De la Yelena la Ω▽ (OHMSLICE), dar fără „pencilina", țitera muzicală a lui Bradford Reed

* Yelena Eckemoff Quintet - In The Shadow Of A Cloud -2 CD- (L&H Production, 2017)

Pe pianista de origine rusă stabilită de 25 ani la New York o știam de pe Yelena Eckemoff Quintet - A Touch of Radiance (L&H Production, 2014), atunci tot cu americani acompaniatori, respectiv Mark Turner, Joe Locke, George Mraz și Billy Hart. De data asta, pe un album autoprodus tot la casa proprie de discuri și oferind la pachet cu cele 14 teme muzicale poezii și picturi deasemenea originale (vezi coperțile) create de una și aceeași autoare, o susține un „all star dream team” cu care cântă parcă dintotdeauna, format din nu mai puțin cunoscuții Chris Potter: tenor & soprano saxophones, flute, bass clarinet; Adam Rogers: electric guitar; Drew Gress: double bass; Gerald Cleaver: drums.
Criticul John Kelman a luat la analizat piesă cu piesă dublul set pentru a concluziona că „La umbra unui nor”, „...cu spontaneitatea lui fără echivoc și neașteptatul „feeling”...este cel mai eminent și impresionant album de până acum”, în articol fiind amintite și colaborările cu reputații muzicieni norvegieni Arild Andersen, Jon Christensen, Mats Eilertsen și Tore Brunborg odată cu anterioarele albume Yelena Eckemoff Quintet - Blooming Tall Phlox -2 CD- (L&H Production, 2017) -scos recent cu un grup finlandez, cu Olavi Louhivouri (drums) și Verneri Pohjola (trumpet)-...și Yelena Eckemoff  Trio - „Glass Song” (2013) și „The Lions” (2015):
https://www.allaboutjazz.com/in-the-shadow-of-a-cloud-yelena-eckemoff-l-and-h-production-review-by-john-kelman.php

 
* Victor Provost (steel pan) - Bright Eyes (Paquito/Sunnyside, 2017)
Album de bebop modern cu fler latin afro-cubanez, mai ușor de asimilat pentru oricine urmărește concertul din link cu Victor Provost Group:  „Millennium Stage” (June 19, 2016) etalând un jazz cu rădăcini în Caraibe. Foarte util pentru a vedea și cum arată instrumentul percusiv puțin cunoscut al liderului pentru care declicul componistic (8 din cele 11 piese îi aparțin) a fost tensiunea dinaintea nașterii primului său copil. Printre ajutoare, vibrafonistul Joe Locke și saxofoniștii Paquito D' Rivera și Ron Blake :

https://www.youtube.com/watch?v=UQ1voSa4PQ8

* Portico Quartet - Art in the Age of Automation (Gondwana, 2017)
Revenirea după 2 ani a lui Keir Vine (keybs & hang) a completat formula consacrată și în plus se simte pe noul album un crescendo componistic, noi profunzimi ale producției complexe și atenției acordată detaliilor sonore cu un plus al secțiunii acustice (pe lângă hangul oricum mult folosit, pe circa jumătate din piese apar și vioara și violoncelul). Am putea vorbi astfel chiar de o redefinire a „sound”-ului trupei „sculptat” în înșiruirea „minimalism-ambient-worldbeat-techno” dar lăsând loc mereu și unui altceva indefinibil în intenția grupului enunțată explicit de titlu: cum să faci ca muzica ta de azi să se numească tot „artă” întro eră digital-computerizată a automatizării.

* Bill Anschell (p-no) – Rumbler (Origin, 2017)

* Benny Green (p-no) - Happiness! -Live at Kuumbwa- (Sunnyside Records, 2017)
* Joseph Shabason (sax) - Aytche (Western Vinyl, 2017)

* Luis Muñoz (dr) - The Dead Man (Pelín Music, 2017)

Set de 4 albume de bun nivel din care l-aș evidenția pe cel al bateristului L.M. originar din Costa Rica, în principal pentru ideea transpunerii în muzică a poveștii experienței aproape mortale a personajului principal dintro scurtă nuvelă a scriitorului uruguaian Horacio Quiroga. Fără voci de data asta, spre deosebire de anterioarele 2 albume „Luz” și „Voz” apărute tot la casa de discuri proprie, muzica nu-și pierde din sofisticare, provocare, finețe, inspirație și viziune mistică. Se remarcă, printre altele, „Tierranegra”, melodie cu ritm accelerat de samba adusă tribut veteranului muzician brazilian Hermeto Pascoal (vezi mai jos).

* Taylor Haskins (analog EVI, synths, p-no, tr) - Gnosis (Recombination Records, 2017)
Jon Hassell și Nils Petter Molvær sunt trompetiștii referențiali de jazz combinat cu electronică pentru T.S. și acest al 6-lea album al său îndelung elaborat pe care regăsim tempouri diverse, de la balada-titlu cu pasaje de harfă și flaut până la funk-jazzul ritmic tipic anilor ’70 (“Artificial Scarcity,”  “ALT_X”). Pentru comparație am ascultat și mai acusticul Taylor Haskins (tr, fl) - Fuzzy Logic (Sunnyside Communications, 2014).

* Anat Cohen & Marcello Gonçalves - Outra Coisa: The Music of Moacir Santos (Anzic, 2016)...albumul cu muzica clasicului compozitor și muzician brazilian (1926-2006) pentru care clarinetista a primit recent de la Asociația jurnaliștilor de jazz „2017 JJA Awards for „Clarinetist of the Year”. Partenerul ei Marcello din Trio Madeira Brasil este un chitarist de 45 ani și desigur conațional cu compozitorul.

