duminică, 7 mai 2017
Despre Thomas de Pourquery și „Fiii (sau Sunetele) iubirii”...cu bonus „asincron”
E anunțat în line-up la JazzTM 2017, odată cu spectaculosul Christian „aTunde Adjuah”Scott, acest tânăr saxofonist „celest” Thomas de Pourquery care, dincolo de suspecte epitete bombastico-jurnalistice, e unul cu-adevărat remarcabil din noul val francez. Crearea noului său dublu-set a urmat unui vis personal „incredibil” avut de Thomas întro noapte de februarie 2016, un vis la propriu descris de autor pe larg mai jos în link, ca o poveste în care energia și ADN-ul trupei Supersonic i-au intrat sub piele devenind o senzație fizică! Vis care i-a declanșat muza inspiratoare și care, freudian analizat, ar fi reflexul subconștient al celui care vrea în primul rând sieși să-și dovedească abilități componistico-interpretative dincolo de prelucrări și adaptări de până atunci ale muzicii „cosmice” a lui Sun Ra sau standarde clasice etalate în gen Broadway. Și sunt destule argumente că „i-a ieșit pasența” pe ceea ce aș anticipa eu încă de pe acum să-l consider unul dintre „discurile anului” în jazz. Nu doar francez, nu numai la casa Label Bleu ci la scară globală și nicicum pe de regulă îngusta felie „Avant-Garde / Free / Spiritual / Cosmic Jazz”. Pentru că în originalitatea sa indiscutabilă „aventura” aceasta care-l împinge pe Sun Ra doar undeva în plan subliminal, cu un nivel normal de răbdare și concentrare, rămâne una accesibilă neincluzând asperități greoaie, disonanțe sau solouri (lungi) complicate ori încrucișări instrumentale sofisticate, deci n-ar trebui să intâmpine dificultăți de receptare și/sau reclamarea unui anume bagaj anterior acumulat. De remarcat și ceva destul de rar auzit în jazz: vocile tip „chorus” masculine, un atu cert al albumului lansat pe format analogic vinil. Cu titlu cu dublu sens, „fii (băieți)” în engleză înseamnă totodată și „sunete” în limba lui Voltaire, ceea ce mi se pare chiar și mai „la obiect” în acest caz:
* Thomas de Pourquery & Supersonic (France) - Sons of Love -2 LP- (Label Bleu, 2017)
http://republicofjazz.blogspot.ro/2017/03/thomas-de-pourquery-supersonic-sons-of.html
„Après avoir vécu une si belle histoire avec le Supersonic et le premier album, je n’envisageais pas retourner en studio en enregistrer un second. Je ne me voyais ni écrire de la musique pour ce groupe qui est né avec les chefs-d’oeuvre de Sun Ra (je me disais "Qui suis-je, moi Thomas, pour passer après ce génie?!"), ni faire un "Play Sun Ra volume II"…
Je me suis presque résolu à cette idée que l’histoire s’arrêterait là… jusqu’à cette nuit de février 2016 pendant laquelle je fis ce rêve incroyable… J'étais une toute petite souris volante et me trouvais au milieu de Supersonic qui jouait dans un immense hangar. Je pouvais voler et aller partout, presque toucher les clefs du saxophone, me lover sur une cymbale, et puis tout d'un coup sauter sur les cordes du piano, c'était fou !
Mais ce qui était encore plus fou, c'était le son et l’énergie de ce que j’entendais. J'étais stupéfait, littéralement transporté et pouvant pour la première fois entendre mes tant aimés Edward, Laurent, Fabrice, Frederick et Arnaud avec une oreille extérieure. J'avais bien conscience auparavant que mon groupe avait une énergie et une alchimie qui lui étaient propres, mais dans ce rêve, l'ADN de Supersonic est devenu une sensation physique, il s'est inscrit dans ma chair.
A mon réveil, une porte s’était ouverte, grande ouverte, cela m’est apparu comme une évidence, il ne suffisait que d’écrire des prétextes, ou plutôt des pré-textes, des terrains de jeu pour mes 5 camarades, dans lesquels nous inventerions le texte, la narration, les discussions et la matière tous ensemble . Il ne me fallait dessiner que le cadre. La problématique remplie d’égo du compositeur devant "sa vie, son oeuvre" et sa page blanche avait miraculeusement disparu !
Le mois suivant, béat, j’ai travaillé jour et nuit, pour écrire toutes ces idées, les transes et les mélodies qui arrivaient comme par magie ; habité seulement par l’envie de faire vibrer et sonner le groupe, comme nous l’avons fait avec tant de bonheur ces 3 dernières années, en concerts à travers le monde.
C’est ainsi qu’est né le tome 2 de l’histoire de Supersonic, oiseau parti du nid divin de Sun Ra et qui maintenant prend son envol: il s’appelle Sons Of Love." Thomas de Pourquery
http://www.fipradio.fr/actualites/thomas-de-pourquery-retrouve-les-supersonic-sur-sons-love-26366
„Trois ans après son hommage à Sun Ra, le saxophoniste céleste continue ses explorations soniques sur un nouvel album prévu en mars.
De son propre aveux Thomas de Pourquery ne pensait pas retourner en studio avec le Supersonic mais il nous dit avoir eu un nouveau rêve. Un de ces songes cosmiques et poétiques qui l'avait déjà inspiré pour l'album Play Sun Ra, consacré par les Victoires du Jazz en 2014 . Depuis le saxophoniste et crooner avait multiplié les expériences, en duo avec avec le guitariste Maxime Delpierre pour VKNG, avec le Red Star Orchestra pour l'album Illumination ou avec ses complices de toujours Jeanne Added, Anne Paceo, Fred Pallem, Andy Emler, Daniel Zimmermann, Sylvain Rifflet et bien d'autres.
