte, de Pablo, singurul membru spaniol get-beget, liderul și fondatorul ”de facto” al grupului ”afromediteranean” rezident la Madrid. Piesa e interpretată de Alana Sinkëy (vocals), Pablo Hernández (alto sax), Larbi Sassi (violin), Sergio Salvi (keyboards & electronics), Javier Geras (bass), Akin Onasanya (drums) & Niraj Singh (tabla). Comparând aceasta cu componența piesei videoclipului de la finalul postării, realizăm cât de versatil și suplu e acest grup, nu doar stilistic ci în general. Totuși am găsit relativ puține recenzii de limbă engleză.
”Valențe de jazz multicultural. Impredictibil...” cred că înseamnă în limba spaniolă subtitlul ”Valiente Jazz multicultural. Imprescindible...” din prezentarea de pe site-ul:
”http://www.mmusic.es/2014/05/sinouj-la-fiche-2014-valiente-jazz.html”
...acolo unde ”Jazz Fusion /Jazz Magreb Mediterráneo /Jazz Funk” este încadrarea stilistică mai nuanțată. Întrun scurt anunț dinaintea lansării lui ”La Fiche”, Pablo Hernández, impulsionat de onoranta plasare a precedentului album ”Were” din 2012 printre ”cele mai bune” din jazzul spaniol ale acelui an, expanda colaborările trupei pe aproape toate continentele, invitând muzicieni și din India, Guineea Bissau, Cuba și Argentina, incluzându-l pe Jorge Pardo, inovator flamenco și laureat european în 2013. Acesta revine după ”Were” pe ritm de dub acum în piesa 02. ”Ouahdub”, ca și flautistul spaniol Javier Paxariño din finalul ”Flashback”.

Combinația poate unică la Sinoui este alto saxofonul cu vioara orientală pe o secție ritmică africană, schelet constant bine susținut și de claviaturi la acest mixaj multicolorat de jazz, funk, dub, ritmuri și moduri arabe, muzică africană din zona magrebiană (nordul Africii populat odinioară de mauri). Un aliaj ținut totuși departe de ideea de etnic tradițional și arhaic datorită improvizațiilor ”jazzy” și amprentei moderne adusă de ”electronics”-urile tipice ”nu-jazz”-ului. Toate piesele sunt originale, exceptând (07), un cover surprinzător după Radiohead.
 Tracklist:
01 - Indica                    [07:20]
02 - Ouahdub                [11:01]
03 - Tunisian Winter     [07:06]
04 - Onze                     [05:03]
05 - La Fiche                [10:19]
06 - Lavapies               [11:04]
07 - The National Anthem  [06:07]
08 - Flashback              [07:42]

Pablo Hernández Ramos (alto sax)
Larbi Sassi (violin & vocals on 2)
Sergio Salvi (keyboards & electronics)
Javier Geras (bass & double bass)
Akin Onasanya (drums)
Special guests:
Alana Sinkëy (vocals on 5 & 7)
Niraj Singh (tabla & kanjira on 1,4 & 8)
Jorge Pardo (flute on 2)
Ariel Bringuez (tenor sax on 5)
Emilse Barlatay (flute on 1& 7)
Javier Paxariño (flute & piccolo on 8)
All music composed by Pablo Hernández Ramos except 7 by Thom Yorke & Radiohead
Lyrics on 5 by Alana Sinkëy
Lyrics on 2, traditional Arabic poem

* Masala (Belgium): "March of the Masalians" (Class & Jazz, 2015)..."World, Fusion"

La acești belgieni, axa instrumentală de bază e cuplul vioară-pian, cei doi muzicieni care le mânuiesc fiind colegi și în trupa Someone Els (*). I-am găsit cu greu printre numeroasele nume/trupe ”Masala”: una mai veche italiană, un trio (Boliwar Miranda, Maurizio Dami și Ettore Bonafè) cu ”backrounds”-uri diferite (”Indian classical music, electronic music and jazz”), grup foarte activ prin anii 1998-2000 la casa de discuri a lui Maurizio Dami (aka ”Alexander Robotnick”), Hot Elephant Music. Sunt însă câteva Masala și actuale: ”Masala (Band)”, grup sud african actual cu corpolenta Fancy Galada (”lead vocalist & dancer”) și frații Blundell, respectiv un grup indian numit identic în stilul ”chakras music”, în componență și cu flautistul german Lenny Mac Dowell (aka Friedemann M. Leinert).