** Hermeto Pascoal & Banda (Brazil) - No Mundo dos Sons -2 CD- (SESCSP, 2017)

Dublu set de “música universal”, o fiesta cu jazz îmbibat de bossa, „fusion” și tango a versatilului octogenar brazilian secondat, printre alții, de fiul său Fabio la percuție în piese-tribut cu titluri care vorbesc de la sine: “Para Miles Davis”, “Para Tom Jobim”, “Um Abraço Chick Corea”, “Viva Edu Lobo!” sau “Viva Piazzola!”

Cu toată universalitatea recunoscută a muzicii maestrului, e trist și straniu că pe Internet sunt rare abordările în alte limbi mai răspândite decât portugheza (vezi de ex. „comments”-urile postării de pe YouTube a întregului album cu componențele separate ale fiecărei piese):

https://www.youtube.com/watch?v=B17bz0x21dA&feature=youtu.be

** Marco Minnemann - Borrego -2 CD- (Lazy Bones, 2017)

„Cel mai desăvârșit/împlinit album” de până acum al prolificului „aristocrat” baterist al lui Joe Satriani și Steven Wilson. Asta am citit într-un argumentat și consistent „review”, linia dominantă de tip „fusion” fiind mai apropiată trioului recent Levin / Minnemann / Rudess, cu ceva din imaginația și diversitatea muzicii lui Mike Keneally și, prin extensie, a perechii tată-fiu, separat etalată de Frank și Dweezil Zappa (cel puțin în aceeași măsură, zic eu, cu referințele Queens Of The Stone Age, ZZ Top sau Tarantino soundtrack, cum scrie în aceeași cronică). Joe Satriani și Alex Lifeson apar la chitară în 5, respectiv 3 piese alături de multi-instrumentistul autor. Borrego Springs e numele unui oraș de deșert din California.

http://www.leontk.com/2017/07/30/marco-minnemann-borrego-album-review/

* Christian Wallumrød Ensemble – Kurzsam and Fulger (Hubro Music, 2016)

C.W.: trumpet, sax, cello, percussion, keys
Încadrat de 01. „Haksong” (simplă, melodioasă, atractivă) și 07. „Kurzsam and Fulger” (parțial, de pe la jumătate, cu același fler ca începutul), albumul de autor are totuși „miezul” cam prea minimalist-abstract și contribuția restului trupei cam discretă...N-aș plasa de aceea acest album printre preferatele mele, nici din discografia pianistului, nici din catalogul Hubro, la general.

* Ω▽ (OHMSLICE) – Conduit (2017)

Supergrup cu un proiect experimental foarte original bazat pe experimentele percuțiilor duble procesate printr-un sintetizator modular de Bradford Reed, inventatorul pencilinei descrisă aici (dar nefolosită pe noul album „Conductă”) :

http://www.oddmusic.com/gallery/om02000.html

https://www.youtube.com/watch?v=Btkf0BxM2Fo

videoclipul la piesa „Snow”:

https://www.youtube.com/watch?v=zcF3SiYhq6Y

- Jane LeCroy (Sister Spit, Poetry Brothel) - words & voice
- Bradford Reed (King Missile III) - drumming, modular synthesizer & video, producer
- Jonas Blizzard (Drumhead, Blue Man Group) - snow
- Chris Jordan - time lapse footage
with:
- Josh Matthews (Drumhead, Blue Man Group) on drums
- Bill Bronson (Swans, The Spitters, The Gunga Den, Congo Norvell) - guitar
- Daniel Carter (Thurston Moore, Yo La Tengo) - trumpet & saxophones

 

La final, o fugară abordare a necunoscuților de până la parcurgerea listei de 15 tineri jazzmeni recomandați în acest recent link:
https://www.allaboutjazz.com/forget-old-europe-15-european-jazz-musicians-you-need-to-know-about...

* De Beren Gieren (p-no / Belgium) - One Mirrors Many (Clean Feed, 2015)

* 3D: Dabrowski, Davis & Drury (Poland) – Vermilion Tree (For Tune, 2014)

* Duot (Albert Cirera & Ramon Prats / Spain) - Duot (Self Release, 2010)

* Duot (Albert Cirera & Ramon Prats / Spain) - Cactus (Repetidor, 2012)

* Trio Riot (Mette Rasmussen: a-sax / Denmark) - Trio Riot (Efpi Records, 2014)

* Liquid Trio (Agustí Fernández, Albert Cirera, Ramon Prats / Spain) - Marianne (Vector Sounds, 2016)

* Reinier Baas (gtr / Netherlands) - More Socially Relevant Jazz Music (Mainland, 2011) 

* Reinier Baas (gtr / Netherlands) - Smooth Jazz Apocalypse (Mainland, 2014)

* Reinier Baas - Reinier Baas vs. Princess Discombobulatrix -A Mostly Instrumental Opera- (BaasPex Productions, 2016)

* Eve Risser (p-no / France) White Desert Orchestra - Les Deux Versants Se Regardent (Clean Feed, 2016)

* Eve Risser, Benjamin Dubod, Edward Perraud - En Corps Generation (Dark Tree, 2017)

* Julian Sartorius (dr, perc / Switzerland) - Zatter (Intakt, 2014)

...cu evidențierea celor două și o la fel de rapidă concluzie, fără a avea nevoie de toate cele 15-20 ore minimale unei prime audiții complete: e vorba, în ciuda unui titlu derutant ca cel de-al 2-lea („Smooth Jazz”...) al chitaristului olandez, de acel jazz liber improvizat căruia-i putem adăuga și prefixul „avant” pentru care abordarea muzicienilor cât și interesul melomanilor jazzofili vorbitori de limbă română rămân unele prea minore, din păcate...

Ce s-ar mai găsi în prăpastia dintre „a trebui”...și „a dori” să știi?