Sans doute inspiré par la longue tournée à travers le monde avec son projet "Sun Ra", et habité seulement par l’envie de faire vibrer et sonner ce quintette génialement dingue, Thomas de Pourquery s'est donc lancé dans l'écriture de cette deuxième aventure nommée Sons Of Love. Il faudra attendre le 3 mars via Label Bleu pour découvrir les nouvelles transes et les mélodies intersidérales de Thomas de Pourquery & Supersonic.”
„French Space Jazz influenced by Sun Ra” (de)scrie „21st Century Sounds” sub postarea întregului album ascultabil integral aici:
https://www.youtube.com/watch?v=0p7wtc9yaPI
Din al 2-lea link ați aflat de „multiplicările” experiențelor post-„Play Sun Ra”, iată cu ce albume în format digital vă mai pot fi de folos în ceea ce-l privește pe el direct și pe mentorul său muzical și spiritual:
* Red Star Orchestra feat. Thomas de Pourquery - Broadways (Label Bleu, 2016)
* Thomas De Pourquery / „Supersonic” (sextet) - Play Sun Ra (Quark, 2014)
* Thomas De Pourquery / „Supersonic” (sextet) - Noisiel -live- 13.02.2015
* Sun Ra and His Interplanetary Vocal Arkestra – The Space Age Is Here to Stay -Compilation 1958-1985- (Modern Harmonic, 2016) (vezi postarea următoare)
Bonusul postării, o nouă și minunată simfonie claviaturistică a pianistului japonez depistat se pare la timp cu cancer la faringe în 2014, din moment ce aflat încă în recuperare a avut inspirația și energia pentru adevărata terapie tămăduitoare:
* Ryuichi Sakamoto - async (Commons/Milan, 2017)
...la care, printre alții, au contribuit David Sylvian și Bernardo Bertolucci (voc), Christian Fennesz (gtr) și Arseny Tarkovsky (prin versuri, Arseny fiind tatăl celebrului regizor rus Andrei Tarkovsky)
(Full Album):
https://www.youtube.com/watch?v=IGeoSorlVyY
luni, 1 mai 2017
„Ikonostaze” sau calea directă de la Kari Ikonen la Tisziji Muñoz, via Bob „Ra-Kalam” Moses
* Kari Ikonen (& Ra-Kalam Bob Moses, Mathias Eick, Louis Sclavis) - Ikonostasis (Ozella, 2017)
Lumea jazzului e plină de conexiuni și ramificații, uneori labirintice și greu de descifrat, tipice mai ales muzicienilor care se feresc de manierisme și „încremeniri în (unul și același) proiect”. Pianistul finlandez, deși repurtase succes și câștigase premii pentru anteriorul „Beauteous Tales and Offbeat Stories” (Ozella, 2015), n-a mai apelat la aceeași secție ritmică ci la un trio diferit ales dintre preferații săi pe care i-a considerat potriviți pentru următorul opus, unul mai reputat ca altul în lumea jazzului contemporan: un baterist american, un trompetist norvegian și un (bas) clarinetist/saxofonist francez. „Trinitate” care excelează în tema centrală cu acest titlu, pentru că în aproape tot restul -„Sinephony”, „Prophetes”, „Porte de L' Est”, „Catubada De Teheran„ și în finalul „Cappella Nella Luna”-, titularul pianist preferă mai mult sintetizatorul...iar mie tocmai părțile astea cu rezonanțe orientale îmi plac mai mult...ca și, în general, albumele „in crescendo” ale elegantei case Ozella remarcabile și prin lucrările grafice ale coperților.
Prin bateristul Bob Mozes ce-și mai zice, confesional probabil și „Ra-Kalam”, am aflat de un chitarist veteran prolific și complex. Se putea ajunge la el și cercetând, de exemplu, colaborările organistului John Medeski...importantă rămâne descoperirea sa aprofundată pe câteva albume bine ancorate în „modal, free & spiritual jazz”. Pe albumul „Auspicious...” apare un alt masiv chitarist improvizator, deasemenea american și total necunoscut în Ro, care merită o postare separată: Henry Kaiser. Îl recomand pentru cine vrea să-i audă pe amândoi, iar pentru inițierea separată numai în Tisziji Muñoz, albumul recent „When Coltrane Calls!...” mi se pare cel mai potrivit.
* Bob Moses (dr) & Tisziji Muñoz (gtr) - Love Everlasting (Amulet, 1999)
* Tisziji Muñoz, Lam Sobo, John Medeski - When Coltrane Calls! Session 1: Fierce Compassion (Anami Music, 2016)
* Tisziji Muñoz & John Medeski (with Ra-Kalam Bob Moses & Airto Moreira) - Beauty As Beauty (Anami Music, 2013)
* Tisziji Muñoz feat. Marilyn Crispell (with Don Pate & Rashied Ali) - Breaking the Wheel of Life and Death (Anami Music, 2001)
* Tisziji Muñoz (with Henry Kaiser, Marilyn Crispell, Mark Dresser & Lukas Ligeti) - Auspicious Healing (Anami Music, 2000)
miercuri, 26 aprilie 2017
Sunteți fani ai festivalurilor Gărâna & Timișoara Jazz? Atunci descoperiți, alegeți, enumerați...