Interesante și acestea în sine cât am verificat fugitiv, însă nu chiar ca belgienii noștri care știu să creeze un mic univers prin muzica lor, ideea importantă fiind de ”a aduce un zâmbet pe fețele auditorilor” -cum ei înșiși declarau. Arsenalul folosit ține mult și de vizual: coperta la album, titluri la piese, ”comics”-uri S.F. desenate la postere și afișe, costume, show...și chiar ideea-poreclă de ”masalieni”.

Componența e și ea foarte flexibilă, cu schimbări de la piesă la piesă...ca și pendulările  stilistice, dese și surprinzătoare pe tot parcursul ”marșului masalienilor” chiar la una și aceeași melodie. Dacă de exemplu piesa "Pat" s-ar fi numit "Trlok (Gurtu)" sau "Zakir (Hussain)” nu ne-am fi mirat, având în vedere percuțiile și vocalizele indiene de la debut și final....însă e vorba acolo cu siguranță de ”Pat” Metheny , având în vedere că, la întrebarea ”ce unic album ar lua cu el pe o insulă pustie?”, pianistul Raph Van Goubergen a răspuns: Pat Metheny Group: ”Offramp”, întrun scurt chestionar, aici: 

(https://fandalism.com/raphvangoubergen)

"Shades of Shadows" aduce un fler medieval, ”Fall” cu swing-ul ei îl amintește pe Stephan Grapelli, balada sentimentală ”For the Creatures of the Sea” vine cu pescărușii și dorul de iubită, mare și nisip. 

Iată-i pe toți cei 4 masalieni artizani ai ”marșului” și fiecare responsabil cu câte un ”sector” distractiv bine precizat la instrumentație și cu siguranță reliefat și în aparițiile ”live”:
Raph Van Goubergen (*)- piano/vocals/funny faces
Piet Haven - bass/vocals/funny sounds
Andries Baele (*)- violin/flute/vocals/funny moves
Pieter Dedoncker - drums/percussion/funny vocals

* Ibrahim Electric: "Rumours from Outer Space" (Ilk Music, 2014)
Trioul danez mixează pe acest album scos la 10 ani de la debut jazz, rock & roll, funk, afro-beat, surf , etc...cu umor și spontaneitate, imaginând și un întreg univers de ”zvonuri cosmice” S.F. în titluri ca ”Space Invaders”, ”The Afribians Are Coming”, ”Moondogs On The Run”, ”Tales from Xhinus”.
Ceea ce rămâne o marcă, un brand original -dacă nu chiar unic- la ”Ibrahimul electric” este contrastul nord-sud dintre originea 100% scandinavă a trioului și arealul stilistic și imagistic dominant african și tributar în primul rând unui pionier al funk-ului și afrobit-ului cum a fost Fela Kuti. 
Arsenalul vizual este complex cum am văzut și la belgienii Masala și individualizează acest album (vezi imaginile mai jos), stilistic muzica eclectică creată și interpretată ca întro joacă împrumutând câte ceva și din soul jazz-ul american, hard rock, sunet psihedelic din anii '60, ritmuri balcanice...Fanii lui John Medeski, Martin & Wood, de exemplu -și a orgii Hammond în general- nu ar trebui să rămână indiferenți la un astfel de trio și album.
Componența:
    Jeppe Tuxen: Hammond B-3
    Niclas Knudsen: guitar
    Stefan Pasborg: drums

Recomandări:
* Ibrahim Electric: ”Royal Air Maroc” (2010) cu piese frumoase ca ”Iskender Kebab”, ”Beatman” și ”Funny Games”.
* Ibrahim Electric: ”Ibrahim Electric Meets Ray Anderson” & ”Again”...albume care l-au făcut pe Ian Patterson de la All About Jazz să-i numească ”una dintre cele mai interesante și evazive trupe din Danemarca”. 
* Sinouj (feat. Javier Paxariño & Jorge Pardo): ”Were” (Casa Arabe, 2012)





Pablo Hernández Ramos (alto sax) Larbi Sassi (violin) Emilse Barlatay (flute) Sergio Salvi (keyboards) Javier Geras (bass) Akin Onasanya (drums) Niraj Singh (tabla).
Opening track of Sinouj's new album "La Fiche":