Începusem această postare cu un intro dojenitor-ironic la adresa superficialității și a mulțumirii cu puțin, dar la final mi-am zis: „nu-s eu „lupul moralist”, „gusturile nu se discută”, fiecare dintre melomanii vorbitori de limbă română -inclusiv muzicienii și cei cu pretenții de cunoscători- își alege ce și cât îi place”. Dar, dincolo de arbitrariul gusturilor personale, hăul tot mai uriaș între cele 2 verbe la infinitiv din titlu în care se acumulează perpetuu muzică rămasă necunoscută (volum, e-adevărat, omenește imposibil de asimilat individual) n-am cum să-l ignor...Dacă pretinzi că-ți place jazzul, nu ți-ai pierdut curiozitatea/interesul/apetența, nu ești foarte mulțumit cu cât știi, ți se pare că mai poate apărea ceva interesant și încă îți mai pasă de propria cultură/educație muzicală, merită de citit pe-aici. Dacă nu, ignoră și mulțumește-te cu cât cunoști, dar ține totuși cont că în lume există azi peste 100 „labels” de jazz din cele active considerate importante și definitorii pentru acest gen, iar „crema” pe care-i firesc s-o dorești/cunoști/deții...„Nirvana, potirul Sf. Graal, lâna de aur, grădina Edenului”...a.k.a. climaxul valoric absolut în jazz nu s-a fixat nici prin vreo zonă geografică anume, nici stilistică, nici temporală, nici altcumva...Muzica de valoare poate să apară de unde nici nu te-aștepți, de ex. sub o etichetă din care colecția ta digitală sau de LP/CDuri nu cred că include prea multe titluri, Cryptogramophone.
Vremurile-s tulburi? Timpul liber alocat ascultării ca act în sine a unui album, un lux? Poate, dar fascinanta lume muzicală merge înainte și fiecare album din cele câteva zeci de mai jos înseamnă un efort colectiv, muzical și tehnic, a sute de oameni și, ca durată, de luni de zile, poate chiar ani...deci care merită, zic eu, măcar o umilă și minimală abordare, chiar și în limba „dulce și frumoasă” a lui Eminescu:

** Partikel - Counteraction (Whirlwind, 2017)...„Young forward thinking UK sax-led jazz-rock trio”-ul condus de saxofonistul Duncan Eagles (cu Max Luthert: bass & Eric Ford: drums), pe acest al 4-lea album, apelează din nou ca și în 2015 la violonistul Benet McLean -cu reminiscențe „Stephane Grappelli-like swing”- plus la încă 4 muzicieni: Ant Law: guitar, Anna Cooper: flute & baritone saxophone, Matthew Sharp: cello și SiSi Lu: electronics. O integrare cu armonizări digitale, pedale și programare pe computer care a condus la un câștig muzical cert către, se zice, cel mai „proggy” și complex material de până acum, exemplificarea cea mai elocventă fiind reluarea în această configurație a piesei acustice a trioului de pe la începuturi, „Blood Of The Pharoah”.
http://www.jazzviews.net/partikel---counteraction.html
https://www.youtube.com/watch?v=jyA_7APlQ8c

https://www.allaboutjazz.com/forget-old-europe-15-european-jazz-musicians-you-need-to-know-about...

* De Beren Gieren (p-no / Belgium) - One Mirrors Many (Clean Feed, 2015)
* 3D: Dabrowski, Davis & Drury (Poland) – Vermilion Tree (For Tune, 2014)
* Duot (Albert Cirera & Ramon Prats / Spain) - Duot (Self Release, 2010)
* Duot (Albert Cirera & Ramon Prats / Spain) - Cactus (Repetidor, 2012)
* Liquid Trio (Agustí Fernández, Albert Cirera, Ramon Prats / Spain) - Marianne (Vector Sounds, 2016)
* Trio Riot (Mette Rasmussen: a-sax / Denmark) - Trio Riot (Efpi Records, 2014)
* Reinier Baas (gtr / The Netherlands) - More Socially Relevant Jazz Music (Mainland, 2011)
* Reinier Baas (gtr / The Netherlands) - Smooth Jazz Apocalypse (Mainland, 2014)
** Reinier Baas - Reinier Baas vs. Princess Discombobulatrix -A Mostly Instrumental Opera- (BaasPex Productions, 2016)
* Alexander Hawkins + Evan Parker (UK) - Leaps in Leicester (Clean Feed, 2016)
* Eve Risser (p-no / France) White Desert Orchestra - Les Deux Versants Se Regardent (Clean Feed, 2016)
** Eve Risser, Benjamin Dubod, Edward Perraud - En Corps Generation (Dark Tree, 2017)
* Julian Sartorius (dr, perc / Switzerland) - Zatter (Intakt, 2014)

Mai sus, o parte din cei 15 din linkul „forget-old-european-...”, acum descoperiți, majoritatea tineri muzicieni, cea mai mare parte încadrându-se idiomului „avant-jazz/free improv(isation)”. Pe alții cu 2-3 excepții de negăsit deocamdată, îi aveam și i-am abordat selectiv în postări anterioare.

