miercuri, 24 septembrie 2014

”Ediție specială” vs. Rabbit Rabbit Radio, Vol 2

Azi, o postare despre (L') Edition Spéciale, grup francez din anii '70 descoperit de mine abia recent. Îi fac loc aici printre numele de actualitate ale ultimilor ani pentru cele 3 albume din anii 1976-1978, cu o muzică ce ar fi putut foarte bine să trupa să fie subiect și pe celălalt blog în care sunt VicTim(ă) a ”rockului special”.
Cu experiență acumulată și faima dobândită în trupa Triangle de tip ”Canterbury style” cu 3 albume în intervalul 1970 -1973 , chitaristul Martial "Mimi" Lorenzini se asociază cu Ann Ballester (voc & keyb), Josquin Turenne (bass) și Jean-François Bouchet D'Angely (drums) formând Edition Spéciale în 1975.
Triangle a avut momente notabile: debut cu un single ”Elégie à Gabrielle” inspirat dintrun fapt divers real, tragedia sinuciderii unei profesoare îndrăgostită de unul dintre elevi. Sau rivalitatea de tip The Beatles vs. The Rolling Stones din presa vremii cu trupa Les Variations (Triangle fiind considerat un grup ”intelectual”). Pe al 2-lea album apar ca invitați Faton Cahen din Magma și...tânăra speranță la clape Jean-Michel Jarre (!), iar pe al 3-lea și ultimul, violonistul Stéphane Grappelli. Alte surse făceau asociații între Triangle și Ange.
Debutul Edition Spéciale cu "Allée des Tilleuls" primește cronici împărțite, unele făcând comparații flatante cu Return To Forever și Brand X. Un jazz-rock destul de accesibil, fără a fi totuși facil și care avea să devină și mai antrenant și ”groovy” de la al 2-lea album pe care apare nou venitul baterist Alain Gouillard căruia i se detectează, datorită conceptelor ritmice din pasaje foarte complexe, similitudini cu Bill Bruford...în timp ce ”duelurile” vioară-chitară amintesc de Mahavishnu Orchestra a lui John McLaughlin. "Aliquante" și "Horizon Digital" (albumele 2 și 3) capătă astfel, inclusiv prin reeditările de la casa Musea cu bonusuri și repoziționările ulterioare, statutul de excelente albume de ”fusion” francez de clasă mondială. Pe ”Orizont Digital” apare și vibrafonista/percuționistă Mireille Bauer venită din Gong și având conexiuni și cu Magma, alte 2 trupe superbe și nume majore ale prog-rockului de tip Canterbury/Zeuhl/R.I.O. din Franța. Site-ul ”www.progarchives.com” mai recomandă muzica ”Ediției speciale” și fanilor Weather Report, Isotope și Soft Machine (perioada mijlocie). Merită parcurse acolo și reviews-urile câtorva fani, între care și românul Bogdan Olariu (”b_olariu”) care ”vede” albumul al 2-lea drept cel mai valoros, în special primele 3 piese și a 8-a:
01. Vedra (6:35)...02. A La Source Du Rêve (7:45)...03. So Deep Inside (5:45)...08. Camara (9:24) ”Gustibus non disputandum”: mie mi se pare mai închegat ulteriorul "Horizon Digital", cu ”vârfurile” 04. Daisy și 10. Babylone (bonus cu influențe reggae). Cele 5 bonusuri foarte diverse stilistic, apărute în reeditarea de la Musea, sunt înregistrări din 1980 și ar fi trebuit să facă parte dintrun dorit dar nefinalizat album nr. 4, cu 3 componenți noi, între care și vocalistul  Fernand Pena amintind de regretatul David Byron de la Uriah Heep...
Titlul ales de final, pe un album care era ”cântecul de lebădă”, sună trist-ironic: 11. ”Time Will Make It Better”...dar totodată stilistic piesa asta are cel mai mult în comun după părerea mea cu sound-ul iluștrilor britanici Brand X, ”grupul secret al lui Phil Collins”.


Line-up :
- Mimi Lorenzi / guitar, synthesizer, vocals
- Ann Ballester / keyboards, vocals
- Francois Grillot / bass
- Alain Gouillard / drums
- Mireille Bauer / vibes, percussion

Bineînțeles că trupele acestea nu aveau cum să-i scape lui Costin Grigoraș, care se ocupă în trilogia ”Fața văzută și nevăzută a muzicii” de Triangle în vol. 2, capitolul ”Franța- Pop hard-rock”, pag. 330...respectiv de Edition Spéciale, în capitolul ”RIO- Avangardism” vol. 2, pag. 346.
Edition Spéciale înseamnă istorie, revin acum cu postarea de pe Facebook ușor reajustată, despre noul album al Carlei Kihlstedt & comp. (despre primul material și cariera ei anterioară, detalii găsiți tot pe acest blog întro postare de anul trecut):

”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni, între altele, câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). 
Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, o vedeți aici (și dacă vă place și muzical albumul, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):  
Songs / Tracks Listing:

1. Drowning Alice (2:53)
2. Cross the River (3:36)
3. Tiny Invasion (4:05)
4. Swallow me Whole (3:17)
5. My Town (4:04)
6. Inside/Outside (3:59)
7. Steal Away (3:22)
8. Back Home (3:49)
9. This is the House (6:13)
10. Hello Cat Lady (3:50)
11. Nothing to Say (2:29)
12. Before the Sun (4:30)

”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):”SWALLOW ME WHOLE/ Înghite-mă întreagă” este titlul à la Björk al vol.2 ”Rabbit Rabbit Radio” tocmai lansat de duoul Rabbit Rabbit, alias ”iepurii” Carla Kihlstedt & Matthias Bossi...parteneri și pe plan artistic și în viața particulară. Abonaților site-ului lor interactiv  ”www.rabbitrabbitradio.com” le este dedicat albumul, celor care în schimbul unei sume modice primesc în format digital în prima zi calendaristică a fiecărei luni câte o nouă piesă a cuplului. Când se adună 12 melodii se completează anul, respectiv apare încă un album ”colorat” cu toate ingredientele celor doi multi-instrumentiști (voice, violin, viola, bass harmonica, percussion, keyboard, prepared piano, drums, thunder drum, organ. Fender Rhodes, synths, whistling, etc), asistați de (aproape) al 3-lea membru-”iepure” Jon Evans (guitar, bass, banjo, etc) -poreclit de cei 2 ”unicornul nostru”- și în câteva piese de alți invitați printre care apare și basistul ”crimsonian” Tony Levin (!). Dacă aș zice că cei 3 fac un (indie) pop sofisticat și eclectic, antrenant și deloc repetitiv, cu texte inteligent-provocatoare...nu-i așa că referirea la islandeza Björk ar merge și dincolo de titlu?...Parcă chiar și coperta ”dark & scary”, ia priviți aici (și dacă vă place și muzical, priviți puțin în urmă să recuperați și dintre proiectele anterioare ale Carlei):
e
SWALLOW ME WHOLE

In the wind hides a breath.
On the breath lies a word.
On the word rides a song
of superficial glory.
On the glory sits a boy.
In the boy lurks a question.
From the question springs a jury,
signed and sealed and in a hurry.
In the verdict lies a lesson.
In the lesson waits a road.
On the road sits an old man.
From the old man comes a sigh.
On the sigh hides a flicker.
In the flicker alights a bird.
In the bird lies a silver tongue
that swallows all it’s heard.
Remember me to the water.
Remember me to the hills.
Remember me to the outermost house
and the silence of the kill.
Remember me to the swallows.
Remember me to the dawn.
Remember me to the glittering green
and the bulk and heft and the might and
the brawn.

Duoul merge mai departe, lucrând deja la vol. 3 al seriei. Pentru că anul 2014 cei doi l-au numit ”al chitarei”, se vor auzi mai multe asemenea instrumente mânuite de câțiva invitați, în extrasul următor fiind vorba despre ”fabuloasa” Ava Mendoza.
Rabbit Rabbit Radio: ”The Promise” (feat. Ava Mendoza)







luni, 22 septembrie 2014

Moondog revival...în ”mișcare perpetuă”: Sylvain Rifflet & Jon Irabagon


”Un album care merită o extinsă analiză pe care mi-am propus-o foarte curând aici și/sau pe blog...dacă nu atât pentru protagoniștii în sine, atunci pentru cel care i-a inspirat:
Sylvain Rifflet & Jon Irabagon: ”Perpetual Motion: A Celebration of Moondog” (Jazz Village/Harmonia Mundi, 2014)”
Era o postare de pe Facebook făcută la data de 10 septembrie, imediat după descoperirea acestui tribut Moondog adus la 15 ani de la dispariția sa de americanul Irabagon (alto-sax) și de francezul Rifflet (clar. & tenor-sax) cu grupul său Alphabet. Deși se cunoșteau de aproape 20 de ani, de pe vremea când cântau sporadic împreună întrun ”all-star college band” la un mare parc de distracții american, cei doi chiar dacă au ținut legătura și-au urmat drumuri și cariere separate până la momentul când au devenit două dintre cele mai promițătoare figuri ale jazzului actual din țările lor...Dar în momentul când și-au împărtășit afinitatea comună specială pentru muzica Moondog cu amestecul ei de folk, jazz și influențe stradale, hotărârea de a face proiectul împreună a fost luată și s-a concretizat cu concertul acestui album, înregistrat în premieră la cea de-a 30-a ediție a Banlieues Bleues Jazz Festival din 2013.
”12 dintre cele 14 piese -după cum spunea Sylvain- reconstruiesc pe acest proiect faraonic (CD & DVD) muzica lui Moondog la modul în care muzicienii de jazz reinventează standardele, adaptându-le pentru mine și pentru Jon”. În piesele ”Aska Me”, ”Maybe” și  ”My Tiny Butterfly” apare și corul de elevi și studenți de la colegii și de la un conservator de muzică din Bobigny/Franța...iar restul de 2 piese “ ‘Round Paris” și “From the Jazz Book Extended” sunt compuse de Sylvain în memoria ”legendarului ”nimeni”, Louis Thomas Hardin, alias Moondog, Vikingul gigant cu barba lungă și albă din colțul de stradă de pe Sixth Avenue din New York, unul dintre cei mai fascinanți compozitori ai sec. XX, muzicianul de stradă orb, creator și inventator de instrumente, dirijor învățat de Leonard Bernstein și simfonist autor și interpret timp de aproape 25 de ani a sute de piese minimaliste influențate de Renaștere și cu rădăcini în muzica Pieilor Roșii americane și în ritmurile din zona Caraibe.

