Despre remarcatele lunii martie: ”Entitatea țesută”, ”Darkwave”, ”Vocea poporului”, ”Legendarele puncte roz”, etc

* Woven Entity: ”Woven Entity” (Babel Label/London, 2014)...Quartet britanic original format în 2010 din Lascelle Gordon (percussion & electronics), Patrick Dawes (percussion), Paul May (drums) și Peter Marsh (bass), ajutați de 3 invitați pe noul set improvizat de ”spiritual afro jazz, dub, post punk, lo-fi electronics & ethno/world”...un mix excentric percusiv cu rădăcinile la inovatorii pionieri americani din branșa A.A.C.M.(Association for the Advancement of Creative Musicians), respectiv The Art Ensemble of Chicago și Sun Ra (Arkestra)...sau în krautrock-ul germanilor Can.

* DRKWAV (abreviere de la “Darkwave”): ”The Purge” (Royal Potato Family, 2015)...Experții ne asigură cu argumente solide că e vorba aici în muzica noului trio Skerik, John Medeski & Adam Deitch cu saxofon, orgă Hammond B3 și tobe & percuții de un stil ”dark ambiental cinematic”, și ”psychedelic trance” potrivit unui eventual viitor thriller S.F....Altceva așadar decât ce știam de la trupele de unde proveneau principalii componenți: Garage a Trois (grupul saxofonistului Sherik) și respectiv din trioul, Medeski, Martin & Wood (ocazional cuartet când li se alătură și chitaristul John Scofield).

* Vox Populi!: ”Imaginary Myscitisms & Alternative Watermelons” -2 CD + 1 EP Compilation- (2015)...
V.P. a fost un foarte interesant grup francez al anilor 80 fondat de Axel Kyrou (synth, organ, flaut) și despre care se spune că, atingând stilurile ”cold wave” și minimalism și-au ceat o nișă singulară fiind la originea etichetei ”etno-industrial”, nu doar pentru Franța. Combinația lui Axel cu basistul chitarist Francis Man și cu perechea frate-soră iraniană Mitra (vocal în limba persană) și Arash (percuții, zither) a fost nucleul creativ de bază care a ”împins” -componistic și interpretativ- muzica eliberată de orice constrângeri și fără reguli prestabilite sau presiune spre experimente stranii înglobând și electronică, muzică concretă, funk și rock experimental, cu spiritualitate, halo meditativ, fluență și armonie suspecte pentru o combinație de instrumente din familii atât de opozite, respectiv acustice (voce, percuție) și electronice (synthesizers, rhythm box, loops). Peste 2 ore de înregistrări disparate efectuate în propriul studio al trupei din Paris în intervalul 1983-1988, majoritatea ”first take” (din prima încercare), unele reluate și unele acum lansate în premieră. Se pot face analogii de stil și ”sound” la ”Vocea Poporului” cu muzica numită ”arhaică a viitorului” a trupei Zoviet France (cu variantele de scriere Soviet France sau :Zoviet-France).

* Edward Ka-Spel: ”The Victoria Dimension” (2015)...frontman-ul prolific al olandezilor Legendary Pink Dots vine la aproape 25 ani distanță cu o replică, cel puțin la tivel de titlu, la ”clasicul” album al trupei, ”The Maria Dimension” din 1991. Fără nimic alterat, nici măcar în ceea ce privește vocea sa, neschimbată (!)...ba chiar cu parcă un mai mare curaj spre zone sonice experimentale, mai ales spre finalul albumului...care include întruna dintre variantele suport în care a fost lansat și în buna tradiție a familiei LPD, o consistentă piesă-bonus de peste 16 minute ”A Victorian Odyssey”, preferata mea. E recomandabil de ascultat și pe cât posibil de asimilat în pereche cele 2 albume cu nume feminine, fie doar și pentru comparația...”dimensiunilor”.

După ”Victoria...” dorul de ”sound”-ul olandezilor conduși de englezul expatriat Edward, cu trupa sau fără, m-a determinat s-o reiau bineînțeles și pe ”Maria” (în versiunea mai scurtă, fără bonusuri)...și să mai recuperez și dintre albumele solo anterioare acestuia nou, așa încât vi le mai recomand și vouă pe la fel de cosmogonic/experimental/atmosfericele: 
Edward Ka-Spel: ”Ghost Logik” -2 CD- (2012)
Edward Ka-Spel: ”Ghost Logik” 2 (2014)
Edward Ka-Spel & Philippe Petit: ”Are You Receiving Us, Planet Earth?!” (2014)