Vă invit mai jos la un exercițiu rebusistico-muzical foarte actual, dar și de rememorări și chiar anticipații pentru la vară între 6-9 iulie în „Valea Lupului”: găsirea motivelor pentru care despre următoarele albume, majoritatea apariții din acest an, ar trebui să se știe măcar că există, dacă nu ceva mai mult...Doar e vorba de cele mai înalt calitative (ca standard al artiștilor) și larg cuprinzătoare (ca audiență de public) festivaluri de jazz din Ro dintr-un an întreg! Cine are vre-un dubiu legat de asta e rugat să tragă mult aer în piept și...pe locuri, fiți gata, start!:
* Lars Danielsson – Liberetto III (ACT Music, 2017)
...with Magnus Öström, John Parricelli, Gregory Privat, Arve Henriksen, Mathias Eick, etc
(bonus de aprofundare: * Grégory Privat Trio - Family Tree (ACT Music, 2016)
* Elisabeth Melander (with Lars Danielsson) – Reflections of a Voice (Prophone Records, 2017)
* Bill Frisell & Thomas Morgan - Small Town -live- (ECM, 2017)
* Jenny Scheinman (vln) - Here on Earth -O.S.T. for ”Kannapolis: A Moving Portrait”- (Royal Potato Family, 2017)
* Bunny Brunel & Friends (feat. Stanley Clarke, Victor Wooten, etc) - Bass Ball (Nikaia Records, 2017)
* Carlos Bica & Azul, featuring Frank Möbus & Jim Black - More Than This (Clean Feed, 2017)
* Jim Black (drums) - Malamute (Intakt, 2017)
* Joey DeFrancesco + The People - Project Freedom (Mack Avenue, 2017)
* Tomasz Stanko New York Quartet – December Avenue (ECM, 2017)
* Tigran Hamasyan (p-no) - An Ancient Observer (Nonesuch, 2017)
* François Couturier & Tarkovsky Quartet - Nuit Blanche (ECM, 2016)
* Craig Taborn (p-no) - Daylight Ghosts (ECM, 2017)
* Miles Okazaki (gtr, ex-Steve Coleman's Five Elements) - Trickster (Pi Recordings, 2017)
....with Craig Taborn: p-no, Anthony Tidd: bass & Sean Rickman: dr
* Ralph Towner - My Foolish Heart (ECM, 2017)
* Eyot (Serbia) - Innate (99 Records, 2017)
* Steve Hackett - The Night Siren (2017)
* Anna Maria Jopek & Gonzalo Rubalcaba - Minione (Universal Music Polska, 2017)
* Colin Vallon, Patrice Moret, Julian Sartorius – Danse (ECM, 2017)
* Louis Sclavis, Dominique Pifarély, Vincent Courtois - Asian Fields Variations (ECM, 2017)
* Richard Galliano (acc) - New Jazz Musette -2 CD- (Ponderosa Music & Art, 2017)
* Renaud Garcia-Fons (bass) - La Vie Devant Soi (e-motive records/Nemo Music, 2017)
* Adrian Belew - Flux, Volume Two (2017)
* Béla Fleck - Juno Concerto (Rounder/Concord Music, 2017)
* Trio Mediaeval & Arve Henriksen - Rímur (ECM, 2017)
* John Abercrombie Quartet – Up and Coming (ECM, 2017)
* Kurt Rosenwinkel (with Eric Clapton, Frederika Krier, etc) - Caipi (Sunnyside, 2017)
* Omar Sosa & Seckou Keita (Cuba/Senegal) – Transparent Water (World Village, 2017)
* Frode Haltli (acc) – Air (ECM New Series, 2016)
* Morten Schantz (p-no, ex-JazzKamikaze/Denmark) – Godspeed (Edition, 2016)
....with Marius Neset: sax & Anton Eger: dr
* Chris Thile & Brad Mehldau – Chris Thile & Brad Mehldau (Nonesuch, 2017)....„jazz, bluegrass"....mandolin & voc/piano & voc
* Nguyên Lê & Ngô Hông Quang feat. Paolo Fresu – Hà Noi Duo (ACT Music, 2017)
* Jan Lundgren (p-no) – Potsdamer Platz (ACT Music, 2017)
....with Jukka Perko: a-sax, Dan Berglund: bass, Morten Lund: dr
* Viktoria Tolstoy feat. Iiro Rantala – Meet Me at the Movies (ACT Music, 2017)
* Melt Trio (Meyer*, Baumgärtner*, Meyer) - Hymnolia (Traumton, 2013)
Felicitări pentru rezistență! Meritați un bonus dacă ați ajuns până aici, mai mult decât util celor care nu vor să fie luați prin surprindere la întâlnirea cu inovativul chitarist american anunțat pentru prima oară „live” în România în line-up la Gărâna XXI în fruntea unui trio numit Sun of Goldfinger ce-i va include și pe Tim Berne (a-sax) și Ches Smith (perc, vibraphon):
* David Torn - Best Laid Plans (ECM, 1985)
* Melt Trio (Meyer*, Baumgärtner*, Meyer) - Story (2016)
* David Torn, Tony Levin, Bill Bruford, Mark Isham - Clouds About Mercury (1987, ECM)
* David Torn - Door X (1990)
* David Torn, Mick Karn & Terry Bozzio - Polytown (1994)