Photo: Un album care merită o extinsă analiză pe care mi-am propus-o foarte curând aici și/sau pe blog...dacă nu atât pentru protagoniștii în sine, atunci pentru cel care i-a inspirat:
Sylvain Rifflet & Jon Irabagon: ”Perpetual Motion: A Celebration of Moondog” (Jazz Village/Harmonia Mundi, 2014)

1 OASIS   6:02
2 HEAT ON THE HEATER   4:39
3 BIRD’S LAMENT   3:06
4 BLACK HOLE   7:04
5 FROM ONE TO NINE   3:41
6 ‘ROUND PARIS   1:41
7 ASKA ME   2:19
8 FLEUR DE LIS   6:20
9 MAYBE   6:22
10 NERO’S EXPEDITION   1:34
11 MY TINY BUTTERFLY   3:52
12 FROM THE JAZZ BOOK N°2   3:38
13 FROM THE JAZZ BOOK EXTENDED   3:06
14 SANTA FE   3:16

SYLVAIN RIFFLET - tenor saxophone, clarinet, electronics
JON IRABAGON - alto and tenor saxophones
    with: BENJAMIN FLAMENT - percussion and treated metals
            PHIL GORDIANI - guitars
            JOCE MIENNIEL - flutes and MS 20
            EVE RISSER - piano and electric harpsichord

All compositions by Louis Thomas Hardin a.k.a Moondog except “ ‘Round Paris” and “From the jazz book extended” by Sylvain Rifflet.
All arrangements by Sylvain Rifflet.
___________________________________________________________________________________________________
Despre autori:
Sylvain Rifflet (38 ani) are cea mai imporantă realizare de până acum în afară de ”Perpetual Motion” albumul ”Alphabet” (self-released, 2012) care dă și numele trupei sale actuale, unul dintre preferatele mele între albumele de jazz din 2012.
Jon Irabagon (35 ani) este component în cuartetul new-yorkez Mostly Other People Do the Killing (cu 8 albume în ultimii 10 ani) și e anunțat în fruntea unei formule de trio luna viitoare la ediția din acest an a festivalului ”Jazz...and More”/ Sibiu 2014.
Alte referințe și recomandări:
Jon Irabagon's Outright!: ”Unhinged” (IRABBAGAST, 2012)....singurul album cotat cu 5 stele în revista DownBeat, noiembrie 2012!
Jon Irabagon's ”Outright!” (2008)
Jon Irabagon, Hernani Faustino, Gabriel Ferrandini: ”Absolute Zero” [Not Two, 2013]
Mary Halvorson Septet (cu Jon Irabagon): ”Illusionary Sea” [Firehouse 12 Records, 2013]





O cronică a albumului și un alt extras video din proiect puteți citi/viziona aici:
http://www.drame.org/blog/index.php?2014/09/10/2924-moondog-par-rifflet-irabagon

Dintre albumele Moondog, vă recomand pe lângă originalele LP-uri din anii '50-'60 de la casele Prestige și Columbia și pe cele scoase ulterior de casa germană Kopf -mai ales ”H'art Songs” (1978) și ”Elpmas” (1991)- precum și compilația ”Rare Material” -2XCD- (Roof Records, 2006).


vineri, 22 august 2014

VicTim of....BAM (Black American Music)


Așa ar trebui să fie numele acestui blog, conform lui Nicholas Payton: în 2011 când a scos albumul ”Bitches”, trompetistul american de 40 ani a renunțat definitiv la termenul ”jazz” pe care-l considera ”colonialist opresiv”, întro dizertație publică de 15 minute în care și-a definit muzica sa drept BAM (”Black American Music”), element central dintro ”lansare a unei mișcări” mai ample pe care a dezvoltat-o și o susține de atunci și pe blogul său, pe Facebook și pe Twitter. Acest termen șterge în opinia sa granițele dintre R&B, Soul, Hip-Hop și Jazz, genuri detectate în cele peste 15 albume de până acum, incluzând cîteva colaborări. Sau altfel spus, pentru el genurile devin interșanjabile, Spirituals, Gospel, Blues însemnând totodată Jazz, Soul sau Funk. Este o semantică auto-impusă care încă stârnește controverse, dar chiar și adversarii acestei încadrări/mișcări trebuie să recunoască progresele făcute de un muzician care cântă simultan la trompeta ținută întro mână și la clapele Fender Rhodes-ului cu cealaltă -și pasajele nu sunt chiar scurte sau prea rare- iar mai nou găsim în dreptul numelui său și ”vocalist” începând de la ”Bitches”.
Nicholas s-a născut în New Orleans, tatăl său Walter a fost basist de jazz (apare pe standardul ‘Working in the Coal Mine’ a lui Lee Dorsey și a fost membru în Preservation Hall Jazz Band) în timp ce Payton-fiul parcurge un firesc traseu în tradiția unor predecesori trompetiști iluștrii locali, de la Louis Armstrong la Wynton Marsalis. ”Dear Louis” (Verve, 2000) a fost de altfel primul său album tribut și la care apare tot în premieră la tripleta trompetă, clape și voce.
Un muzician care trebuie urmărit progresiv, de la albumele cu un jazz american tipic și comun companiilor discografice majore Verve și Warner Bros din anii '90 & '00, trecând prin mai interesantele albume de la Chesky, Nonesuch și IN+OUT Records (label german) în intervalul aproximativ 2006-2010 și până la recentele materiale de la casele sale proprii BMF și Paytone Records.
Cele mai multe referințe și elogii le primește în ultimii ani odată cu plusul de originalitate, de la prestația de tip ”one man show” de pe ”Bitches” în genul neo-bop, pe care ”joacă” în aproape toate rolurile...chiar dacă -în pofida titlului misogin, cu trimitere desigur la influentul ”Bitches Brew” a lui Miles Davis- pe album apar invitate nu mai puțin de 7 femei, respectiv aproape întreaga secție de suflători și cunoscutele vocaliste din breaslă, Esperanza Spalding și Cassandra Wilson.