* Morten Schantz Unicorn ar fi noul proiect al pianistului danez. Cum însă n-am dat de album și nu-l cunoșteam dinainte pe autor, am căutat și ”baleiat” peste realizări anterioare, 2 albume cu o trupă și 2 sub nume propriu. Deloc de neglijat ca o prima concluzie la sumara expunere, fiind vorba un pianist danez tânăr și talentat. Promit să revin fie că va fi cu sau fără noul Unicorn...dar până atunci iată titluri relevante din care puteți alege:

JazzKamikaze: ”Supersonic Revolutions” (Hitman Jazz, 2010)
JazzKamikaze: ”Mission 1” (Stunt, 2006)
Morten Schantz Trio: ”Conveyance” (Daywood Drive, 2011)
Morten Schantz: ”Segment” (2004)...albumul de debut.

Stagnând sau în regres, cel puțin la prima audiție, mi s-au părut următoarele...cu siguranță regres în cazul Portico -fost Portico Quartet- pe care nou album am avut răbdarea să-l reiau: mulți invitați, prea multe voci acolo, dar prea puțin...Portico:

Zu - Cortar Todo (2015)
Portico – Living Fields (2015)
Damo Suzuki & Mugstar - Start From Zero (2014)
Godspeed You! Black Emperor - Asunder, Sweet and Other Distress (2015)

Polar Bear și Samo Šalamon Bassless Trio

* ”Ursul polar” atacă din nou...”la fel ca tine”
Verdict din start: foarte bun, peste așteptări noul album Polar Bear: "Same As You" (Leaf, 2015), al 6-lea al britanicilor conduși de același baterist cu coafura exotică Seb(astien) Rochford, muzician pe care l-am remarcat pentru prestația sa din Andy Sheppard Trio la Gărâna Jazz Festival, ediția 2014. Un album ”light”, proaspăt, energetic și cu un fler optimist, atât tematic cât și sonic, deschis de emoționalul intro despre optimismul vieții vorbit de Asar Mikael, proprietarul institutului cultural jamaican ”The Light Shop” din Tottenham -un loc în trecutul apropiat, foarte drag lui Seb- dar muzical păstrând acea doză suficientă de experimental inclusă în ”marca Polar Bear”.
Materialul -conceput inițial ca o singură piesă lungă gen suită- a fost înregistrat timp de 6 săptămâni și mixat chiar de Seb undeva în deșertul californian Mojave cu aportul producătorului local Ken Barrientos, cu mai puține ”electronics” acum folosite de chitaristul Leafcutter John, dar cu o spațialitate sporită față de anteriorul ”Each And Every One” de anul trecut (care a fost al 2-lea album al trupei nominalizat pentru Mercury Prize)...Inspirată -această spațialitate- și de împrejurimile locului și de liniile dub de bas ale lui Tom Herbert (”We Feel The Echoes”), plus de solourile lungi improvizate la saxofoane susținute de Pete Wareham și Mark Lockheart. Fără a afecta melodicitatea și fluența, ”sound”-ul e mai percusiv, influența etno afro-caraibeană mai pregnantă, inclusiv prin inserturile de voci ”tribale” ale liderului făcând cuplu cu invitata Hannah Darling (mai ales în tema ”Don't Let the Feeling Go”). La cea mai lungă piesă ”Unrelenting Unconditional” de aproape 20 minute participă și saxofonistul Shabaka Hutchings, vechi colaborator la ”Ursul Polar” venit de la trupele Sons Of Kemet și Melt Yourself Down. Au fost câteva momente în care muzica aceasta actuală definitorie pentru noul avant-jazz britanic, incluzând finalul-incantație de tip mantra, m-au dus cu gândul la proaspăt rememoratul -datorită dispariției lui Daevid Allen- album ”Shamal” din 1975, preferatul meu de la trupa Gong (mai ales la momente din ”Chandra” și din tema-titlu ”Shamal”). Ambele albume la 40 ani distanță unul de altul, sunt atractive și accesibile -a nu se înțelege însă cumva că ”facile”- precum titlul acestui nou ”Same As You”, o trimitere prin mesajul contrastant și la elegiaca ”Life That Ends Too Soon” de pe cel de-al 2-lea album al trupei, ”Held On The Tips Of Fingers” din 2005.