* David Torn - Tripping Over God (CMP, 1995)
* David Torn - The Order -Motion Picture Score- (2003)
* David Torn - Prezens (ECM, 2007)
* Sun of Goldfinger (David Torn, Tim Berne & Ches Smith) - Shapeshifter Lab 04.07.2012
* Sun of Goldfinger (David Torn, Tim Berne & Ches Smith) - „On Air BBC3”- 01.23.2017
* Nick Millevoi (with Jamie Saft, Johnny DeBlase & Ches Smith) – Desertion (2016)luni, 24 aprilie 2017
Arto Lindsay stikes again
* Arto Lindsay - „Cuidado Madame” (Northern Spy Records, 2017)
Am un mare respect pentru acest chitarist/vocalist inovativ braziliano-american care a impresionat în Golden Palominos (prima fază), DNA, The Lounge Lizards și Ambitious Lovers, anteriorul său album solo cu piese noi fiind „Salt” din 2004. Cu claviaturistul Peter Scherer în duoul de „Iubiți/Amanți Ambițioși”, cele 7 păcate capitale biblice -„Seven Deadly Sins”- plănuite a fi pe rând tratate într-un ciclu de albume, s-au oprit la doar 3: Invidia („Envy”, 1984), Lăcomia („Greed”, 1988) și Pofta („Lust”, 1991)...De aceea devenea cu-atât mai interesant ce ar putea urma în cariera solo a unui artist nativ brazilian -„Afro-Brazilian psyche”-, trecut prin „no wave„ și „punk jazz” și între timp bine racordat și la densitatea sonică avangardistă a scenei „noise jazz-rock” din Lower East Side/New York. Cu alte cuvinte, melodicitatea pop braziliană a unor Jorge Ben, Caetano Veloso, Gilberto Gil, Marisa Monte, Joao Gilberto, Gal Costa (dintre care cu unii a și colaborat), ori experimentele unor Tom Zé, Cyro Baptista sau Hermeto Pascoal...se „ciocnesc” în mintea subversivă -în sensul bun, creativ- a lui Arto cu disonanțele tipice fabricii dezafectate și totodată magazin & casă de discuri The Knitting Factory, focar pivotal al uneia dintre cele mai inovatoare scene new yorkeze din jazzul anilor '80/'90. A rezultat o muzică suspect de atractivă, chiar ritmat-dansantă -ex. „Copy Me”-, nu departe de arealul sonor „great modern pop music” în care, după cum argumentat au detectat criticii atenți, tronau la acel moment somități mustind de originalitate ca Steely Dan sau David Byrne/Talking Heads. Mai ales cu Byrne solo se poate face asocierea, prin sensibilitatea comună la filonul tradițional brazilian.
Pe albumele lui Arto Lindsay, piesele nu sunt la fel de ritmate și ușor fredonabile, tempourile și engleza și portugheza alternează, disonanțele-s bine dozate și deci diversitatea oferită e mai mare. Ceea ce se întâmplă și pe noul „Cuidado Madame” bine promovat de „Ilha Dos Prazeres/Of Pleasure Island”, cu elemente ritmice Afro și cântată în portugheză, cum s-a întâmplat și în piese de pe anterioarele „Aggregates 1-26”, „Mundo Civilizado”, „The Prize”, „Invoke” și „Salt”, albume pe care, ca dominantă comună, se împleteau inspirat pop-ul brazilian cu genul „electronica”. Acompaniatorii sunt de data asta Melvin Gibbs, Paul Wilson, Kassa Overall, Patrick Higgins, Ryu Takahashi și Thiago Nassif, iar mai jos voi înșirui aparițiile și colaborările recente despre care știu ale autorului -pe varii suporturi și foarte diferite stilistic între ele, de la post-punk și hip-hop la free-jazz!- care au precedat-o pe „Doamna grijulie”. Iese în evidență imediat, prin mesajul clar adaptat tensionatului climat internațional actual, grupul Dictaturile Unite ale Europei:
* Anarchist Republic of Bzzz (Seb El Zin's project, with Marc Ribot) - S/T (LP Sub Rosa/Belgium, 2009, CD Important Records, 2012)
* Anarchist Republic of Bzzz (France) - United Diktaturs of Europe (Atypeek Music, 2016)
* Paal Nilssen-Love - Scarcity -live in Rio De Janeiro, 2013- (PNL, 2014)
* Arto Lindsay - Encyclopedia of Arto -2 CD Studio/Live Compilation- (Northern Spy, 2014)
* Oren Ambarchi (with Arto Lindsay, Jim O'Rourke, etc) - Hubris (Editions Mego, 2016)
https://bzzz.bandcamp.com/album/united-diktaturs-of-europe
Mulțumiri domnului Marius Kraxner/Germania, datorită căruia am luat contact pentru prima dată în anii '80 cu muzica lui Arto Lindsay, printre multe alte pepite din primul val al scenei „noise” Down Town/East Village.