--- Alte noutăți (cu 2 ** am evidențiat preferatele mele, ca și mai sus):

* Russell Malone (gtr) - Time for the Dancers (HighNote, 2017)
* Taylor Haskins - Gnosis (Recombination Records, 2017)....„trumpet-led electronica/jazz mix”
* Chris Speed Trio – Platinum On Tap (Intakt, 2017)
** Omri Ziegele Where’s Africa – Going South (Intakt, 2017)...unul dintre cele mai ritmic-accesibile albume de la casa Intakt pe care le-am întâlnit până acum.
* Misha Mullov-Abbado (p-no) – Cross-Platform Interchange (Edition, 2017)
* Max Johnson (d-bass) – In the West (Clean Feed, 2017)

* Alice Babs & Duke Ellington - Serenade to Sweden (1963/Reprise, remastered Real Gone Music, 2017)
* Stephan Oliva, Susanne Abbuehl, Øyvind Hegg-Lunde - Princess (Vision Fugitive, 2017)....„Tribute to Jimmy Giuffre”
* Smoking Time Jazz Club - Ain't We Fortunate! (2017)....„Jazz/Retro Swing”
* Peter Bernstein (with Brad Mehldau, Christian McBride & Gregory Hutchinson) - Signs Live! -2 CD- (Smoke Sessions, 2017)
* Samo Salamon/Šalamon Sextet - The Colours Suite (Clean Feed, 2017)
* Elliott Sharp (with Mary Halvorson & Marc Ribot) - Err Guitar (Intakt, 2017)

** Alex Cline's Flower Garland Orchestra - Ocean of Vows -2 CD- (Cryptogramophone, 2017)
Lucrare complexă, fără dubii cea mai elaborată d.p.d.v. filozofic și muzical de până acum a bateristului frate geamăn cu chitaristul Neil Cline (la al cărui mult-lăudat „Lovers” de la Blue Note Records de anul trecut a contribuit). Acum Neil îi întoarce serviciul pentru cele 2 ore de muzică ale unul Zen Budist practicant inspirate de voluminoasa scriptură „Avatamsaka Sutra or Flower Garland Discourse” și din poemele maestrului său spiritual, vietnamezul Thich Nhat Hanh căruia îi este dedicată lucrarea la aniversarea celor 89 de ani ai săi, numită „ziua continuă”. Și grupul de 14 muzicieni și setul impresionant de instrumente sunt un mix empatic Occident-Orient subsumat intenției de mesaj și care are analogie, cum bine observă criticul John Kelman, în termenul indian „Sangam” pus pe note anterior de Charles Lloyd și Trygve Seim la casa ECM. „Un alt clasic al lumii spirituale...oceanic și nebular cosmic” zice și:
https://www.relix.com/blogs/detail/alex_clines_flower_garland_orchestra_oceans_of_vows#ixzz4qTBSRIED
...în timp ce un fan pe Amazon exclamă entuziasmat (fără necesitatea traducerii în română):
„ABSOLUTELY BRILLIANT!!!! Beautiful, Ethereal, Mystical, Spiritual, Free, Mesmerizing, Astounding, Meditative, Contemplative....2 FULL HOURS OF GREATNESS”

https://www.allaboutjazz.com/alex-clines-flower-garland-orchestra-oceans-of-vows-by-john-kelman.php
Despre acest proiect finanțat (și) de donațiile cititorilor Kickstarter, descrierea lui Alex Cline și a fratelui Cline cu propriile lor cuvinte, apare aici:
https://www.kickstarter.com/projects/angelcity/oceans-of-vows-alex-clines-flower-garland-orchestr

Eu zic că acest dublu-set „Ocean of Vows” merită un loc pe lista scurtă a „albumelor anului”, voi ce ziceți?

* Black Cube Marriage (Rob Mazurek) - Astral Cube (El Paraiso/Impetus, 2017)
** Merzbow, Keiji Haino, Balazs Pandi (Balázs Pándi) – An Untroublesome Defencelessness (RareNoise, 2016)
Un album ceva mai puțin tensionat și ermetic al japonezilor, cu contribuția percuționistului maghiar B.P. Tocmai de aceste motive îl găsesc interesant.
* Windisch (Julius Windisch/p-no Quintet) (Germany) - Drama (QFTF, 2017)
** Fabian Almazan (p-no, electronics) & Rhizome - Alcanza (Biophilia, 2017)....with Camila Meza (gtr & voc) , Linda May Han Oh (bass), etc.

* Brother Ahh (Robert Northern) with special guest Max Roach - Sound Awareness (Strata-East, 1972)
** Brother Ah & Sounds Of Awareness - Key To Nowhere (Strata-East, 1974...CD Manufactured, 1983)
* Brother Ah ('s) Sound Awareness - Move Ever Onward (Strata-East, 1975)
„Spiritual jazz”, sau „oldies but goldies” (ca să folosesc puțin forțat o formulă din pop-rock) ar fi descrierea scurtissimă a celor 3 albume de mai sus descoperite de mine abia acum cu acest flautist/french horn-ist care-a cântat mult timp în Sun Ra Arkestra și ca „session musician” cu numeroși alți titani în anii '50 și '60, precum Coltrane, Dolphy, Gillespie, Monk, Tyner, Miles Davis, Ch. Haden, etc.

--- Revenind la noutăți:

* Quantum Trio (Poland) - Duality: Particles & Waves -2 CD- (Nei Gong Music, 2017)

* Dominik Strycharski (cl) - Flauto Dolphy (Fundacja Sluchaj!, 2017)

* Dominik Strycharski Core 6 (Poland) - Czôczkò (For Tune, 2015)

....with Waclaw Zimpel (cl), Ksawery Wójcinsk & Zbigniew Kozera (d-bass), Hubert Zemler & Krzysztof Szmanda (dr, perc)

* Tyshawn Sorey (dr) - Verisimilitude (Pi Recordings, 2017)

....with Cory Smythe (p-no) & Chris Tordini (bass)

* Ballister - Slag -live at Café Oto, 2015- (Aerophonic, 2017)

....Dave Rempis (a & t-saxes), Fred Lonberg-Holm (cello & electr) & Paal Nilssen-Love (dr & perc) 

* Burning Ghosts (Daniel Rosenboom/tr) - Reclamation (Tzadik, 2017)

....with Jake Vossler (gtr), Richard Giddens (bass) & Aaron McLendon (dr)