Un alt album istoric al lui Miles Davis ”Sketches of Spain” din 1960 (cu Gil Evans aranjor și dirijor) este reluat, remodelat după 53 ani și expus de Payton conform viziunii și sensibilității sale personale, trompetistul având în jurul său acum 19 membrii selectați din Orchestra Simfonică din Basel. Detractorii lui Miles Davis care comentau odinioară de genul ”asta nu e mici muzică simfonică, nici jazz” sau că ”trompeta lui Miles se aude prea puțin” n-ar mai putea să zică aceleași lucruri în 2013, Payton corijând și aceste (așa-zise) ”defecte”: de ex., trompeta sa se aude cam pe 90% din durata suitei.
Pe ”#BAM Live...” tot de anul trecut trioul surprins în selectul club din Washington îl include pe bateristul Lenny White (da, același ilustru veteran de pe "Bitches Brew" / Miles Davis și din Return to Forever-ul lui Chick Corea!). ”Un jazz-rock total în piese ca "The African Tinge" sau "Drad Dog" -scria undeva un jurnalist francez, comentând albumul- ”...improvizații magistrale, o secție ritmică de cel mai înalt nivel și un Nicholas Payton inspirat”.



Alte cronici îl pun alături pe "the champion of BAM” de modernii și în ”trend” Trombone Shorty și Robert Glasper, mai ales după noul album cu iz retro ”Numbers”: ”e ca și cum Payton și grupul acompaniator Butcher Brown Quartet ar fi călătorit în mașina timpului întorcându-se în 1973 și cântând pentru cei curioși față de ce se întâmpla cu 40 de ani în urmă în muzică, cu câte puțin de la Stevie Wonder, Herbie Hancock, Grover Washington Jr., Marvin Gaye sau chiar Jamiroquai în faza incipientă”. Am citat din una dintre cronicile care fac analogii și cu alți artiști, m-aș mai opri însă doar la un singur nume, amintit chiar de Payton întrun interviu: trompetistul Clark Terry -unul dintre idolii săi- și albumul acestuia care a pus o temelie solidă la devenirea sa ca muzician: ”Clark After Dark” (1978). Despre cum l-a întâlnit când avea doar 12 ani pe acesta, dar și despre colaborarea sa cu regretatul basist Ray Brown, despre cum a asimilat și muzica altor muzicieni cu care a fost comparat (de ex. Clifford Brown sau Fats Navarro), ne vorbește în acest recent interviu, aici:
http://revive-music.com/2014/07/22/exclusive-interview-nicholas-paytons-numbers-pt-1/



Nicholas Payton (tr, Fender Rhodes) (& Butcher Brown Quartet) - Numbers (Paytone Records, 2014)
Nicholas Payton - #BAM Live at Bohemian Caverns (BMF Records, 2013)
Nicholas Payton (with the Sinfonieorchester Basel) - Sketches of Spain (BMF Records, 2013)
Nicholas Payton - Bitches -2 LP/CD- (IN+OUT Records, 2011)
Nicholas Payton - Into the Blue (Nonesuch Records, 2008)
Nicholas Payton /Bob Belden /Sam Yahel /John Hart /Billy Drummond ‎– Mysterious Shorter (Chesky Records, 2006)
Nicholas Payton - Sonic Trance (Warner Bros, 2003)
Nicholas Payton - Nick@Night (Verve, 2000)






video:
Nicholas Payton Group - Burghausen at 43. Internationale Jazzwoche Burghausen, Wackerhalle, Germany, March 16, 2012
https://www.youtube.com/watch?v=y3xjmQXtBTE#t=13

marți, 19 august 2014

"Catholic boy: Warren Cuccurullo"