Încerc să identific ”piața” adresanților acestui nou și ”verde” album, trecând peste faptul că în România liderul este pe nedrept încă foarte puțin cunoscut (la ”comments”-rile videoclipului la piesa-titlu de la final, găsiți scurte opinii și caracterizări din presă și lista lungă a colaborărilor chitaristului): 
* Samo Šalamon Bassless Trio (feat. Paul McCandless & Roberto Dani): ”Little River” -2 LP/CD- (Samo Records, 2015)...T=78 min 41 sec.: 
1) fanii respectivului chitarist sloven, fost elev a lui John Scofield și cu 18 albume scoase până acum sub nume propriu începând din 2002.
2) fanii Oregon, The Winter Consort și Paul McCandless solo, veteranul clarinetist fiind un ”brand” în sine care aureolează orice ”line-up”.
3) fanii producțiilor total independente (vezi numele casei de discuri), albume unde inovația și originalitatea au șanse mai mari.
4) fanii jazzului modern creativ contemporan în general, pus în valoare aici de o formulă fără bas, cu chitară electrică/instrum. de suflat (s-sax, oboi & b-clarinet)/ tobe & percuții.
5) albumul de aproape 80 minute e apriori o atracție pentru doritorii de materiale lungi, pretabile și pentru formatul CD și pentru analogicul 2 LPs.

Criticul Dan Bilawsky pe ”www.allaboutjazz.com” detectează și asemănări și deosebiri față de alte formule de trio fără bas, enumerând în melanj sunete, culori și texturi diferite ale muzicii și evidențiind încrederea, sensibilitatea, confidența și răbdarea ca principalele merite dovedite de muzicieni în ”interplay” (”http://www.allaboutjazz.com/little-river-samo-salamon-sazas-review-by-dan-bilawsky.php”).
Chitaristul e cel puțin la a 2-a formulă de acest tip, după autoprodusul:
Samo Šalamon Bassless Trios: ”Duality” (Samo Records, 2011)
...și urmând albumului de anul trecut, deloc neglijabil:
Samo Šalamon & The Slovene Philharmonic String Chamber Orchestra - ”Free Strings: Orchestrology” (2014)

http://thejazzbreakfast.com/2015/01/29/samo-salamon-bassless-trio-little-river/

De la Hubro Records: Skydive Trio & Monkey Plot

* Skydive Trio (Thomas T. Dahl, Mats Eilertsen, Olavi Louhivuori): ”Sun Moee” (Hubro, 2015)
* Monkey Plot: ”Angående Omstendigheter Som Ikke Lar Seg Nedtegne” (Hubro, 2015)

                      

E doar aparent surprinzător că aceste 2 triouri norvegiene chitaristice și fără vocal apar etalate cu ultimele lor apariții discografice pe un blog numit ”Robert Wyatt and Stuff” unde i-am găsit căutând surse de informații altele decât cele numeroase în limba norvegiană:

http://wyattandstuff.blogspot.ro/2015/02/skydive-and-monkey-plot.html

Asta pentru că impactul muzicii veteranului fost baterist și vocalist de la Soft Machine a ajuns până unde te aștepți mai puțin, în aceste două cazuri la trupe/formule noi scandinave, prima cu un album chiar de debut -în această configurație a trioului- ”un album de jazz inspirat de la un trio de rock solid” întrun stil ”fusion” melodic dominat de piesele chitaristului Thomas T. Dahl...a 2-a trupă cu un album acustic mai mult bazat pe improvizație. Melancolica ”Beck's Back” a lui Dahl trădează flebețea pe care o are acesta față de regretatul chitarist Joe Beck (1945-2008), alte piese remarcabile fiind cea de deschidere dinamica ”Bravo” și cover-ul după Portishead ”Sour Times”. Un album...”light”, senin și însorit așa cum sugerează și titlul și numele trupei (”Skydive”= ”plonjare/scufundare cerească”, întro traducere aproximativă)...în timp ce dincolo la Monkey Plot, influența anterioară a lui Jimi Hendrix asupra lui Christian Winther este mai estompată acum față de anteriorul album de debut ”Løv og lette vimpler” (Gigafon, 2014) care le-a adus celor trei titlul de “Young Norwegian Jazz Musicians of the Year” la concursul ”Jazzintro”. Piesele sunt mai scurte decât la ceva mai conservatorii ”old-fashioned guitar trio” Skydive..., atmosfera mai intimă, flerul mai experimental, ”sound”-ul mai acustic, efectele mai puțin folosite. Între ”muzică de cameră” și ”muzică pentru spații mici” site-ul casei de discuri Hubro vede mai potrivită ca descriere a 2-a variantă, remarcând și faptul că deși fără efecte dramatice, muzica nu e lipsită de viață sau plictisitor-trenantă (de ex. piesele foarte percusive ”De Flyter” sau ”Undertiden”). Pentru aparițiile ”live” acest trio s-a asociat cu poetul și ”sound artist”-ul suedez Pär Thörn de la care au preluat și titlul albumului ”Angående Omstendigheter Som Ikke Lar Seg Nedtegne”, în limba engleză titlul traducându-se aproximativ astfel:
"Regarding circumstances that can not be recorded/written down".