* Platform (Norway) – Flux Reflux (Clean Feed, 2017)
* Silke Eberhard Trio (Germany/Switzerland) - The Being Inn (Intakt, 2017)
* Ed Parlermo Big Band - The Great Un-American Songbook, Vol. I & II -2 CD- (Cuneiform, 2017)

--- Albume valoroase și rare din catalogul recuperat cu peripeții al casei franceze Shandar:

https://web.archive.org/web/20100316211314/http://home.comcast.net:80/~ed_maurer/Shandar/index.htm

* Albert Ayler - Nuits De La Fondation Maeght Volume 1 -2 LP Live- (Shandar, 1970)

* Albert Ayler - Nuits De La Fondation Maeght Volume 2 -2 LP Live- (Shandar, 1970)

* Karlheinz Stockhausen - Illimité (Shandar, 1970)...."Unbegrenzt", a piece from "Aus den sieben Tagen" ("From the Seven Days")

* Steve Reich Ensemble Avantgarde - Four Organs/Phase Patterns/Pendulum Music/Piano Phase (Shandar, 1970)

** Dashiell Hedayat (with Gong) - Obsolete (Shandar, 1971)

* Vincent Le Masne et Bertrand Porquet - Guitares dérive (Shandar, 1976)

** Ragnar Grippé - Sand (Shandar, 1977)

* Charlemagne Palestine - Strumming Music (for Piano, Harpsichord and Strings Ensemble) -2 LP- (Shandar, 1977)

* Abed Azrié (Iran) - Épopée de/Epic of Gilgamesh -2 LP- (Shandar, 1977)

* François Tusques (with Alan Shorter, Steve Potts, Alan Silva, Sunny Murray, etc) - Intercommunal Music (Shandar, 1971)

* François Tusques / Carlos Andreu / Ramadolf / Intercommunal Free Dance Music Orchestra – Le Musichien (Edizione Corsica, 1983)

* François Tusques - Free Jazz (Adda/In Situ, 1965)

* François Tusques - Le Nouveau Jazz (Mouloudji, 1967)

* François Tusques (with Barney Wilen) - La Reine Des Vampires (Cacophonic, 1967)

* François Tusques - L'Intercommunal Free Dance Music Orchestra, Volume 1 (Disques Vendémiaire, 1974)

„Obsolete” și ”Sand” merită desigur mici recenzii/descrieri separate, poate am s-o fac cândva...Ultimele 5 titluri sunt extensie la catalogul Shandar, cu albume relevante apărute la alte case de discuri, ale veteranului pianist de 79 ani, unul dintre exponenții primei generații de „free jazz” francez.

„Veni, Vidi...Vic(T)i(m)” estivalo-festivalier

...mai ales „vici” având în vedere că „reduta” numită scena românească de jazz și blues (muzicieni + public + media), altfel nu prea consolidată nici consistentă numeric, nici nu-i prea greu să fie cucerită de artiștii din zonele cu mult mai mare tradiție și impact al acestor genuri. Mai exact, muzicieni din eșaloanele 2, 3, 4, etc -până la nivelul celor de la gurile de metrou din marile metropole occidentale!- sunt la un nivel muzical care le permite să evolueze cu succes în fața unor audiențe mari din regiuni precum Balcani sau Asia. Cine nu e conștient de acest sistem existent de valori și de amplitudinea decalajelor se amăgește amarnic într-un iluzoriu păgubos, provincial...Cu-atât mai meritoriu din acest punct de vedere rămâne Gărâna Jazz Festival care a ridicat foarte mult, printro alchimie numai de Marius Giura știută, ștacheta jazzmen-ilor de primă ligă invitați, emanând un spirit urmat și de alte manifestări similare din țară, unele apărute între timp și dorind după sistemul „copy-paste” („copy-paste-lul”, cum îl numește cu tâlcul și umoru-i caracteristic, pe blogul său, Marcel Tolcea) să urmeze rețeta. Anul acesta și JazzTM-ul, dincolo de toate avatarurile și secretomania organizării, a avut un nivel bun, dincolo de discutabilul criteriu de aducere a câștigătorilor de premii Grammy (care ține cont prea puțin spre deloc de valoarea și autenticitatea intrinsecă a muzicianului/trupei, ci în primul rând de factori comerciali, audiență, cifra de vânzări/nr. de vizualizări/„like”-uri pe social media, etc...ca în „mainstream pop”). Și-ar mai rămâne pentru ambele festivaluri din cele 2 săptămâni consecutive de vară și problema alegerii unor prezentatori -eventual locali- mai adecvați, tot așa, nu pe criteriul notorietății de pe frecvențe naționale radio & TV, ci al asimilării noilor tendințe și apropierii de spiritul muzicienilor de pe scene...încât să nu mai fie posibilă pe viitor o gafă de genul „John” Garbarek din partea autointitulatului „cel mai bun prezentator român din toate timpurile”, tot mai evident de la an la an, depășit de evoluțiile noului jazz. Pentru că „lumea s-a obișnuit cu el”, nu prea mai „ține”, lumea/audiența se mai schimbă și evoluează și ea, chiar dacă lent (și la publicul de la Gărâna asta-i ceva evident). Iar dacă nici Ego-ul personal nu-i permite retragerea, ceva trebuie făcut pentru o schimbare necesară...