marți, 4 aprilie 2017
„East meets West”: Eyot și aTunde Adjuah
* Eyot (Serbia) - Innate (99 Records, 2017)
Grupul din Niš etichetat datorită aparițiilor „live” „Nirvana al jazzului” păstrează ecartul de 3 ani între albume, după „Horizon” (2010), „Drifters” (2013) și „Similarity” (2014), dar noul album e înregistrat nu ca anteriorul, în orașul capitală a „trip-hop”-ului al trupei „similare” Get The Blessing (ex-Portishead) -Bristol/UK- ci dincolo de ocean în Chicago, de către legendarul inginer și producător Steve Albini care a lucrat chiar pentru iconicii Nirvana, alături de alți majori ca Pixies, PJ Harvey, Mogwai, etc. Ceea ce nu putea să nu lase urme distincte asupra unui grup oricum influențat, printre altele, de grunge, acum cu sound-ul tratat și mai „rockish”. Dar cele 7 piese rămân la bază compoziții ale pianistului lider Dejan Ilijic care nu face schimbări majore stilistice ci, la umbra moștenirii lui Esbjorn Svensson din E.S.T., prin motive repetate cu inserturi balcanice care generează sau relaxează tensiuni, ne mai incită și cu titluri cu duble sensuri și metafore inteligente, cu referiri istorice, mistice, științifice și botanice. De ex. „Veer” din debut are de-a face și cu „whirl” -„schimbare de direcție”- dar și cu situl arheologic sârb Lepenski Vir, una dintre primele dovezi ale existenței oamenilor pe pământ datând din anul 5300 ÎC...„Helm” este un vechi cuvânt slav însemnând „Balcani”, „Perun” e Zeul Tunetului, echivalentul balcanic al lui Zeus, Jupiter și Thor, ”Canonul Izolării” e un tribut adus savantului Milutin Milankovic pentru lucrarea sa interdisciplinară omonimă care conecta matematica, astronomia, geofizica și geologia... „Ramonda Serbica” e floarea Phoenix locală ce rezistă condițiilor extreme și totodată simbol comemorând un centenar de la declanșarea Primului Război Mondial...iar piesa-titlu din final înseamnă în engleză „înnăscut(ă)”, în timp ce „inat” în sârbește semnifică „în pofida/din contră”. Pe site-ul trupei citim „grup inclasificabil”, criticul britanic Ian Mann de la Jazzman, indiferent la dozele de jazz și de rock consideră că sârbii fac „high quality instrumental music”, altul îi pune alături de o serie de trupe de „punk jazz” definitorii ca Get The Blessing, Neil Cowley, GoGo Penguin, Portico Quartet, Polar Bear, Led Bib, etc...dar se plânge la final că nu i-a văzut „live”prin UK, ceea ce ne face pe noi, fanii festivalului de la Gărâna, cu-atât mai norocoși pentru că i-am avut acolo la ediția 20 de anul trecut!
http://www.thejazzmann.com/reviews
„Eyot”, pentru cine n-a aflat încă, vine din ebraică și înseamnă înseamnă „insulă”...iar traseul de până acum al grupului -asocierea cu artiști, case de discuri și producători din zone occidentale avansate, UK și US- l-aș sugera ca exemplu pentru trupele talentate românești, chiar locale.
* Tigran Hamasyan - An Ancient Observer (Nonesuch, 2017)
* François Couturier & Tarkovsky Quartet - Nuit Blanche (ECM, 2016)
* The Bill Evans Trio (feat. Eddie Gomez & Eliot Zigmund) – On a Monday Evening -live 1976- (Fantasy, 2017)
* Christian Scott aTunde Adjuah (tr) – Ruler Rebel (Ropeadope, 2017)
Se întâmplă că unii artiști nu sunt mereu la cele mai înalte cote de inspirație, dar și că prea numeroasele albume din același idiom devin recurente, repetitive...Am avut senzația asta la pianistul Tigran și acordeonistul François, în timp ce „live”-ul cu Bill Evans e o recuperare iar „Rebelul legiuitor”, trompetistul Scott cu invitații lui, folosind conceptul personal de „Stretch Music” ca amestec de jazz, soul, hip hop, funk, etc...este prin acest scurt album la începutul unui ciclu de 3 materiale -The Centennial Trilogy- marcând un secol de la primele înregistrări de jazz păstrate, trilogia dorindu-se ancorată în evenimentele globale socio-politice stringente ale momentului.
miercuri, 29 martie 2017
Jazz Bazar 2 (martie 2017): de la Jeff Lorber la Fred Frith
Conform algoritmului ultimelor postări, seria de noutăți din jazz o s-o ordonez in crescendo în mini seturi de la „smooth/crossover”, trecând prin „straight-ahead/mainstream, funk & fusion, post bop” până la „free”, deci în funcție de complexitatea orientării estetico-muzicale a muzicienilor și caselor de discuri. Pe câteva le-am tratat însă prea superficial, m-am mulțumit cu deducții bazându-mă pe intuiție și cunoașteri anterioare:
* Jeff Lorber Fusion - Prototype (Shanachie Entertainment, 2017)
* Billy Childs (p-no) - Rebirth (Mack Avenue, 2017)
* Philippe Baden Powell (p-no) - Notes Over Poetry (Far Out, 2017)
* Ron Carter Quartet & Vitoria Maldonado – Brasil L.I.K.E. ("Love.Inspiration.Knowledge.Energy") (SuMMit, 2016)
* Peter Erskine and the Dr. Um Band – Second Opinion (Fuzzy Music, 2017)
* Eliane Elias - Dance of Time (Concord Jazz, 2017)
* Arturo O'Farrill Sextet - Boss Level (Zoho, 2016)
* Carsten Dahl Experience (Denmark) - Caleidoscopia (Storyville, 2016)* Dmitry Baevsky (sax) - The Day After (Jazz Family, 2017)
Fără surprize mari în acest calup de confirmări, poate doar orientarea braziliană a veteranului basist Ron Carter ce o pune în evidență pe vocalista Vitoria din São Paulo și cu trompetistul Randy Brecker printre participanți....mai mult post bop în climatul general de „fusion” decât la debut pe al 2-lea album al „Doctorului Um” al bateristului Peter Erskine....și al 6-lea album ca lider -dar doar primul cunoscut de mine- al saxofonistului Dmitry din New York, cu origini rusești.