Mi-a mai plăcut tot pe site-ul Hubro Records -unde găsiți bine documentate biografiile muzicale ale protagoniștilor- observația cum că, deși Monkey Plot e un trio improvizațional, asupra chitaristul lider Christian Winther influența mai mare pare a veni de la rockeri ca Neil Young sau Nick Drake decât, de exemplu, de la Derek Bailey...

Monkey Plot (”plot”= parcelă, intrigă, complot...dacă vreți o traducere în românește asociați voi care din aceste variante o găsiți mai potrivită...maimuței, eu aș alege ”intriga”):

Acoustic guitar: Christian Winther), double bass: Magnus Nergaard, drums: Jan Martin Gismervik.

Skydive Trio (Denmark/Norway/Finland):

Thomas T. Dahl: guitars, Mats Eilertsen (Tord Gustavsen): ”lyrical” bass, Olavi Louhivuori (Oddarang, Tomasz Stanko): drums & percussions.

http://hubromusic.com/skydive-trio-sun-moee-2/

Întro formulă mai extinsă de quintet, cu pian și saxofon, Skydive au concertat în România la clubul Green Hours:
Mats Eilertsen- SkyDive- The Old Oak /DraculaBassFest 16 septembrie 2012:

Noi descoperiri: Sean Foran și Meg Mulhearn

* L-am descoperit recent pe pianistului Sean Foran din îndepărtatul Brisbane/Australia. Mi-a plăcut inițial piesa din videoclipul oficial ”Strom” (vezi la finalul postării) așa încât în câteva zile am parcurs cam toată muzica apărută cu trioul său Trichotomy, respectiv colaborările și proiectele anterioare. Am focalizat firesc mai ales pe cel mai actual album Topology & Trichotomy ”Healthy” în care trioul său chiar fuzionează cu-adevărat...”sănătos” cu un cvintet numit Topology întro formulă totuși parțială aici. Albumul cu coperta identică a apărut cu 2 denumiri diferite din cauza schimbării numelui grupului lui Sean Foran. Până prin 2010 cu trioul pianistic numit Misinterprotato el evoluase natural și progresiv în succesiunea albumelor ”Now For The Free” (2003), ”In Is In” (2005), ”Delay” (2006) și ”Variations” (2007)...apoi îl întâlnim la pian în duo cu vocalista Megan Washington pe ”Nightlight” (2008) și în fine ca lider în Trichotomy, cu albumele ”The Gentle War” (2010) și ”Fact Finding Mission” (Naim Jazz, 2013), acesta din urmă incluzând ”Strom”. 
”Healthy” e unul dintre acele albume despre care se spune că valoric depășesc suma părților componente, în acest caz părțile fiind două dintre cele mai inventive trupe australiene. S-a scris prin recenzii că albumul ”reinventează muzica de cameră” întrun melanj de jazz modern, rock avangardist, muzică ambientală, improvizație liberă și clasic contemporan, cel mai convingător argument privind nivelul muzical atins fiind chiar reeditarea sa după circa 4 ani în 2014. N-au lipsit din recenzii analogiile cu sunetul ”minimalist ECM” în general și cu inovatori ai jazzului european ca E.S.T. sau Tord Gustavsen, în particular: ”melodiile lor bogate și efervescente și ritmurile atrăgătoare deși complexe” -se scria undeva- ”sunt întruchiparea peisajelor sonore molipsitoare”.
Despre ”post-moderniștii” Topology, grup format în 1997 la care poate voi reveni odată și separat, e suficient să amintesc deocamdată despre colaborările membrilor săi cu artiști ca John Adams, John Zorn, Michael Nyman sau The Brodsky Quartet. 
Atenție, e vorba de acești australieni, cu câteva premii la activ: 
http://www.topologymusic.com/aboutus/discography/
...nu de formula nonet americană sinonimă a saxofoniștilor Ken Vandermark și Joe McPhee.