Următoarele albume le-am găsit potrivite pentru întâmpinarea celor vizați de titlul postării începută de circa 3 săptămâni, majoritatea americanilor și nu numai...venind cu un jazz „middle of the road” nu foarte sofisticat, estival, tipic caselor Motéma Music, Ropeadope sau Mac Avenue. Bineînțeles că minisetul de final aparține jazzurilor mai cu ștaif, în toate formulele existând cel puțin un muzician care a concertat în Ro (preferatelor le-am atașat și coperțile):

* Christian Scott aTunde Adjuah (tr) - Diaspora /The Centennial Trilogy (vol. 2)/ (Stretch Music/Ropeadope, 2017)....„in memory of Johnathan Demme”

* Adam Ben Ezra (bass, Israel) - Pin Drop (Ropeadope, 2017)

* Charnett Moffett (ac & el bass) - Music From Our Soul (Motéma Music, 2017)
....with: Pharaoh Sanders (t-sax), Stanley Jordan (gtr & piano), Cyrus Chestnut (p-no & keybs), Jeff "Tain" Watts (dr), Victor Lewis (dr), Mike Clark (dr)

* (Jack) DeJohnette, (Larry) Grenadier, (John) Medeski & (John) Scofield - Hudson (Motéma Music, 2017)
* Kevin Eubanks (gtr) - East West Time Line (Mac Avenue, 2017)

* Markus Reuter featuring SONAR and Tobias Reber – Falling for Ascension (Ronin Rhythm Records, 2017)

* Wingfield, Reuter, Stavi, Sirkis (UK / Germany / ex-Israel) - The Stone House (MoonJune, 2017)
Acesta e preferatul meu din întreaga serie, un album „live in studio” de „fusion” inovativ, peisagistic și original al 4-tetului Mark Wingfield: guitar; Markus Reuter: Touch Guitars® AU8; Yaron Stavi: fretless bass & Asaf Sirkis: drums...în „gustarea” și asimilarea căruia constitue un avantaj cunoașterea, conform criticului John Kelman, a „sound”-urilor de la Stick Men, The Crimson ProjeKCt, Mark Wingfield's Proof of Light, Brian Eno, Kenny Wheeler, David Torn (anii '85-'90)...și cu-atât mai meritoriu cu cât improvizația electrică melodică, armonică, ritmică și texturală a celor 4 maeștrii ai rock-ului progresiv a fost înregistrată în sesiunile din La Case Murada/Catalonia/Spania întro singură zi din cele 6 plănuite pentru 3 albume (!) între care și unul al bateristului Sirkis cu claviaturistul sârb Vasil Hadžimanov prezent separat cu grupul său la Gărâna XXI (și audiat cu 2 materiale prezente mai jos).
Analiza extinsă, aici:
https://www.allaboutjazz.com/wingfield-reuter-stavi-sirkis-the-stone-house-by-john-kelman.php

* Vasil Hadžimanov Band feat. David Binney (sax) - Alive (MoonJune, 2016)

* Vasil Hadžimanov Band - Života Mi (PGP RTS/Serbia, 2009)

* Sebastian Spanache Trio - The Furnace (2017)

* Alexi Tuomarila - Kingdom (Edition, 2017)

....Alexi Tuomarila: p-no; Mats Eilertsen: d-bass; Olavi Louhivuori: dr

* Zem Audu (sax, Niger/UK/US) - Spirits (Origin, 2017)...with Mike Stern (gtr)

* Oded Tzur (t-sax) with Shai Maestro, Petros Klampanis & Ziv Ravitz - Translator's Note (Yellowbird/Enja, 2017)

* Ferenc Snétberger (gtr, with Anders Jormin & Joey Baron) – Titok (ECM, 2017)

* Mat Maneri, Evan Parker, Lucian Ban – Sounding Tears (Clean Feed, 2017)

* Helge Lien Trio - Guzuguzu (Ozella, 2017)

* Arve Henriksen (tr, Norway) - Towards Language (Rune Grammofon, 2017)

* Verneri Pohjola (tr, Finland) - Pekka (Edition, 2017)

Printre altele, niște revelații: noile albume Crown Larks și Grand Orchestre du Tricot

* Mat Maneri, Evan Parker, Lucian Ban – Sounding Tears (Clean Feed, 2017)

Dintotdeauna și în mai toate stilurile și curentele muzicale, vioara, viola și asociatele din aceeași familie de instrumente cu corzi (minus contrabasul), când n-au fost „ajutate” de efecte, mi s-au părut instrumente triste. Iată o nouă confirmare că nu-i vorba doar de o senzație subiectivă personală, viola „plângăcioasă” a lui Mat Maneri care se reflectă din chiar titlul albumului său „Lacrimi sunătoare”. Apariția aceasta e încă o șansă pentru fanul de jazz din România care se pretinde cu ștaif să asimileze tipul de jazz mai...complicat (ca să nu-i spun „ermetic”) marca portugheză a prolificei case Clean Feed după „Spiritul Piteștiului”, discul recent tot din 2017 despre care-am scris pe-aici al formulei Trespass Trio, cu Martin Küchen: sax, Per Zanussi: d-bass & Raymond Strid: dr & perc.
Motivul principal însă nu e americanul la violă (nu că acesta n-ar merita!) ci tot unul românesc, pianistul clujean Lucian Ban stabilit la New York și colaborator apropiat în ultimii ani al liderului Mat. Aceluiași fan care a evitat edițiile intermitente ale festivalul Jazz & More...(Sibiu) al lui Mircea Streit sau altele orientate similar i se mai oferă acum în plus și șansa să-l audă pe acest disc pe unul dintre saxofoniștii alto și soprano esențiali ai scenei „free jazz/free improvisation” europene, britanicul veteran de 73 ani și maestru al tehnicilor extinse de interpretare, Evan Parker. Dacă nici așa nu reușește asimilarea, ipoteticul fan jazzofil român va rămâne sau își va completa colecția cu anterioarele albume ale pianistului de origine română, cu un jazz mai accesibil pentru el:
* Lucian Ban & Mat Maneri - Transylvanian Concert (ECM, 2013)
* Lucian Ban Elevation (Abraham Burton, John Hébert, Eric McPherson with special guests Mat Maneri & Gavril Țărmure) - Songs from Afar (Sunnyside, 2016)