* Jazz Is Phsh - He Never Spoke a Word (Self Produced, 2017)....”The all-star Phish tribute band”, un „jam band” 100% instrumental cum trădează și titlul, similar cu mai vechiul Jazz Is Dead bazat pe moștenirea muzicală de la Grateful Dead.
* Dans Dans (Bert Dockx, Fred Jacques, Steven Cassiers) (Belgium) - Sand (Unday Records, 2016)
O restanță din toamna trecută, un 2 LP/CD al unui elegant trio belgian cu un sound cinematic și pastoral dominat de chitara lui B. Dockx.
* Matthew Stevens (gtr) – Preverbal (Ropeadope, 2017)
* Darden Purcell - Where the Blue Begins (Armored Records, 2016)
* Roger Raspail (perc, voc) - Dalva (Heavenly Sweetness/Broken Silence, 2017)
Vocalista Darden și bateristul Roger sunt noutățile pentru mine ca nume, albumele lor nefiind remarcabile, la o primă „vedere”, prin ceva special.
http://www.mezzo.tv/en/top-mezzo-0
* Hadouk - Le Cinquième Fruit (Naïve, 2017)
* Richard Galliano - New Jazz Musette -2 CD- (Ponderosa Music & Art, 2017)
* Renaud Garcia-Fons - La Vie Devant Soi (e-motive records/Nemo Music, 2017)
(*) Laurent Coulondre Trio - Schizophrenia (Sound Surveyor Music, 2016)
Avem mai sus 3 din cele 5 „albume ale lunii” conform Mezzo TV, cu un ușor recul la oricum interesanții Hadouk, status quo la acordeonistul Galliano și un progres la cel mai bine titrat dintre cele 3, componistic vorbind în primul rând, albumul basistului Garcia-Fons.
Deși n-am găsit și noul Laurent Coulondre Duo aflat și el în acest „Top 5”, am pus în compensație (*) anteriorul material al claviaturistului pianist/organist de 27 ani, incitantul și inspiratul „Schizophrenia” de anul trecut cu un „trio reversibil” sau dublu duo pe care nu-l știam. Și care semnalizează un artist inspirat și de urmărit, la orgă amintind de Booker T. Jones, Big John Patton sau Jimmy Smith...și care s-ar fi potrivit perfect întro postare anterioară „parmi les jeunes talents du jazz hexagonal”! Iar alăturat celor 3 titluri (de fapt 4) poate sta oricând și un altul cu trioul francez de veterani și „chamber jazz”-ul lor elegant de pe noul album:
* Louis Sclavis, Dominique Pifarély, Vincent Courtois - Asian Fields Variations (ECM, 2017)
Cu fiecare dintre ceilalți doi L. Sclavis colaborase de 20, respectiv 35 ani...dar toți 3 împreună nu cântaseră până acum, de aceea fiecare a contribuit și componistic.
* Chippendale/ Gustafsson/ Pupillo - Melt (Trost, 2016)
* Fred Frith Trio (with Jason Hoopes & Jordan Glenn) - Another Day in Fucking Paradise (Intakt, 2016)
* Mary Halvorson & Noël Akchoté – S/T (Noël Akchoté Downloads, 2016)
* V.A. – Spiritual Jazz 7: Islam (Jazzman, 2017)
* Miles Okazaki (gtr) - Trickster (Pi Recordings, 2017)
Confirmări și în acest ultim set al maeștrilor muzicii liber improvizate ce include și o compilație de artiști musulmani variați cu o „muzică vizionară inspirată de credința în Islam și alimentată de jazz”.
Miles Ozaki, chitaristul lui Steve Coleman din Five Elements, a fost pentru mine surpriza plăcută: el se remarcă prin albumul solo „Jonglerul”, vechi arhetip în folclorul popular și personaj mitic bine descris în booklet și însușit ca model și inspirator muzical pentru autor. Pe discul încurajat de boss-ul Steve Coleman mai apare și pianistul Craig Taborn.


luni, 13 martie 2017
Jazz Bazar (martie 2017)
Dacă diseară acum la mijloc de martie aș avea emisiune de jazz la vre-un radio imaginar, în playlist s-ar regăsi piese și dintre următoarele albume:
* Saagara (Waclaw Zimpel/clarinets) - 2 (Instant Classic, 2017)
Ca să evite clișeele ”World Music” populare, muzicianul polonez la alto clarinet, bas clarinet și exoticul khaen, l-a luat cu el ca la volumul 1 pe producătorul berlinez cunoscut ca ”mooryc”, au compus împreună piesele și au zburat apoi în India la Bangalore pentru a le înregistra acolo cu un grup local, ca să sune totul cât mai autentic, în decembrie 2016.