       TOPOLOGY:
John Babbage - Saxophone
Kylie Davidson - Piano
Robert Davidson - Bass
Bernard Hoey - Viola
Christa Powell - Violin

       TRICHOTOMY/ex-Misinterpretato (Brisbane):
Sean Foran - Piano & Rhodes
John Parker - Percussion
Pat Marchisella - Bass

1. Generations. 3:18
2. That Which is not fleeting. 6:44
3. Clapping Music. 2:57
4. Mean. 6:06
5. Intro to a Healthy Lifestyle. 1:33
6. Healthy Lifestyle v3. 6:18
7. A New Beginning. 6:02
8. Round Roads. 7:16
9. Lost at Sea. 4:02

                              2010                                                                                         2014    




















                                       

* Descoperiți-o pe Facebook (https://www.facebook.com/meghan.mulhearn.9), Tweeter, Instagram, Bandcamp, etc pe Meg Mulhearn...sau dacă doriți o expunere în limba română, presupun că doar aici pe acest blog găsiți informații și recomandări despre violonista/vocalista/compozitoarea care a cântat anii trecuți cu trupele Quetzalcoatl, The Judas Horse, U.S. Christmas, Inter Arma, Generation Of Vipers, Owlfood, etc. S-a lansat apoi -însă doar pe jumătate de album, la propriu (!)- întro colaborare sub numele Divine Circles pe LPul numit ”Split” (Hooker Vision, 2013), respectiv pe fața B cu suita ”26 Minutes” (fața A aparținând trupei Villages). 
În fine anul trecut apare cu Divine Circles: ”Oblivion Songs” -EP- (2014), acesta fiind practic debutul proiectului ei solo propriu-zis însumând -coincidență (?)- exact tot 26 minute, dar cu totul altceva, respectiv de data asta cinci compoziții mai diverse și mai interesante decât contribuția de tip ”one track only” de pe amintitul ”Split”. 
O muzică eclectică stilistic din cam aceeași ”familie” și areal cu ce ne-a obișnuit deja de mulți ani încoace Carla Kihlstedt cu soțul ei Matthias Bossi sau cu alte formule, o asemănătoare împingere dincolo de limite a explorării sunetului viorii ”ajutată” de efecte și ”electronics”-uri, crearea de bucle multiple, folosirea corpului viorii pentru bituri percusive sau ca rezonator vocal, etc. Meg Mulhearn ar putea deveni astfel o concurentă serioasă pentru Carla Kihlstedt sau Jenny Scheinman (din formula Big Sur a chitaristului Bill Frisell pe care am vazut-o și ”live” la Gărâna 2013), inclusiv cu proiectele în derulare pentru 2015: Enoch, Lunar Creatures și Meghanz.
https://soundcloud.com/divinecircles

Iată până acum pe ce albume/EPuri am întâlnit-o pe Meg Mulhearn:

Divine Circles (Meg Mulhearn, vln) - Oblivion Songs -EP Digital version- (2014)
Villages & Divine Circles - Split (LP) (Hooker Vision, 2013)
The Judas Horse - Pathfinder (2010)
The Judas Horse - Holy War (2011)
Inter Arma - The Cavern -EP- (2014)
Generation Of Vipers - Coffin Wisdom (2014)
U.S. Christmas - Run Thick in the Night (2010)
U.S. Christmas - Eat the Low Dogs (2008)
Owlfood - Destroyers of the Moon (2013)
Disemballerina - Undertaker (2014)

http://www.vineroulette.com/v/Meg-Mulhearn-with-Judas-Horse-at-The-Odditorium-MWIqEOrEBQr

Ganesh Anandan & John Gzowski: "Shruti Project" (Ambiances Magnétiques, 2007)

La acest album am ajuns datorită postării lui Adrian Găvruș via YouTube/Facebook a unei piese interesante cu trupa canadiano-indiană Tasa, ”Rudra”. Apoi -coincidență, tot din Satu-Mare de la un concitadin de-al lui Adrian, vechiul meu amic și colecționar înrăit Horațiu Cădariu- am obținut în digital și albumul integral al instrumentalei ”Rudra” -care piesă făcea trimitere spre sound-urile Oregon și Mahavishnu Orchestra- e vorba de ”Soma” (2007), alături de un alt material anterior, ”Urban Turban” (2005). Mici, dar mai degrabă MARI dezamăgiri am avut cu aceste 2 albume, prea ades cu senzația de ”deja vu”, prea tradiționale pentru exigențele mele actuale (”World” și...cam atât), cu parcă prea mult vocal, urmând cumva muzical linia clasicului grup interetnic Shakti (John McLaughlin & indienii)...doar că, încercând o paralelă vizuală, tușeele aparând la Tasa mai palide, ca o copie cu o hârtie indigo uzată. 
Apelez prea rar la site-urile muzicienilor/trupelor (ușor suspectabile de subiectivism) dar de data asta alte surse părându-mi superficiale am făcut-o, aflând astfel despre chitaristul John Gzowski...iar pentru că de multe ori atunci când am avut dezamăgiri cu muzica unor trupe s-a mai întâmplat să găsesc compensații în proiecte paralele sau albume solo ale membrilor, am căutat în aceste direcții și de data asta, ajungând doamnelor și domnilor la un album magistral, mult peste valoarea celor două cu Tasa și a priori recomandat prin însăși label-ul canadian la care-a apărut, Ambiances Magnétiques a lui René Lussier (de unde provin multe delicii sonore descoperite de mine prin anii '80-'90, unele împărtășite cu amicii melomani/audiofili/colecționari din grupul JADD):
Ganesh Anandan & John Gzowski: "Shruti Project" (Ambiances Magnétiques, 2007)...este proiectul care m-a lăsat cu ”răsuflarea tăiată” întro concentrare și atenție permanentă pe toată durata de circa 75 minute:

”Muzică microtonală” ar fi descrierea scurtissimă, pornind de la titlul ”shruti” care în sanskrită înseamnă înălțime și interval, respectiv cele mai mici intervaluri dintre vârfuri sau spații dintre note care pot fi auzite...Un mixaj de muzică indiană Gamaka, tradițională indoneziană și clasic contemporană vestică, ar fi descrierea ceva mai nuanțată: cei doi artizani empatizează în acest areal încă din 1996 când s-au întâlnit prima dată la The Music Gallery în Toronto întrun grup numit Critical Band de muzică ”carnatică” indiană...a cărei gamă are 22 ”shrutis”-uri -intervale împărțite inegal întro octavă- dar ei folosesc în plus și alte tipuri de acorduri.

Ganesh e cel cu instrumentele melodice percusive făcute de el însuși, Shruti Stick-ul electric cu 12 coarde și diverse métallophones, alături de tradiționalele indiene kanjira, tincan și moorching, plus autorul-interpret al vocalizelor în mai multe dialecte indiene...în timp ce ”sound designer”-ul, compozitorul, muzicianul și fabricantul de instrumente John Gzowski -care a cântat la oud și chitare la festivaluri de jazz și folk, singur sau cu grupul, un repertoriu bazat în principal pe compozițiile clasicului Harry Partch- e înconjurat și el de un arsenal întreg de instrumente și ustensile inventate, chitara model ”Harry Partch”, cea microtonală cu 19 tonuri, electric Dowel, ukelin și bells (”clopote”). Muzicienii înțeleg și adaptează improvizația în contextul muzicii indiene și a celei moderne occidentale, iar instrumentele-unicat le permit fluență, treceri lejere, schimbări-surpriză și o mare varietate și bogăție de texturi, ritmuri, melodii și acorduri.  
”Noi sunete, noi culori...un foarte interesant miting est-vest sub parametrii microtonalității” se scria întro cronică de limbă engleză, pe lângă alte câteva recenzii favorabile de care am dat căutând diverse surse, în franceză (”ce disque est un chef-d’oeuvre (?)...inouï et déroutant...À découvrir” /SOCAN, Paroles & Musique/Canada), italiană (revista Blow Up), germană sau din țările de jos.

Recomandări, referințe:

http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Partch

* Ganesh Anandan, Malcolm Goldstein, Rainer Wiens: ”Speaking in Tongues (2003)
* Ganesh Anandan & Hans Reichel: ”Self Made” (2009)

”Paradisul (scandinav) pe jumătate finalizat” al Sinikkăi Langeland...& ”Mobilizarea generală” franceză din 1978

** Sinikka Langeland: "The Half-Finished Heaven" (ECM, 2015) 
Jumătate finlandeză, jumătate norvegiancă, Sinikka nu umblă cu jumătăți de măsură când e vorba de interpretarea la kantele, o harpă tradițională finlandeză de masă poziționată orizontal și care a ajutat-o să-și expandeze repertoriul folk spre zona cântecelor medievale, religioase, a incantațiilor și a muzicii vechi și sacre din Finlanda și din regiunea Karelia (”http://en.wikipedia.org/wiki/Karelia”). 
Și o face tot mai bine și pentru a 4-a oară sub contract la casa ECM pe acest nou album, fără a-i neglija și vocea serafică amintind-o atât de bine pe Agnes Buen Garnås, cea pusă în valoare de colaborările cu Jan Garbarek din anii '90.