* Nova Collective (ex-Haken, BTBAM, Trioscapes, Cynic) - The Further Side (Metal Blade, 2017)...."jazz prog"
* Harvey Mandel (gtr) - Snake Pit (Tompkins Square, 2016)
    * Harvey Mandel (gtr) - Cristo Redentor...Plus Selected Sessions (1968/Raven, 2003)

Albumul Nova Collective este unul dintre acelea la care se spune că, sfidând regulile raționale, rezultatul final depășește suma strict aritmetică a termenilor (membrii trupei), în sensul că muzica oferită e peste așteptări, diferită și superioară stilistic, față de ceea ce cântă, mai simplist, trupele de unde provin, dominant „metalice”. N-au fost rare cazurile în istoria rockului când supergrupurile, chiar formate din celebrități, au eșuat, aici însă din fericire nu e cazul iar după ce-am ascultat și primul album Trioscapes - Separate Realities (2012), am observat asemănări destul de mari cu Nova Collective.
Veteranul chitarist inovator de blues-rock american de 72 ani puțin cunoscut pe la noi, deși a activat în cea mai bună perioadă a trupei Canned Heat (când fusese poreclit „The Snake” din cauza liniilor sale sinuoase la chitară) a ieșit la suprafață anul trecut din/pentru această „Gaură de Șarpe” cu 8 piese originale instrumentale având toate titluri scurte, respectiv primul album larg distribuit după aproape 2 decade (!)...și care de la primele note din deschiderea temei-titlu ne amintește că autorul a cântat la viața lui cu alde Jeff Beck, John Mayall și The Rolling Stone. Am aflat că ar fi apărut un album și mai nou, „Snake Attack” (2017) pe care nu-l știu încă, în schimb vă recomand suplimentar albumul său seminal de debut din 1968, reeditat pe CD cu bonusuri în 2003 și deseori citat ca sursă de influență pentru alții. Observați și „înrudirile” grafice ale coperților celor 2 albume pe care-aș fi putut foarte bine să le includ ca subiecte pe blogul paralel
http://victimofspecialrock.blogspot.ro/

https://www.allaboutjazz.com/harvey-mandel-snake-pit-by-doug-collette.php

De noul album Arto Lindsay: „Cuidado Madame” m-am ocupat în postarea „Arto Lindsay strikes again”, cred că și de ultimul Colin Stetson: „All This I Do For Glory” (Kartel Music Group, 2017), ori doar l-am semnalat. Le-am regăsit pe ambele printre primele 10 în lista din link-ul de mai jos, alături de alte albume diverse și interesante:
http://observer.com/2017/06/best-experimental-albums-so-far-2017/

* Dálava (Aram Bajakian & Julia Ulehla) - The Book of Transfigurations (Songlines, 2017)
* Bearthoven - Trios (Cantaloupe Music, 2017)
* CP Unit (Chris Pitsiokos: sax, Brandon Seabrook: el-gtr, Tim Dahl: el-bass, Weasel Walter: dr) - Before The Heat Death (Clean Feed, 2017)
* Joshua Abrams & Natural Information Society - Simultonality (Eremite, 2017)
* Bill Brovold & Jamie Saft - Serenity Knolls (RareNoise, 2017)
* Crown Larks - Population (Already Dead Tapes + Satellite Records, 2017)
* Mako Sica - Invocation (FeedingTube, 2017)...„postrock”
........
* Mako Sica - Dual Horizon (La Societe Expeditionnaire, 2010)
* Mako Sica - Noise Attic Session 2 (Plustapes, 2009)

Cele mai reușite, după părerea mea, din seria de 7 titluri de mai sus (cele 2 Mako Sika din final fiind mai vechi, pentru completare și aprofundare), sunt noile Crown Larks și Mako Sica dintre care, pentru prima trupă din Chicago de „Ciocârlii încoronate” (traducere aproximativă), s-au folosit în ideea descrierii stilului foarte eclectic, următorii termeni:

https://crownlarks.bandcamp.com/album/population
„experimental art rock drone krautrock maximal minimal no wave noise now wave pain is luvv postpunk psych space Chicago”
„polyrhythmic post punk // eccentric noise lullabies // machine-tooled no wave // free jazz-inflected krautrock” -  PURE CRED
„Crown Larks threw psych-rock, noise music, and free jazz into one pot and stirred until the whole thing combusted.” – Stereogum

https://youtu.be/IWujjtMBOw0
https://youtu.be/VWew1mTSHqk

Muzica acestui nou album Crown Larks e din aceea atât de densă și surprinzătoare încât poți descoperi câte ceva la fiecare reascultare, din nou și din nou...ori nu cumva acesta o fi dezideratul principal, mărturisit sau nu, dorit de orice muzician sau trupă?

* Grand Orchestre du Tricot (Valentin Ceccali / Tricollectif / France) - Atomic Spoutnik (Tricollection, 2017)
* Laurent Coulondre (keybs, organ & p-no) - Gravity Zero (Sound Surveyor Music, 2017)