https://www.facebook.com/zimpelwaclaw/posts/1183607688418594

* Switchback (USA / Poland / D) – Live in Ukraine (Multikulti, 2017)
....Mars Williams (saxes, toys), Hilliard Greene (bass), Waclaw Zimpel (clarinets, flutes, shrutibox), Klaus Kugel (dr, perc)
Aici îl regăsim pe același polonez într-un grup mult orientat spre ”free jazz”/improvizație liberă, marcă impusă de saxofonistul Mars -personajul central- și de basist, ambii americani din Chicago, pe un album pigmentat cu klezmer, clasic contemporan european și folk est-european (aduse de polonez) și cu un ”groove” abstract de tip Zen-budist, opera percuționistului german...Un album mai ”meditativ și elegiac” decât anteriorul al formulei și o dovadă în plus că în țările din jur se întâmplă lucruri cam absente din de-altfel abundentele oferte festivaliero-concertistice autohtone...
http://www.freejazzblog.org/2016/11/switchback-live-in-ukraine-multikulti.html
* Shobaleader One (Squarepusher's Tom Jenkinson) - Elektrac (Warp, 2017)...."Electronic/Art/Space Rock, Jazz, Funk, Soul"
Greu de adăugat ceva în plus la extensia paletei sonice (ca să n-o numesc ”evadare” completă din idiom) oferită aici de același muzician britanic cunoscut sub numele ”Squarepusher” pe unul dintre discurile de care mă puteam ocupa la fel de bine, sau să-l fi amintit ca apariție cel puțin, pe blogul paralel: ”http://victimofspecialrock.blogspot.ro/”
* Tohpati Ethnomission (Indonesia) - Mata Hati (Demajors/MoonJune, , 2016)....”archetypal Jazz-Rock-World Fusion”
La circa 6 ani de la anteriorul material apare acest al 2-lea album minuțios pregătit al proiectului asiatic cu chitara liderului Tohpati în prim-plan și cu participarea unei orchestre simfonice din Cehia în piesa de deschidere ”Janger”. Atenție, deși n-am găsit ce înseamnă, nu e nicio legătură între titlul indonezian al albumului aproape identic și numele spioanei olandeze de legendă Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle). Dar acest ”Fusion/World” oriental asiatic vă asigur că merită puțin ”spionat”, nu-i cu nimic mai prejos decât cel vestic și american.
* Maria Chiara Argirò (p-no) – The Fall Dance (Odradek, 2016)....with Leïla Martial (vocals)
Pianista de origine italiană e la primul efort solo veritabil în fruntea unui sextet rezident la Londra pentru un CD cu un booklet bogat în poze și informații. Și pentru că știu deja că excelenta vocalistă Leïla Martial -revelația unei postări anterioare- nu cântă cu oricine și pe orice album, pianista-compozitoare rămâne de urmărit în continuare.
* EYM Trio (France) - Khamsin (2016)
* EYM Trio (France) - Genesi (2013)
Alte 2 pepite adăugate la panoul francez deja remarcabil de ”new jazz” de care m-am ocupat, deasemenea, recent. Primul meu gând, dincolo de asemănarea de nume, a fost spre turcii de la Taksim Trio, recent văzuți la Timișoara Jazz Festival în noiembrie trecut. Și chiar se pot face unele analogii. De observat evoluția acestui trio în ultimii 3-4 ani, noul ”Khamsin” acoperind stilistic jazz actual și ”World” (muzică din Balcani, Africa de Nord și Orient), pe un album care se derulează ca un jurnal de călătorie cu ecouri din turneele grupului ce a concertat în multe țări între Europa și India. Acum în componență au apărut și 2 invitați, din România (!) și Egipt:
LINE UP : Elie Dufour – piano, Marc Michel – batterie, Yann Phayphet – contrebasse, Marian Badoï – accordéon, Mohamed Abozekry - oud
https://www.youtube.com/watch?v=gCuuEL_N1wU
https://www.youtube.com/watch?v=IMYUivv6pjI

Peste blocul de albume de mai jos am trecut mai superficial, așa încât doar câteva remarci la micile seturi ordonate după ”labels”:
- În nota obișnuită a așteptărilor consider albumele de la casele de discuri exponentele unui jazz ”middle of the road” (ca dificultate de receptare pe palierul de la ”smooth/crossover” la ”free”/avant-jazz”): Reprise (cu o voce feminină nouă în ”peisaj”), Criss Cross Jazz, ECM (X 2), Pirouet, Tzadik, HighNote, Ropeadope (impresii de călătorie ale tobarului titular), World Galaxy:
- Mai mult sau mai puțin dezamăgitoare, albumele Concord cu maestrul banjo-ului Béla Fleck și, surprinzător, cele cam fără idei, dinamică și variație, de data asta, de la Hubro (X 2) și Constellation, altfel etichete ”cu ștaif”...
- Peste așteptări le găsesc pe cele de la Edition Records (cu tânărul tubist Daniel Herskedal în ascensiune avându-l în componență pe pianistul cu numele ”Valea Lupului” de care m-am ocupat separat) și Sunnyside (cu chitaristul Kurt Rosenwinkel acum devenit tematic foarte..”brazilian”, secondat de o altă prezență de la Gărâna Jazz Festival de anii trecuți, violonista germancă de origine română Frederika Krier...dar printre alții, și de Eric Clapton!).
* Daniel Herskedal (tuba & bass trumpet) - The Roc (Edition, 2017)
* Kurt Rosenwinkel (with Eric Clapton, Frederika Krier, etc) - Caipi (Sunnyside, 2017)
- Neașteptate ca orientare stilistică imaginată de mine a priori, albumele de la Jazzland (orientat foarte ”free”), cel cu suflătorii din Chicago de la Pheelco Entertainment (care mă așteptam să fie ”free” dar, dimpotrivă, sună foarte...”swing”!), respectiv cel cinematic și orientat mult spre ”country/blue grass” al violonistei de la Royal Potato Family, de fapt coloană sonoră pentru un film/proiect multi-media la care contribuie și Bill Frisell.