Noul album Warren Cuccurullo & Ustad Sultan Khan: "The Master" (Six Degrees Records, 2014), a apărut recent la 16 ani distanță de la momentul înregistrărilor care au avut loc în 1998 timp de doar 2 zile la studioul din Londra al lui Warren. Este vorba despre o surprinzătoare combinație între ambientalul și electronicul chitarist al regretatului Frank Zappa - ulterior cu stagii consistente de câte 5-6 ani în trupele Missing Persons și Duran Duran- și vocalistul clasic hindus și maestru ("The Master") la tradiționalul sarangi și totodată fost component în Tabla Beat Science alături de Zakir Hussain și Bill Laswell. Ustad Sultan Khan ne-a părăsit între timp în 2011, la 71 de ani.



http://worldmusiccentral.org/2014/07/26/warren-cuccurullo-and-ustad-sultan-khans-extraordinary-collaboration/

Albumul m-a condus la rememorarea altor câtorva albume solo sau colaborări ale celor doi, în cazul lui Warren Cuccurullo cele din anii '90 - '00. Între care vă recomand două, pe dominant acusticul "Road Rage "(1998) și mai ales pe w@r.ren.CUCc.u.ruLLO: " th@n.ks 2: / Fr @ nk ", adică întro scriere mai puțin criptată, Warren Cucurullo: "Thanks 2 (to) Frank" (recorded 1994, released Imago, 1996).
Acesta din urmă, așa cum sugerează titlul, un tribut adus desigur mentorului său și a altor numeroși muzicieni -mai ales chitariști- "papa Frank", la scurt timp de la decesul acestuia din decembrie 1993. Era de fapt chiar debutul instrumental mai mult decât promițător al chitaristului, cu Vinnie Colaiuta la tobe și Pino Palladino la bas, printre alții. Favorabil primit în general, unele cronici -de ex. cea din revista Guitar World- l-au plasat imediat pe autor chiar alături de iluștrii Steve Vai, Joe Satriani sau Alex Van Halen (!)


...Pentru mine povestea lui Cuccurullo începea cu opera rock din 1979 ”Joe's Garage -act I, II & III- ”, capitol de neocolit pentru orice zappafil începător, mediu sau avansat. Acolo am auzit prima dată acest nume cu o rezonanță oarecum hazlie, în piesa ”Catholic Girls”, o critică a Bisericii Catolice satirizând ”ipocrizia mitului bunei fete catolice” la imaginarul party din ”Social Club”, supervizat de Frank -aka Joe, aka ”Central Scrutinizer” (un fel de ”Big Brother”). E clubul unde, după o slujbă C.Y.O. (tânără organizație catolică), are loc o conversație între Father Riley și enoriași de-ai săi: Mary -prietena lui Joe și una dintre ”fetele catolice” de încredere, interpretată cu vocea ei senzuală de Dale Bozzio- e pusă să aleagă dintre ”catholic boys”, adică băieții ei preferați...între care îi numește chiar cu numele lor reale pe Warren Cuccurullo și Vinnie Colaiuta! Bineînțeles că și reciproca e valabilă, Warren alegându-și și el ”fetele catolice” preferate de acolo...doar că acestea erau fictivele ”Carmenita Scarfone” și ”Toni Carbone”Warren Cuccurullo și Ed Mann mai interpretează și rolul ”Sy Borg” în ”piesa” ”Garajul lui Joe”, totuși realitatea completa sau chiar depășea pe alocuri ficțiunea lui Zappa, ea însăși ”împănată” cum am arătat, cu date reale: Dale devine cu-adevărat soția bateristului Terry Bozzio (care în operă nu prea bate tobele ci doar interpretează personajul Bald-Headed John și-l imită în piesa-tribut "Dong Work For Yuda" pe bodyguardul lui Zappa, John Smothers!...) și ulterior vocea principală din trupa Missing Persons unde-l va avea coleg pe Warren. 
Până atunci însă ”Joe's Garage” cu ale sale multiple ținte critice atinse cu sarcasm și umor dar și solid susținute muzical, se dovedise rampa de lansare atât a chitaristului Warren cât și a tobarului Vinnie Colaiuta, numit ”cel mai avansat și tehnic baterist” de către revista Modern Drummer, și aici pe ”Joe s Garage” cu ”una dintre cei mai mari performanțe la tobe din top 25 din toate timpurile”.
Sunt doar câteva date premergătoare albumului tribut la care revin acum după această lungă acoladă la care am apelat ca să înțelegeți ce important fusese best-seller-ul și ”bona fide masterpiece Joe's Garage”. Același superlativ ”capodoperă” aveam să-l întâlnesc și în cronici care se referă la debutul solo
w@r.ren.CUCc.u.ruLLO: " th@n.ks 2: / Fr @ nk "
released Imago Records, 26 Mar 1996



Coperta din carton a albumului (în spirit ecologist) a fost inspirată de Neil Young iar cele 11 piese -deși e vorba de un album-tribut Zappa- îi aparțin exclusiv lui Warren:

Track List:

1. The Canarsie Daiquiri
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Nick Beggs)
2. Orgasmatron (originally titled "Retro Harmonix")
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino)
3. Ass Man (originally titled "The Next Page")
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Nick Beggs) 
4. Jam Man Jam
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Nick Beggs)
5. Hey Zawinul (originally titled "Hey Joe") 
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino, tabla: Talvin Singh)
6. The Galactic Ballerina
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino) 
7. Low Speed Chase (originally titled "Break It Up")
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Nick Beggs)
8. Indian Time Zones
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino)
9. Tardinha
(drums: Vinnie Colaiuta, bass: Pino Palladino)
10. The Spider
(drums: Vinnie Colaiuta, Chapman stick bass: Nick Beggs)
11. Thanks To Frank
(drums: Jerry Cuccurullo, bass: Nick Beggs, recorded live, July 7, 1994, 2:30 AM, Stone Pony, NJ)

Written-By, Arranged By, Producer, Guitar – Warren Cuccurullo 
Notes: There are no overdubs on this record
All tracks recorded live in Studio B Metropolis on August 20th & 28th 1994, except ”Thanks To Frank”. 
Albumul de rock instrumental debordând de energie, este captivant și destul de diversificat, cu trimiteri la invenția erotico-S.F. a regizorului actor Woody Allen (02. ”Orgasmatron”)...la claviaturistul austriac Joe Zawinul, prin inflexiunile indiene ce anticipau colaborarea cu ”The Master” Ustad Sultan Khan (din piesa 05. ”Hey Zawinul”)...sau cu splendida baladă-tribut și totodată temă-titlu de la final (11. ”Thanks To Frank”). 
Și cu alte câteva dovezi certe că W.C. era contemporan în 1994 nu doar cu cei 3 chitariști amintiți de Guitar World, dar și cu Randy Bachman sau Jeff Beck. ”Piesele sunt un mix de precizie și pasiune”, se scria undeva.
Numele lui Cuccurullo mai apare în cîteva titluri de albume din vasta discografie Frank Zappa, chiar fără participarea acestuia, în seriile de ”Rarities, Oddities, Outtakes & Bootlegs” și ”Assorted Live Collections”, de ex. Frank Zappa: ”Cuccurullo Brillo Brullo”
 Seagull Records   Format: 2 × CD, Unofficial Release   Country: Italy   Released: Jun 1993





Se poate asculta și în întregime albumul, aici:

https://www.youtube.com/watch?v=EcBdMr6FBUc

Mai cunosc și vă mai recomand:
* Warren Cuccurullo: ”Machine Language” (1997)...album electronic-ambiental, total diferit de restul celor pomenite aici.
* Warren Cuccurullo: ”Roadrage” (live) (Not On Label, 1998)...pe care îl veți întâlni și ca ”Road Rage”, conform piesei-titlu de deschidere inspirată din blues. 
Succede și completează "Thanks 2 Frank", cu piese cântate dominant acustic în shows-urile sale solo din 1994-96, incluzând 2 covers-uri Zappa ("Transylvania Boogie" și "Willie The Pimp") și unul Duran Duran, "Ordinary World".
Warren este cel mai mulțumit însă de live solo acustica "Suddenly Spring" de pe acest album, interpretată pentru VH-1 din Londra: ”Este cea mai emoționantă, pasională și plină de spirit cântare la chitară pe care eu am făcut-o. N-ați mai auzit așa ceva. Sună ca și cum ar fi fost înregistrată întrun studio”.





marți, 12 august 2014

Marco Minnemann, până la ”EEPS” și după...


”Marco plays EVERY instrument on this album” este indicația oferită pe copertă și e bine de știut asta referitor la noul album ”EEPS”, dacă vrem să avem imaginea unui poli-instrumentist acum în mare vogă și ”exponențial”.
Dacă se folosește la fotbaliști această expresie din algebra matematicii -de ex. chiar pentru tizul său Marco Reus de la Borussia Dortmund, dorit acum de Barcelona și Atletico Madrid, cum citeam undeva recent- de ce nu ar fi potrivită sintagma asta și unor muzicieni?...Despre Marco al nostru de aici numit și Minnemann -născut în 1970 și german de origine, stabilit demult în San Diego/California- chiar se poate spune că este un baterist & vocalist exponențial...și aș mai adăuga mai nou chiar și ”aristocrat”, ca să mă folosesc chiar de numele trupei sale The Aristocrats pe care a înființat-o în 2011.
Ultima dovadă e noul său album solo ”EEPS” (Lazy Bones, 2014), o perlă ”neo-prog & fusion” marca stilistică a label-ului Abstract Logix (și casele mai mici asociate). Al unui muzician fără îndoială exigent și ”in crescendo” nu doar calitativ, ci unul totodată prolific ca număr de apariții sub nume propriu și în variate proiecte, combinații și colaborări cu alții, între care albume personale care pe mine m-au convins și pe care vi le recomand tot așa, ”in crescendo”...cu-atât mai mult cu cât e și o suficient de mare diversitate de ”sound” și mult imprevizibil:
* ”Orchids” (2003)
* ”House Wife Dog & Two Kids” -2 CD- (2007)
* ”Evil Smiles Of Beauty/Sound Of Crime” -2 CD- (2012)
* ”Symbolic Fox” (2012)

(Acestea erau titlurile alese de mine pentru postarea de pe Facebook, înainte de a găsi și citi un interviu al lui Marco....interviu în care aveam să constat că muzicianul exact aceste titluri le recomandă, în plus și pe ”A Mouth of God” din 2008...
(vezi interviul aici: http://echoesanddust.com/2014/06/interview-marco-minnemann/ )