Când o perioadă mă ocup de mai  multe apariții dintro scenă anume, îmi propun apriori pentru următoarele postări să evit aceeași zonă muzicală, pentru o anumită dispersie a subiectelor și acoperire geografică cât mai echidistantă. Deci nici pomeneală intenția de data asta să focalizez pe ceva din noul jazz francez care-a ocupat mai multe recente postări. Numai că iată, noi și noi apariții de valoare imposibil de ignorat nu mă lasă să-mi respect algoritmul și până la urmă albumele astea primează pe acest blog, trecute și analizate prin filtre personale dar ținând cont și de opinii ale altor melomani și critici ca subiectivismul să fie cât mai mic.
„Sputnik-ul Atomic” este un album-concept ridicat la un nivel următor, compus de bandlider-ul basist și violoncelist Valentin Ceccali, un dublu voiaj imaginar ludic derulat în paralel: pe de o parte o odă a inocenței unui copil și respectiv, distinctă și complementară, fantezia onirică stelară a unui adult evadat dintro realitate sordidă. Totul se derulează în 9 capitole separate arbitrar, dar de fapt întro singură suită cu 2 povestitori principali în care se ciocnesc jazz modern creativ (cum prefer eu să numesc „free jazz/improv”), prog-rock experimental, clasic contemporan și acel stil povestit greu traductibil în românește de-i spune „spoken word”, totul fuzionând întro formă muzicală unică perfect interpretată de 11-tetul Le Grand Orchestre du Tricot sub bagheta autorului și pusă în scenă ca spectacol exact în urmă cu 2 ani (16 & 17 iunie 2015), cu tot arsenalul de proiecții și lumini, la Teatrul din Orléans. O experiență de neuitat, declară criticii și spectatorii, imortalizată audio pe albumul care-a apărut la începutul lui 2017 cu câteva inserturi vizionabile pe YT și Vimeo.
http://www.citizenjazz.com/Grand-Orchestre-du-Tricot.html

#1 Décryptage {ATOMIC SPOUTNIK} // André Robillard
https://www.youtube.com/watch?v=rHCMCED_IjU

#2 Mémoire {ATOMIC SPOUTNIK} // André Robillard
https://www.youtube.com/watch?v=E3lqISvxDJs

#3 Décollage {ATOMIC SPOUTNIK} // André Robillard
https://www.youtube.com/watch?v=Fhh77JMiElA

#4 Remappage {ATOMIC SPOUTNIK} / André Robillard
https://vimeo.com/201972948

LINE-UP:
- André ROBILLARD : textes, voix, guitare
- Robin MERCIER : textes, voix
- Théo CECCALDI : violon, alto, clavier, voix
- Gabriel LEMAIRE : saxophones, clarinette, voix
- Quentin BIARDEAU : saxophones, clavier, voix
- Jean-Brice GODET : clarinettes, dictaphones, voix
- Roberto NEGRO : claviers, guide-chant, effets, voix
- Guillaume AKNINE : guitares, banjo, voix
- Valentin CECCALDI : violoncelle, basse, voix, composition, direction artistique
- Adrien CHENNEBAULT : percussions, objets, voix
- Florian SATCHE : batterie, objets, voix

Imponterabil și flotant, conform titlului „Gravitate Zero”, e și albumul cu doar 2 tipuri de instrumente, clape și tobe, al organistului pianist Laurent Coulondre care face parte dintro generație a unui jazz „decomplexat”, disc distins cu „La Révélation Jazz” în cadrul premiilor Victoires de la Musique. Blogul „republicofjazz” face o asociere -mai mult din punctul de vedere al energiei degajate, cred eu, ținând cont de majorele diferențe- cu muzica spectaculoasă a americanilor Snarky Puppy, remarcându-i și pe toți cei 4 bateriști implicați alături de pianist, separat câte unul sau mai mulți: Martin Wangermée, André Ceccarelli, Yoann Serra și Cyril Atef.

                                                                    Tricollectif / France

Se apropie, apropo de Snarky Puppy, festivalul Gărâna XXI, așa încât o să închei cu 3 noi apariții să le spun așa, „în ton” cu ce se va întâmpla în cele 4 seri de iulie în Valea Lupului, mai toți artiștii de mai jos fiind prezenți cândva acolo sau urmând să sosească. Atenție la cele „7 Secrete” care este adevăratul „cântec de lebădă” al chitaristului american pionier în „fusion” dispărut de pe scena vieții pe 19 februarie curent la 73 ani...și totodată primul material de studio cu reînființata 11th House după 41 ani! Nici bateristul Alphonse Mouzon din formula cu 3 membri originali nu s-a mai putut bucura de acest album finalizat de „comeback”, ne-a părăsit și el înaintea lui Larry Coryell, în ziua de Crăciun din decembrie trecut...

* Larry Coryell's 11th House - Seven Secrets (Savoy Jazz, 2017)
   - Larry Coryell (gtrs); Julian Coryell (gtr): Randy Brecker (trumpet); John Lee (bass); Alphonse Mouzon (drums & Keybs); Dennis Haklar (ac-gtr)

* Arve Henriksen (trumpet / Norway) - Towards Language (Rune Grammofon, 2017)
* (Jack) DeJohnette, (Larry) Grenadier, (John) Medeski & (John) Scofield - Hudson (Motéma Music, 2017)

Trompeta norvegianului Henriksen trecută prin efecte electronice sună, de la piesă la piesă, ca un flaut de bambus, ocarină, balon care pierde aer sau -dacă totuși se apropie de sunetul specific trompetei- ca a unui Miles Davis de pe „Bitches Brew”, dar la o turație mult scăzută. Atmosfera sacră și camerală la care contribuie și „sample-manipulators” Jan Bang și Erik Honoré este când tensionantă ca într-un imaginar film de groază, când calmă cu momente de mare frumusețe, ca de ex. în scurta piesă finală cu fler medieval „Paridae” în care Arve își folosește și vocea, în timp ce trompeta ni-l reamintește de data asta pe Jon Hassell.

„Hudson”, cu triplul sens de titlu de cântec, album și trupă/formulă, e un tribut adus văii care-a găzduit festivalul de la Woodstock din 1969 și creație a 4-tetului stelar american incluzând piese proprii și evergreen-uri Bob Dylan, The Band, Jimi Hendrix și Joni Mitchell. Albumul ar putea fi spicuit de John Scofield în apropiata sa apariție de la Gărâna XXI din iulie, chiar dacă chitaristul vine cu formula mai veche Überjam. Îl dorim și-l așteptăm cândva la Gărâna sau la Timișoara Jazz în iarnă și pe organistul John Medeski.