Sinikka nu îl mai are alături pe trompetistul Arve Henriksen ca pe anteriorul ”The Land That Is Not” (ECM, 2011), dar saxofonistul Trygve Seim a rămas la datorie, aici împreună cu violonistul Lars Anders Tomter și percuționistul Markku Ounaskari. Partea vocală feminină e mai discretă acum, dar în rest tonul și tonusul e liniștitor, pastoral, nostalgic, aerisit, acustic, cizelat, înălțător...și las lista deschisă, poate mai adaugă cineva la epitetele și stările etalate și induse care cumulate conlucrează la standardul înalt de savoare și până la urmă cred eu și de valoare a acestui album. Multe s-ar mai putea spune și potrivi la muzica asta cu excepția lui...”half-finished” din titlu, care induce falsa impresie a ceva încă nefinalizat...

** V.A.: "Mobilisation Generale: Protest and Spirit Jazz from France 1970-1976" -2 LP- (1978)
Un album atât de vechi printre noutățile dominante de pe acest blog ar putea surprinde pe cineva, dar după ce voi încerca să vă enumăr cu cât de multe elemente muzicale și de mesaj e ”încărcată” această compilație de Various Artists de circa 75 minute, iar în lumina ultimelor evenimente din Hexagon ce multe valențe de actualitate i se mai adaugă în 2015...ar rezulta poate chiar ca logică alegerea mea pentru a ”desfășura” această ”mobilizare generală” de polemici și declamații pe muzică World, Afro Beat & Tribal, Spiritual, Space, Free & Chicago’s Voodoo Jazz, Psychedelic, Spoken Word, Chanson...
Vehemența protestelor contra stagiului militar obligatoriu, a ultimilor hipioți sufocați de Punk și Disco, a culturii alternative contra ”Establishment”-ului, a ruralului versus urban, a fermierului tradițional contra uzinelor de chimicale...luptele contra războiului din Vietnam, apoi din Corea...contra pedepsei cu moartea, a discriminării femeilor, comunităților Gay și imigranților, dincolo de toate diferențele și diferendele religioase... sau aerul de cultură ”underground” adus noilor generații în Franța de publicații ca Actuel, Libération, Charlie Hebdo, Rock & Folk...sunt acestea toate transpuse muzical aici la casa de discuri Saravah, oricum aflată în 1978 de peste 20 de ani în avangarda a ceea ce atunci încă nu era definită ca ”World Music”. 
”Sunt un sălbatic”, ”Din Orient până la Orion”, jocul subtil de cuvinte ”Athée ou A té”, ”Strigătul” sau psihedelicul ”Mișcarea anarho-eroică a veselilor utopiști nebuloși” (parcă extras din discografia lui Daevid Allen/Gong!) sunt titluri elocvente pentru tensiunile și multitudinea de stări de pe un album simultan pastoral, spațial și tribal.     

01. Alfred Panou & Art Ensemble Of Chicago - Je suis un sauvage - 1970 
02. Areski & Brigitte Fontaine - C'est normal - 1973 
03. Atarpop 73 & Le Collectif du Temps des Cerises - Attention... L'Armée - 1973 
04. RK Nagati - De l'Orient à l'Orion - 197? 
05. Frédéric Rufin & Raphaël Lecomte & Capucine - Les Eléphants - 197? 
06. François Tusques & Le Collectif du Temps des Cerises - Nous allons vous conter ... - 1973 
07. Mahjun (Mouvement Anarcho Héroïque des Joyeux Utopistes Nébuleux) - Nous Ouvrirons Les Casernes - 1973 
08. Full Moon Ensemble - Samba Miaou - 1971 
09. Baroque Jazz Trio - Orientasie - 1970 
10. Michel Roques - Le Cri - 1972 
11. Chêne Noir - Hey ! - 1976 
12. Béatrice Arnac - Athée ou A té - 1973 