* Megalodon Collective - Animals (Jazzland, 2017)Alte 2 pepite adăugate la panoul francez deja remarcabil de ”new jazz” de care m-am ocupat, deasemenea, recent. Primul meu gând, dincolo de asemănarea de nume, a fost spre turcii de la Taksim Trio, recent văzuți la Timișoara Jazz Festival în noiembrie trecut. Și chiar se pot face unele analogii. De observat evoluția acestui trio în ultimii 3-4 ani, noul ”Khamsin” acoperind stilistic jazz actual și ”World” (muzică din Balcani, Africa de Nord și Orient), pe un album care se derulează ca un jurnal de călătorie cu ecouri din turneele grupului ce a concertat în multe țări între Europa și India. Acum în componență au apărut și 2 invitați, din România (!) și Egipt:
LINE UP : Elie Dufour – piano, Marc Michel – batterie, Yann Phayphet – contrebasse, Marian Badoï – accordéon, Mohamed Abozekry - oud
https://www.youtube.com/watch?v=gCuuEL_N1wU
https://www.youtube.com/watch?v=IMYUivv6pjI

Peste blocul de albume de mai jos am trecut mai superficial, așa încât doar câteva remarci la micile seturi ordonate după ”labels”:
- În nota obișnuită a așteptărilor consider albumele de la casele de discuri exponentele unui jazz ”middle of the road” (ca dificultate de receptare pe palierul de la ”smooth/crossover” la ”free”/avant-jazz”): Reprise (cu o voce feminină nouă în ”peisaj”), Criss Cross Jazz, ECM (X 2), Pirouet, Tzadik, HighNote, Ropeadope (impresii de călătorie ale tobarului titular), World Galaxy:
* David Binney (a-sax) – The Time Verses (Criss Cross Jazz, 2017)
* Keely Smith - The Intimate Keely Smith (Reprise, 2016)
* Ronald Bruner Jr. - Triumph (World Galaxy / Alpha Pup Records, 2017)
* Frank Kimbrough (p-no) - Solstice (Pirouet, 2016)
* John Zorn - The Garden of Earthly Delights (Tzadik, 2017)
* Jeremy Pelt (tr) – Make Noise! (HighNote, 2017)
* Nate Smith (dr) - Kinfolk: Postcards from Everywhere (Ropeadope, 2017)
* Julia Hülsmann Trio – Sooner and Later (ECM, 2017)
* Trio Mediaeval & Arve Henriksen - Rímur (ECM, 2017)
* Béla Fleck - Juno Concerto (Rounder/Concord Music, 2017)
* Dans les arbres – Phosphorescence (Hubro, 2017)
* 1982 (Nils Økland, Sigbjørn Apeland & Øyvind Skarbø) - Chromola (Hubro, 2017)
* Those Who Walk Away (Matthew Patton's Project) - The Infected Mass (Constellation, 2017)
- Peste așteptări le găsesc pe cele de la Edition Records (cu tânărul tubist Daniel Herskedal în ascensiune avându-l în componență pe pianistul cu numele ”Valea Lupului” de care m-am ocupat separat) și Sunnyside (cu chitaristul Kurt Rosenwinkel acum devenit tematic foarte..”brazilian”, secondat de o altă prezență de la Gărâna Jazz Festival de anii trecuți, violonista germancă de origine română Frederika Krier...dar printre alții, și de Eric Clapton!).
* Daniel Herskedal (tuba & bass trumpet) - The Roc (Edition, 2017)
* Kurt Rosenwinkel (with Eric Clapton, Frederika Krier, etc) - Caipi (Sunnyside, 2017)
- Neașteptate ca orientare stilistică imaginată de mine a priori, albumele de la Jazzland (orientat foarte ”free”), cel cu suflătorii din Chicago de la Pheelco Entertainment (care mă așteptam să fie ”free” dar, dimpotrivă, sună foarte...”swing”!), respectiv cel cinematic și orientat mult spre ”country/blue grass” al violonistei de la Royal Potato Family, de fapt coloană sonoră pentru un film/proiect multi-media la care contribuie și Bill Frisell.
* Hypnotic Brass Ensemble - Sound Rhythm & Form (Pheelco Entertainment, 2016)
* Jenny Scheinman (vln) - Here on Earth -O.S.T. for ”Kannapolis: A Moving Portrait”- (Royal Potato Family, 2017)...with Bill Frisell.
* Jenny Scheinman (vln) - Here on Earth -O.S.T. for ”Kannapolis: A Moving Portrait”- (Royal Potato Family, 2017)...with Bill Frisell.
- ”Cuneiformice”, dar foarte diferite între ele, de la un stil retro de Big Band la ”rock-ul în opoziție” unic al americanilor conduși 35 ani de același Mike Johnson, cu Elaine di Falco (”vocals & accordion”) și, invitată din Denver, o pianistă ”clasică” renumită deja pe-acolo și cu un nume care ne sună parcă familiar, Adriana Teodoro-Dier.
* The Microscopic Septet - Been Up So Long It Looks Like Down to Me: Micros Play The Blues (Cuneiform, 2017)
* Thinking Plague (Mike Johnson) - Hoping Against Hope (Cuneiform, 2017)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





