Desigur că piesele mele preferate sunt cele mai complexe și lucrate, deci și cele mai lungi ca durată: 08. ”Sushi Cat Doll” și 15. ”When I Was Gone...dar pe un album așa închegat, divers și imprevizibil...și  care dezvăluie la fiecare repetare altceva, parcă e o impietate să ai favorite.
Dintre colaborările sale mai recente, mai ales pentru cei care-l cunosc doar ca partener pentru Steven Wilson('s Band) și Joe Satriani, alături de 2 albume de studio și unul ”live” cu The Aristocrats se disting și următoarele (observați ce multe apariții cu MM au fost în 2010!):
* Mike Keneally & Marco Minnemann: ”Evidence of Humanity” (2010)
* Alex Machacek feat. Marco Minnemann: ”24 Tales” (Abstract Logix, 2010)
* Trey Gunn & Marco Minnemann: ”Modulator” (2010)
* John Czajkowski & Marco Minnemann: ”West ZooOpolis” (Abstract Logix, 2010)
* Trinity Xperiment (with guest Marco Minnemann): ”Honeymoon on Mars” (ESC Records, 2009)
* The (Jimmy) Pitts/(Marco) Minnemann Project (2012)
* Ephel Duath (Italy) (with Marco Minnemann): ”Hemmed by Light, Shaped by Darkness” (2013)
* Levin, Minnemann, Rudess: ”L.M.R.” (Lazy Bones Recordings, 2013).

Diversitate mare și aici, chiar când e vorba -să zicem- de albume în duo chitară/tobe, a priori suspectate de asemănări și similitudini. Marco știe cumva, când i se lasă ”spațiu”, să individualizeze și să ”personifice” fiecare album pe care apare, ceea ce îi este tipic și lui Mike Kenneally...fiind ușor de detectat la cei doi, împreună sau separat, încă odată ”școala” lui Frank Zappa. Care influență, lecții și estetică s-au răsfrânt nu doar asupra unei întregi pleiade de chitariști din diverse generații, ci și asupra unor bateriști/tobari...așa că-l putem lesne înseria pe Minnemann pe linia unor Terry Bozzio, Jimmy Carl Black, Vinnie Colaiuta, Ed Mann sau Chad Wackerman.
Tot Marco pe noul ”EEPS” cântă și la chitare, voce și clape, face și mixajul, înregistrările și aproape toată ingineria de sunet. Mai multe despre acest album cu-adevărat ”solo” din toate punctele de vedere, aflați direct de la ”sursă” aici:






Minnemann -care era pe cale să-l înlocuiască pe Mike Portnoy din Dream Theater- a cântat în trupa lui Joe Satriani în turneul din 2013 care a ajuns și la București, contribuie la noul album Steven Wilson în pregătire a fi lansat în această toamnă și lucrează deasemeni și la un nou material cu ai săi The Aristocrats.


joi, 31 iulie 2014

Arcuiri suedezo-helvetico-argentiniene spre "Futuristica Music": Mats & Morgan, Sha/Elina Duni, Arco Iris, Rise


Aveam de ceva vreme în intenție să dezvolt aici pe blog subiecte recente, precum despre noul album al suedezilor Mats & Morgan (Band): ”Schack Tati” (Cuneiform, 2014) -implicit cu un mini-story binemeritat de acest cuplu influențat de geniul lui Frank Zappa încă din 1984 când impresionau încă foarte tineri ca elevi de liceu întrun Zappa cover band...și căruia i-am mai ascultat cu această ocazie încă vreo 4 albume mai vechi care-mi lipseau din catalog. Acesta nou, primul cu material original din 2005 încoace, plecând de la titlu -”Șah (la) Tati”-, de la coperți până la muzică, aduce un tribut muzical umorului filmelor regizorului și comicului clasic francez Jacques Tati, la pachet cu al său personaj principal Monsieur Hulot. E și un joc de cuvinte în titlu și pe pozele de pe coperți, care au de-a face și cu englezescul ”shack” (”colibă / baracă”).
Orb din naștere claviaturistul Mats Öberg compensează prin simțul său supertactil când controlează și dezvoltă straturile de sunete, uneori atacând clapele cu o incisivitate Keith Emerson-iană tipică anilor de glorie E.L & P, în timp ce bateristul percuționist Morgan Ägren -numit de o revistă franceză ”Ingmar Bergman al tobelor”- adaugă ritmuri subtile și complexe, naturale sau programate, întrun melanj convingător de jazz, rock, world music, ambient, electronica, dance music...”coliziune de Hatfield & The North cu Depeche Mode și Cabaret Voltaire” cum scria un cronicar, fără ca cei doi & companionii (incluzându-l pe Simon Steensland, el însuși valoros ca și clăpar și inginer de sunet) să-și uite nici un moment mentorul și modelul, pe un album pe care ni l-am fi putut ușor imagina creat de Frank Zappa, dacă acesta mai trăia...un fel de ”Jazz from Hell” (1986) împănat cu falsetto-uri vocale și actualizat.
Preferatele mele, greu de ales de pe un album atât de închegat, ar fi totuși:
                          03. The Swedes;
                          04. Mr Piccand;
                          07. Tati Bake;
                          11. Russian Tourists Not In Line
Mai multe detalii, aici:
http://theprogressiveaspect.net/blog/2014/07/19/matsmorgan-schack-tati/
Puteți asculta albumul în întregime, aici:





Am completat între timp și la fațetele pe care nu le știam ale elvețianului Stefan Haslebacher (care apare simplu numit ”Sha” în Ronin-ul pianistului Nik Bartsch), un saxofonist la fel de...modular și deloc mai puțin interesant decât șeful său pe Sha's Feckel: ”Greatest Hits” (Ronin Rhythm Records, 2002)...dar mânuind mai recent cu aceeași dibăcie și clarinetul bas, principalul instrument atunci când conduce formula sa Sha's Banryu -pe albumul ”Chessboxing, Volume One” (Ronin Rhythm Records, 2008).
Ce scenă nouă și generoasă a jazzului găsim azi în Elveția, plină de muzicieni tineri și inovativi!...De Lucien Dubuis - avându-l parcă în ADN și pe John Coltrane și pe Beasty Boys (!), după cum scrie pe site-ul trioului său - m-am ocupat separat, l-aș aminti aici și pe pianistul Colin Vallon, ”mâna dreaptă” a frumoasei și talentatei vocaliste de origine albaneză Elina Duni dar cu realizări notabile și separat când conduce propriul său trio.



Îmi pusesem deasemeni în plan să dezvolt subiectul Arco Iris (”Curcubeu” în spaniolă), grupul argentinian considerat drept cel mai important ambasador al rockului nu doar din țara lui Messi ci și în arealul hispanic în general, cu o carieră epopeică începută la finele anilor '60. L-am descoperit recent plecând de la un nou album al fostului lor chitarist -el însuși un important promotor de ”Rock En Español”:
Gustavo Santaolalla: ”Camino” (2014)...un material nou-nouț pe cât de interesant azi, pe atât de contrastant față de realizările de odinioară ale ”Curcubeului” în care Gustavo s-a lansat și în care a fost pionul principal până la un moment dat.



Ar fi fost o carieră diferită a trupei, cu siguranță cu mai puține sincope dacă ”muza spirituală” a formulei inițiale, frumoasa blondină având origini ucrainiene și practicantă yoga Danais (”Dana”) Wynnycka (ulterior după 1981 devenită Tokatlián, prin căsătoria cu liderul saxofonist cu origini egiptene, Ara) n-ar fi impus și restului masculin al grupului -toți având atunci în jur de 25 ani- o viață ascetică plină de restricții și abstinențe, inclusiv de ordin sexual...Cine poate ști însă dacă în alte circumstanțe s-ar fi atins același nivel din punct de vedere estetico-muzical?...Pentru că anii '70 au fost nu doar cei mai prolifici ci și cei mai plini de inspirație și reușite în crescendo, între care albumul ”Sudamérica o el Regreso à la Aurora” (1972) -2 LP- considerat ”prima operă-rock în limba spaniolă” sau cosmogonicul ”Agitor Lucens V” din 1974, ultimul cu Santaolalla ca ”frontman” și inspirat -ca să nu zic ”bântuit”- de presupusele contacte între civilizațiile pre-columbiene și vizitatori extratereștrii. Atracția și fascinația regretatei Dana/Danais -care ”la femme, toujour la femme”, cum spun francezii, ne-a părăsit în 2003- s-a manifestat mai ales asupra chitaristului Gustavo și acesta pare să fi fost motorul creativ, focul lăuntric care a condus spre lucrările definitorii ale grupului până la dezertările din 1975: un ”fusion” original de rock progresiv, jazz și folclor sud-american, continuat întro tentă stilistică orientată spre ”new age” ulterior după 1980 când trupa s-a stabilit în Statele Unite.
Atenție că sub acest nume găsiți și alte trupe/clipuri pe YouTube, eu m-am referit la acesta, aici întrun documentar cu explicații ale lui Ara Tokatlián și cu exemplificări ”live”:





Am găsit pe acest site:
http://www.psychemusic.org/spiritualjazz.html

...două titluri de proiecte complementare care îi implică pe foști membrii Arco Iris:

Ara Tokatlián, Enrique ("Mono") Villegas y Guillermo Bordarampé: ”Inspiración” (Leader Music, 1975)
+ Ara Tokatlián & Milcho Leviev: ”In Memoriam” (US 1987, re. 2009)..."post-Arco Iris jazz side-project".

...dar despre acest filon foarte interesant și profund al jazzului spiritual odinioară inițiat pe la începutul anilor '60 de John Coltrane, Pharoah Sanders, Sun Ra sau Albert Ayler, merită să mă ocup întro postare separată, cu-atât mai mult cu cât în acest trend actualizat exemplificat pe site cu circa 25 de albume e inclusă și casa de discuri britanică numită Futuristica Music, de exemplu cu ambientalul:
Rise (aka Evan Jones/UK): ”Messages” [Futuristica Music, 2011]

http://groovement.co.uk/2011/03/preview-rise-messages/