Olivia Pedroli & Avishai Cohen...Avishai basistul, nu trompetistul

Cu și despre...Olivia Pedroli

Fanilor folkului elaborat în ton cu clasicele Laura Nyro și Judee Sill sau cu continuatoarea lor Linda Perhacs le recomand ultima mea descoperire din acest areal găsită săptămâna aceasta sub eticheta ”Switzerland Neoclassical Folk”: Olivia Pedroli. Elvețiană din treimea italiană pare a fi însă doar originea și rezidența cant-autoarei...pentru că în rest în ceea ce privește cel puțin ultimele 2 albume ”The Dan” (10'10, 2010) și ”A Thin Line” (10'10, 2015) e vorba de căutarea atingerii unor orizonturi stilistice noi estompând delimitările dintre clasic, folk și pop-rock experimental...localizarea geografică -dacă ar trebui făcută obligatoriu- fiind undeva în spațiul nordic anglo-saxon sau scandinav. Și într-adevăr, tot acest dificil și exigent demers artistic a fost girat pentru transpunerea muzicală de o echipă islandeză cu experiență condusă de producătorul Valgeir Sigurðsson (care a lucrat cu Björk, CocoRosie, Bonnie ”Prince” Billy, Feist, etc) pe cele 2 albume înregistrate la Reykjavik. ”Linia subțire” -noul album- este un cumul de trăiri personale ale Oliviei dar în care oricine se poate regăsi: metafora dualitățiilor și contradicțiilor noastre, firul subțire dintre dubiu și certitudine, intersecția fină, poate imperceptibilă, între claritate și nedefinit. Aranjamentele filigranate combină fluent fără monotonie și suficient de imprevizibil voci, corzi, pian, texturi electronice și instrumente de suflat pentru a explora toată această gamă de emoții și stări contrastante etalată în textele pieselor cu titluri simple: ”Oriunde”, ”Păsări”, ”Partea cealaltă”, ”Șansă”, ”Acolo unde se începe”, ”Fără glas”, ”Probă”, ”Fuga”, ”Sfetnic”, ”Tăcere”, ”Păsări de sticlă”.
”A Thin Line”, un album numit de un critic francez ”somptuos și sinuos, cu momente de gravitate și grație”.
Atenție, pe Internet este de găsit și sub titlul greșit ”A Thin Life”.

"https://www.youtube.com/embed/S_byPFDbwMI"

Olivia Pedroli, "This is where it starts" (Official Music Video)

Olivia Pedroli, "This is where it starts" from album "A Thin Line" Directed by Bastien Genoux, Detours Films (http://www.detours...

youtube.com

Albumul ăsta a ajuns la mine deodată cu anunțul apărut pe ”Home” despre un ”Israeli Project”, videoclip-reclamă a unui festival al ciocolatei în ”Shokoland” de ziua Sf. Valentin la Tel Aviv...cum vă imaginați, cu arsenalul specific: bomboane, torturi și trufe atrăgătoare de tot felul. Era și un fond muzical acolo, dar eu l-am înlocuit cu nou-nouțul Avishai Cohen Trio: ”From Darkness” (RAZDAZ, 2015). Contrar titlului, un nou album al basistului Avishai -care deja a concertat deja de câteva ori pe la noi, prima oară adus de Marius Giura la Timișoara Jazz Festival- nu vine în Ro tocmai ”din întuneric” (în sensul de ”necunoscut”, ”obscuritate”) muzica și mai ales prestația sa ”live” fiind mult mai cunoscută fanilor de jazz decât în cazul altor muzicieni. Aș zice că pentru respectivul grup fidel de fani deja existent, e de așteptat ca orice nou material semnat de Avishai, cel puțin să confirme sau chiar să depășească predicțiile. A-l numi simplu și sec un album ”tipic”, așa la prima audiție, l-aș banaliza..aș prefera dacă ar fi să aleg un singur epitet și pentru că n-am avut deloc senzația de ”deja-vu”, acela de ”proaspăt”. Durata totală de 41 min. și ceva e obișnuită la albumele basistului și nu m-au deranjat defel nici piesele ”cam prea scurte” (cum spunea un critic): atât au vrut să ”spună”, atât au ”spus” cei 3 în cele într-adevăr 7 (din 11) teme de sub 4 minute. E mult mai bine așa decât reversul prelungirii până la monotonie și plictis a unor piese, practicat de mulți alții parcă doar pentru a atinge media statistică obișnuită de 7-8 minute din jazzul contemporan, mai ales în idiomul post-bop. Cea mai lungă, ”Ballad for an Unborn” e plasată undeva la mijlocul albumului pe care alchimia bas/pian/tobe & perc. e cizelată până la străluciri de cristal, pe linia performanței de pe anteriorul Avishai Cohen & Nitai Hershkovits: ”Duende” (2012)...și e de urmărit în continuare evoluția tânărului pianist Nitai și separat, pe un traseu pe care-l prevăd cel puțin comparabil cu al lui Shai Maestro (Trio). 10 piese sunt ale lui Avishai, doar ultima ”Smile” nu, aceasta fiind semnată, printre alții, de...Charlie Chaplin (!)
Pe coperta interioară apare această confesiune de credință: ”Cele mai prețioase momente din viață pentru mine când compun muzica și atunci când muzicieni strălucitori ca Nitai și Daniel (Dor) o interpretează, devin mai mari decât viața însăși. Vreau să le mulțumesc ambilor pentru că au dus muzica atât de departe și ”dincolo”. - Avishai Cohen